MUNTELE SPERANTEI de PETRU VINTILA VOLUMUL II

MUNTELE SPERANTEI

de PETRU VINTILA

VOLUMUL II

EDITURA MILITARA, 1987

364 PAGINI

Dimensiuni : 13 x 20 cm

DESCRIERE:

Petru Vintila (12 iunie 1922, Orsova, judetul Mehedinti - 7 august 2002, Bucuresti) este un poet, prozator, traducator, dramaturg si ziarist. Este fiul Mariei (nascuta Barbes) si al lui Petru Vintila, subofiter. A absolvit clasele primare in localitatea natala, liceul la Caransebes (1942) si Facultatea de Litere si Filosofie a Universitatii din Bucuresti (1948). E redactor la ?Luptatorul banatean" (1945-1946), ?Frontul plugarilor" (1946-1948), ?Contemporanul" (1948-1951), ?Gazeta literara" (1954-1957), ?Luceafarul" (1958-1963), ?Romania libera" (1964-1965), redactor-sef adjunct la ?Colocvii" (1966-1968) si ?Satul socialist" (1968-1970).

Debuteaza in 1939 la saptamanalul timisorean ?Fruncea", si editorial in 1944 cu piesa in trei tablouri Gheorghe Doja. In 1945 ii apare placheta Cinci dioptrii,urmata in acelasi an de Poeme. Va mai publica volumele de versuri Oamenii si faptele lor (1949) si Zapezile de altadata (1976). Prioritar se consacra insa prozei literare si publicisticii, productia sa devenind din 1948 torentiala - povestiri si nuvele, cat si romane realiste: Nepotii lui Horia (1951), Marirea si decaderea Paunei Varlam (I-II, 1961), Drumul dragostei (1963), Numaratoare inversa (1972), Pictor de duminica (1983), Roata (1984), romane de aventuri pentru copii si stiintifico-fantastice: Mai tare ca Sfantul (1969), Calatorie pe planeta Zeta (1972), ?romane cronologice" (de fapt biografii): Eminescu. Roman cronologic (1974; Premiul Uniunii Scriitorilor), Tineretea unui erou (?eroul" este Nicolae Ceausescu), carti de reportaj: Familia sovietica (1948), 1907. Cincizeci de ani de atunci... (1957), Soseaua milionarilor (1961; Premiul Uniunii Scriitorilor), Dobrogea in mars (1961; Premiul Uniunii Scriitorilor), Orase fara arhive (1964), teatru: Casa care a fugit prin usa (1975) etc. A facut o seama de traduceri in colaborare si un Mic indreptar de comportare civilizata (1967). S-a incercat si in pictura, cu notabile realizari in stilul artei naive.

Cinci dioptrii,debutul liric al lui Vintila, a obtinut mentiunea amabila a lui Perpesicius, care observa nota de ingenuitate rurala, creata intr-un mod obiectiv, epicizant. Propensiunea spre epic se declara explicit chiar din titlul urmatoarei plachete, Oamenii si faptele lor,care celebreaza vrednicia plugarilor banateni coborati de pe Columna lui Traian. Acaparat de proza odata cu ?povestirile cu talc" din Aria lui Botgros (1948), scriitorul a livrat in cursul ?obsedantului deceniu" si al celui urmator o productie inegala calitativ, alterata, parte superficial, parte in profunzime, de spiritul ?comenzii sociale" specific timpului. Caracterul tezist, ostentativ angajat politic, facil propagandistic e afisat uneori chiar in titluri. Cateva naratiuni insa acopera teza prin reprezentari obiective.

In Salamandra (1949), pe fundalul descriptiei unui mediu de existenta subomeneasca, acela al minerilor de la Anina in timpul primului razboi mondial, se petrece tragedia unei familii. Situat intr-o zona montana, spatiul povestirii include privelisti specifice. Prin insertia in real a fantasticului, experienta traumatizanta a personajului principal introduce o nota de insolit. Alta constructie epica, de asemenea cu subiect minier, Nepotii lui Horia,un mic roman, rezista lecturii doar fragmentar. Retin atentia cativa baiesi din Muntii Apuseni si motii ciubarari cu nume ciudate (Azut, Avisalon, Ion Greul), pe cat de vanjosi, pe atat de curati sufleteste.

Ciobanul care si-a pierdut oile (1954), narand, mai mult sau mai putin convingator, evolutia unui cioban care isi gaseste oile, la propriu si la figurat, prin integrarea in ?lumea noua", isi plaseaza epicul in lunca Dunarii, taram pastrator de datini stravechi si de practici magice. Invocarea lor si infatisarea unor confruntari ale localnicilor cu puhoaiele apelor revarsate preludeaza viitorul epos al baltii din proza lui Fanus Neagu si a lui Stefan Banulescu. Cu Oras de provincie (1954) prozatorul trece in mica lume a ?targurilor unde se moare", dar nu pentru a descoperi ?moartea cotidiana", ci tocmai pentru a semnala infrangerea acesteia. Adoptand formula memorialistica, naratorul descrie un orasel banatean, nu altul decat urbea natala a lui Vintila, asemanatoare micilor localitati pseudourbane din proza lui Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu, Ion Calugaru: targ prapadit, amortit in inertia unei patriarhalitati somnolente, apasat de cenusiul cotidian, dar care ar fi smuls din letargie de prefacerile urmatoare celui de-al doilea razboi mondial.

