Nascut in zodia Nicore?ti, de Petre Rau

Nu întâmplator fiecare parte a amintirilor mele înce-pe adesea cu o descriere a satului natal. Din satul natal eu mi-am construit un spa?iu ideal fa?a de care îmi exprim con-stant fidelitatea ?i dragostea mea fa?a de locurile copilariei mele. Ruperea gândurilor de acest spa?iu ideal a însemnat mereu pentru mine ceva echivalent cu înstrainarea, îndepar-tarea de ni?te valori eterne.
În toate gândurile mele despre satul natal, acesta este închipuit ca un col? de rai. Marturie în acest sens stau o parte semnificativa din scrierile mele. Mai întâi eseul intitulat „Verde vale de rai” cuprins în volumul „Întoarsele gânduri” (Editura InfoRapArt, Gala?i, 2011), reluat apoi ?i în volumul liliput foarte drag mie „Via?a în Times New Roman” (Edi-tura Dunarea de Jos, Gala?i, 2014), dar publicat de-a lungul timpului ?i în câteva reviste literare române?ti. Apoi o buna parte din povestirile reale din volumul „Întoarsele gânduri” („Mistre?ul”, „Valea de rai”, „Bunicul” ?.a.), ca ?i nuan?ele lirice din volumul de versuri „Îndragostirea de zmeu”, poem memorialistic ?i filosofic (Editura InfoRapArt, Gala?i, 2015), sau plasarea ac?iunii celui mai recent roman al meu „Evan-ghelia dupa Potop” (Editura InfoRapArt, Gala?i, 2016) în arealul Buciumeni-Fântâni-Nicore?ti-Tecuci-Gala?i. Nici pri-mul meu roman-document intitulat „Mogo?oaia - istoria unei tragedii” (Editura Porto Franco, Gala?i, 1999), cel despre marea tragedie a scufundarii unui pachebot pe Dunare la Ga-la?i în care ?i-au pierdut via?a peste 200 de fiin?e nevinovate, chiar ?i aici am gasit prilejul sa-mi amintesc de satul meu na-tal într-un capitol în care unii eroi sunt „surprin?i” la cules de vie, în primele zile ale toamnei anului 1989…
A?adar, locurile dragi mie în copilarie nu s-au înde-partat niciodata de gândurile ?i visurile mele, chiar daca anii m-au purtat prin lume deseori departe de ele sau mai greu de accesat „pe viu”.
Nu pot rascoli amintirile copilariei mele fara sa n-am în minte casa parinteasca, adica spa?iul cel mai domestic pe care l-am cunoscut vreodata, chiar daca unele nuan?e pot atinge ?i alte aspecte mai contondente decât domnia în?ele-gerii, veselia ?i bunastarea. Însa doar nostalgia omului matur, dupa anii ferici?i ai copilariei în mijlocul familiei, adica a parin?ilor ?i surorilor mele ma face sa nici nu observ ca au existat ?i momente mai dificile petrecute tot la acea vârsta minunata a copilariei.
           Fiecare sat în parte din comuna Nicore?ti are toate co-ordonatele unui sat etern, ai carui oameni întruchipeaza vir-tu?i ?i calita?i morale, legate de munca ?i de via?a familiei.
           Pentru mine Nicore?tiul nu este deloc un sat oarecare, laturalnic ?i lipsit de priveli?tea lumii cum probabil ca or fi alte sate. Chiar daca nu este a?ezat la încruci?area unor mari drumuri comerciale, care sa duca spre ora?e mare?e ?i obiec-tive turistice extrem de importante, satul meu are, în ochii mei, cea mai frumoasa priveli?te din lume ?i este cel mai im-portant nod de drumuri pe care l-am întâlnit vreodata.
           Drag mi-a fost satul meu natal, cu sorginte de atâtea veacuri! Dragi mi-au fost parin?ii mei, surorile mele, baie?ii satului, tovara?ii mei din copilarie, cu care ma desfatam ade-sea, ?i în zilele friguroase de iarna, dar ?i în toate celelalte anotimpuri mai blânde, cântând ?i chiuind, colindând, cutre-ierând uli?ele, luncile, malurile prapastioase din Valea Rea, malul stâng al Siretului, ?arinele cu holde bogate, câmpul cu flori ?i seme?ele dealuri de dupa care îmi zâmbeau zorile în zburdalnica vârsta a copilariei.
           Amintirile din copilarie îmi ofera pre?ioase date des-pre modul de via?a al nicore?tenilor, ace?ti raze?i cu pamân-turi roditoare, angrena?i în muncile lor casnice ?i gospoda-re?ti.
Pe la noi flacaii nu au ?tiut a toarce în rând cu fetele, sa ?ese, sa coase ?i sa croiasca sumane, i?ari, ?tergari de bo-rangic pe care sa le vânda apoi în târgul local sau în marile  iarmaroacele de pe la Tecuci, Foc?ani, Mara?e?ti sau alte lo-curi cunoscute. În schimb au ?tiut de mici sa pasca animalele domestice, sa îngrijeasca de gospodaria familiei, sa culeaga recoltele toamnei, sa adune cerealele, sa culeaga fructele ?i viile, sa dea la teasc, sa striveasca strugurii ?i sa faca din zea-ma lor licori nemaipomenite. Cam cu asta se hranesc nico-re?tenii, de?i fac ?i negustorie cu vite, cai, porci, oi, brânza, lâna, cereale, faina de porumb ?.a.
