MODESTE INCERCARI POETICE , 1873

Nicolae Rucăreanu (1810, Câmpulung, judeţul Argeş - circa 1889, Câmpulung) este un poet, prozator şi traducător. Cu o vedere slabă încă din copilărie, Rucăreanu nu a făcut, după cum singur mărturiseşte, studii sistematice. A învăţat acasă, cu dascăli particulari, a trecut în Bucureşti, la „Sf. Sava”, prin şcoala lui Ion Heliade-Rădulescu, a citit mult, nu numai în româneşte, dar şi în limbile greacă, franceză şi germană. La Paris, în 1844, audiază cursurile lui Jules Michelet. Peste 2 ani se găsea din nou în capitala Franţei, pentru afaceri. Mare proprietar, Rucăreanu duce o viaţă retrasă, la moşia lui din Muscel, fiind totodată profesor la Câmpulung. Unionist înfocat, este ales, în septembrie 1857, deputat în Divanul ad-hoc. În 1861 era preşedinte al Judecătoriei din Câmpulung. A semnat şi Traducătorul sau Un vechi deputat. Opera literară • Modeste încercări poetice, Bucureşti, 1873; • Statua lui Heliade, Bucureşti, 1882; • Impresiuni d-un viagiu la Constantinopole şi înapoi, Bucureşti, 1886; • Vade-mecum la Dâmbovicioară, Câmpulung, 1889. Traduceri • Prinţesa Constance de S., Douăzeci şi patru de ore ale unei femei simţibile sau O mare lecţie, Bucureşti, 1843; • Athanasie Christopoulus, Schiller, în Modeste încercări poetice, Bucureşti, 1873.