Muza veselă. Anecdote, aforisme si̧ instantanee muzicale - George Sbârcea - 1963

Muza veselă. Anecdote, aforisme si̧ instantanee muzicale povestite de George Sbârcea Autor(i): George Sbarcea Editura: Muzicala Anul: 1963 Format: 11 x 19 Numar pagini: 261 stare - folosita Despre George Sbarcea Compozitor, jurnalist, scriitor si traducator (n. 23 martie 1914 – d. 27 iulie 2005). Este cunoscut mai ales pentru cantecul Ionel, Ionelule. Tatal sau a fost ultimul medic al imparatului Imperiului Austro-Ungar Carol al al IV-lea, iar mama tatalui sau era sora cu Elie Miron Cristea. A urmat cursurile scolii elementare la Toplita, apoi la Reghin. In anii 30 a absolvit Conservatorul George Dima din Cluj, iar apoi, Facultatea de Drept. Nefiind atras de domeniul juridic si talentat in a interpreta si a compune muzica, a decis sa-si urmeze aceasta vocatie. Desi familia lui s-a impotrivit vehement alegerii sale de a deveni muzician, George Sbarcea si-a creat propria sa orchestra cu care a cantat in diverse localuri din Transilvania, printre care: Cluj, Satu Mare, Sibiu si Timisoara. Om cult si de o elocinta desavarsita, compozitorul era deja foarte apreciat in cancelariile europene. Ambitios din fire, a cerut sa fie primit de insusi conducatorul Italiei la acea vreme, Benito Mussolini. A primit aprobarea intr-un timp scurt si, in anul 1942, George Sbarcea era primit la Palatul Rezidenza de însusi dictatorul fascist. Tot in anul 1942 a avut ocazia de a-l intervieva pe Fuhrer. Primirea a fost la Berschergarden, o resedinta a lui Hitler de langa Berlin. Faima de gazetar a lui Sbarcea era atat de mare, incat nu a trebuit sa astepte decat o saptamana aprobarea de a-l intalni pe Adolf Hitler. Ceea ce l-a frapat cel mai tare pe compozitor a fost disciplina care domnea în jurul celui mai controversat om politic din istorie. Cunostea arta de a intra in gratiile multor personalitati importante; in anul 1938, la Paris, generalul Charles de Gaulle il decora cu Legiunea de Onoare, cea mai înalta distinctie a statului francez. În 1942 a primit titlul de Comandor al Ordinului Leul finlandez, fiind singurul roman care poarta acest titlu. De altfel, a fost distins cu Premiul Ciprian Porumbescu al Academiei Romane. Dupa anul 1944 viata lui s-a schimbat radical - autoritatile regimului comunist au pornit in cautarea celui care, in viziunea lor, a fost un slujitor al hitlerismului. Timp de un an s-a ascuns în comuna Petelea, judetul Mures. În 1947 a fost arestat si judecat de Tribunalul Poporului, pentru „tradarea idealurilor democratice“. Sentinta a fost de 15 ani de temnita grea, adica singur in celula. O data pe saptamana era scos la plimbare pentru „refacerea moralului“. Dupa opt ani de ocna grea (1956) a fost eliberat la insistentele ambasadelor straine acreditate la Bucuresti. Are 83 de carti scrise si traduse, din care vom mentiona: Dimitrie Popovici-Bayreuth cantaretul pribeag, Giacomo Puccini, Povestiri din lumea operei, Viata romantata a Mariei Tanase, Orasele muzicii, O strada cu cantec sau povestea musicalului. Muzicianul a decedat la 28 iulie 2005 si este inmormantat la cimitirul Bellu din Bucuresti. Opera: Povestiri din lumea operei; Viata romantata a Mariei Tanase (1951); Rossini sau triumful operei bufe (1960); Muza vesela (1963); Orasele muzicii (3 volume, 1973 – 1976); Jazzul, o poveste cu negri (1974); Primii pasi spre glorie (1975); O strada cu cantec sau povestea musicalului (1975); Povestea vietii lui George Enescu (1982); Intalniri cu muzicieni ai secolului XX (1984); Cafeneaua cu poeti si amintiri (1989) Viata si cantecele lui Gica Petrescu (1993). %C3%A2rcea