Mos Arhip si Lionca

Autor(i): Maxim Gorki Editura: Tineretului Uriasa experienta de viata a celui care-si lua drept pseudonim literar cuvantul Gorki (amar) a fost infatisata de Alexei Maximovici Peskov insusi in multe din povestirile sale, si in special in trilogia Copilaria, La stapan, Universitatile mele. Provenit dintr-un mediu modest, nepot al unui negustor scapatat, ramas orfan la o varsta frageda, pentru Alexei Maximovici Peskov viata, cu tot cortegiul ei de greutati, umilinte si amaragiuni incepe de timpuriu.

Copilaria e scurta si pastreaza alaturi de dulceata basmelor bunicii Akulina Kasirina, gustul amar al certurilor dintre bunicul zgarcit si ai sai, carora Vsilii Vasilievici Kasirin, fost staroste al vopsitorilor din oras, nu uita sa le aminteasca mereu ca a saracit. La 10 ani, viitorul scriitor incepe nesfarsitele sale peregrinari pe la diversi stapani si patroni, nevoit sa faca muncile cele mai umile si mai neasteptate.

Gorki cunoste viata de timpuriu. Baiat de pravalie, ajutand la spalatul vaselor si la alte treburi in bucataria stapanilor, ucenic la un cizmar, la un desenator, ajutor de bucatar, de brutar, paznic la gara, cantaragiu, Gorki incearca rand pe rand cele mai diverse meserii, gusta din painea muncitorilor, traieste cot la cot cu ei, imparte cu ei un pat la azilurile de noapte, pe care negustorii bogati le infiintasera cu scopul de a mai stoarce un ban de la miile de oameni necajiti din Rusia, porniti de acasa in cautarea unui trai mai bun, mai omenos, intr-un cuvant traieste in zece ani cat altii in treizeci, si aduna un adevarat tezaur de cunostinte din inepuizabila scoala a vietii.