Teritoriul epic se largeste considerabil in povestirea Calatoria in tara uriasilor (din volumul Mostenirea,1955), prin cuprinderea tinuturilor romanesti din estul si nordul Carpatilor, strabatute de un lord travestit. Inspirat de romanul cvasiomonim al lui Swift, prozatorul imagineaza venirea, in epoca fanariota, sub infatisare de negustor, a unui consilier regal britanic, Mr. Guliver Pickerston. Acesta viziteaza curtile princiare si se imprieteneste cu Uzun-Aga, marele seraschier trimis de inalta Poarta sa stranga tributul, pe care la sfarsitul misiunii il insoteste in drumul de inapoiere la Istanbul, prilej de a cunoaste, odata cu splendorile unei naturi salbatice, oamenii pamantului. Construita pe schema literaturii de aventuri, povestirea ofera o lectura antrenanta prin imprevizibilul actiunii si derularea ei alerta, prin comicul multor situatii, vorbirea mucalita a taranilor implicati in actiune, prin tonul degajat al relatarii.

Cu ciclul nuvelistic din volumele Eroul necunoscut (1957), Steaua magilor (1957) si Linia vietii (1958), Vintila isi asuma ambitia (si riscurile) epicii de proportii. Timpul naratiunii se intinde pe durata unei jumatati de secol, intre 1907 si 1957, si aduce in prim-plan, fara convergente plauzibil motivate, doua familii: una mic-burgheza, Varlam, alta taraneasca, in frunte cu Florea Gh. Iovan, fiul unui razvratit impuscat in rascoala. Ponderea covarsitoare o are povestea primei familii. Cateva personaje retin atentia. Intre ele Victor Varlam, plutonier major de jandarmi, concomitent individualizat in nuvela Dezertorul (1956) si in Marirea si decaderea Paunei Varlam,si Pauna (prezenta si in nuvela Hiena si circul,1967), poate cea mai inchegata creatie tipologica a autorului. Arivista tenace, Pauna Varlam isi urmareste scopurile cu o perseverenta rece, imbinand luciditatea calculului egoist cu o amoralitate infernala si o cruzime de Lady Macbeth. Altfel involutiv e procesul suferit de personajul central al romanului Numaratoare inversa,replica feminina la Printul din romanul omonim al lui Tudor Teodorescu-Braniste.

De pe la jumatatea deceniului al saselea, principalele teme ale prozei lui Vintila sunt viata militara si istoria nationala, in special momentele explozive ale acesteia: rascoale, razboaie. Razboaiele alimenteaza nuvelele din Eroul necunoscut, Linia vietii, Postul inaintat (1959), Cei 45 (1962), Pe scena vietii (1962), Trenul (1965), Hiena si circul, Dansatoarea si cifrul (1970), Doi vikingi si o fata (1974) sau din romanele Orasul incercuit (1964), Un soldat in cautarea patriei (1978, cu o intriga axata pe biografia generalului Moise Groza, erou al Razboiului pentru Independenta, intemeietorul cartografiei militare romanesti), Prima ora a diminetii (1983), Roata, A doua zi dupa razboi (1985, semnat impreuna cu Petru Vintila jr.), trilogia Muntele sperantei (1986-1988).

Inseriata in ciclul ce debuteaza cu Un soldat in cautarea patriei,trilogia, care continua cu Roata si s-ar fi incheiat - potrivit specificarii autorului - cu proiectatele Soarele ascuns si Compania Indiilor Romanesti,ciclu menit sa intocmeasca ?o cronica epica a natiunii romane de la sfarsitul veacului XVIII pana in zilele noastre", este o fresca a lumii romanesti in timpul primului razboi mondial. Componenta structuranta e un jurnal al operatiunilor militare, indeosebi a celor de pe Jiu, realizat in urma unei staruitoare documentari (date culese in biblioteci si arhive, din documente publicate si inedite, din presa timpului, ca si prin reproducerea de largi paragrafe din lucrari de specialitate, din memoriale, jurnale si corespondente de razboi).

Partea de fictiune sau produsa cu participarea vadita a fictiunii aduce in Muntele sperantei mai ales medii civile din Capitala. Figura dominanta e scriitorul Mateiu I. Caragiale, infatisat cu numele Matheiu Carabela. Client perpetuu al localurilor, ?crai", fara nici o asemanare cu cei din Craii de Curtea-Veche,insatiabil vanator de zestre, amant din interes al unei printese, dispus sa se insoare cu o centenara cadaverica, chirias al unei vaduve pisaloage, incasator asiduu de avansuri banesti de la Al. Bogdan-Pitesti in contul romanului pe care acest mecena vrea sa i-l editeze, ?marele Matheiu" ascunde, sub mastile blazarii, egoismului, snobismului, arogantei pseudoaristocratice si indiferentismului civic ostentativ, un suflet generos.

Ceva din proza a trecut si in teatrul pe care il scrie Vintila. Casa care a fugit prin usa e o piesa cu atmosfera de burg banatean, incluzand si o poezie specifica. Subiectul aminteste de Citadela sfaramata a lui Horia Lovinescu: o familie mic-burgheza traverseaza, in perioada postbelica, criza trecerii de la un tip de existenta la altul.

CARTEA ESTE IN STARE BUNA, BINE INTRETINUTA, NEFOLOSITA

PENTRU MAI MULTE DETALII FOLOSITI FORUMUL SAU DISCUTIILE PRIVATE

VIZITATI SI CELELALTE LICITATII ALE MELE!

PRET: 10 RON + TAXELE POSTALE