Îmi place sa evoc lumea ?araneasca a podgoriei în ca-re m-am nascut, familia, jocurile copilariei fericite, chiar daca viziunea mea este una nostalgica.
Oamenii acestor locuri sunt harnici, buni gospodari, muncesc din greu, dar ?tiu sa se bucure ?i sa petreaca la sar-batori. Respecta sarbatorile, obiceiurile ?i tradi?iile vechi, câ-te au mai ramas. De Craciun copiii merg la colindat (înainte de marea sarbatoare cre?tina exista o colinda pentru cei mici - cu doua zile înainte de Craciun ?i o colinda mare - cea din seara Ajunului), în Ajun merg cu Steaua, de Anul Nou merg cu plugu?orul, la fel, cu cel mic (dedicat copiilor) ?i cel ma-re, dedicat celor mai în vârsta, chiar înainte de Revelion; du-pa noaptea revelionului, diminea?a, se merge cu Sorcova sau cu Semanatul ?.a. Copiii înso?esc preo?ii ?i de boboteaza, pri-mind daruri de la oamenii din sat, la înmormântari copiii pri-mesc nuci, mere ?i covrigi etc.
În general, în copilaria mea traiul oamenilor era unul modest, dar reu?ea sa se ridice adesea deasupra nevoilor. Ce-le zece sate ale comunei, unele mai mici, altele mai mari, erau alcatuite din case mai toate adunate la un loc, foarte rar întâlnind case rasfirate, la distan?e mari una de alta. Cocioa-bele aproape ca au lipsit cu desavâr?ire din imaginile re?inute de mine pe retinele copilariei.
Mâncarurile specifice sezonului de iarna abundau în carne, slanina ?i costi?a de porc afumate, pregatite acasa, cu mamaligu?a calda ?i proaspata.
Cred cu ardoare ca afectivitatea îl determina pe omul matur sa idolatrizeze ?inutul natal.
        Iata de ce am optat pentru o monografie roman?ata ?i nu pentru una stereotipa, cu date seci ?i descrieri pe masura care, în afara de speciali?ti interesa?i de date concrete pentru lucrarile ?tiin?ifice cu privire la spa?iul ales, cred ca i-ar fi plictisit pe mul?i cititori.
Determinarea temporala a celor mai multe dintre exprimarile despre locurile natale, chiar daca ar putea parea cam vaga, în fond are rolul de a proiecta satul pe dimensiu-nile eternita?ii.
Daca filosoful Lucian Blaga spunea ca ve?nicia s-a nascut la sate ?i poate ca avea perfecta dreptate, ne putem to-tu?i întreba legitim azi cât din reciproca acestui adevar este valabil, e valabil ?i faptul ca satul s-a nascut pentru ve?nicie, adica pentru a dainui ve?nic? 
Dupa dureroasa experien?a a satelor române?ti - ?i noi aici ne-am putea referi fie ?i numai la satele comunei Nico-re?ti - care au suferit atâtea prefaceri în secolele lor de exis-ten?a, am putea crede ca satele induc ve?nicia, dar ele nu mai sunt la fel în toate epocile, sufera transformari în timp care le face sa-?i diminueze tradi?iile, radacinile culturale se ?terg încet, dar sigur ?i ceea ce ramâne este doar ceea ce mai poate spune istoria. 
Sa ne imaginam un sat din vremuri antice, ?i ca sa fim cât mai aproape de o realitate palpabila, sa zicem ca ne imaginan un sat geto-dacic. Daca mai gasim ceva din el din punct de vedere istoric, sa zicem ni?te relicve, ni?te obiecte cu caracter cultural-istoric sau poate chiar descoperim pe un-deva unele marturii lasate în scris, vom avea aproape clara diferen?a dintre ce a însemnat satul atunci ?i ce a devenit el în timp.
Din acest punct de vedere marturiile istorice sunt cele care ne aduc în imagine satul de altadata.  Cele mai puternice transformari apar însa din punct de vedere socio-economic. Aceste repere sunt ancorate puternic în jurul câtorva stâlpi precum familia, biserica, ?coala ?i proprietatea, ?i î?i au seva în câteva virtu?i ale ?aranului român, precum cinstea, harni-cia, credin?a, rabdarea, spiritul de sacrificiu probat în atâtea situa?ii extreme. 
?aranul român a fost sarac, a fost ne?tiutor de carte ?i asuprit de stapâni, a muncit pâna la epuizare, s-a hranit nu totdeauna pe saturate, a mers descul? sau în opinci secole în-tregi prin noroi, praf ?i zapezi etc. Obiceiurile tradi?ionale, portul, cântul ?i jocul, ritualurile cre?tine toate i-au fost însa vii lumini spirituale, treze bucurii însufle?itoare, crezul lui întru cele ve?nice. Dar toate aceste lucruri s-au schimbat, metamorfoza satului românesc a devenit o realitate incontes-tabila, totul a evoluat spre modernizare, a?a încât satul însu?i s-a trezit cu tehnologiile ora?elor la ele în vatra, aproape ba-nal de accesat, totul mai simplu ?i mai de utilitate.
        În decursul timpului, satele comunei Nicore?ti au strabatut o istorie zbuciumata, dar ?i bogata, pe care genera-?ia zilelor noastre ?i genera?iile viitoare au datoria patriotica sa o cunoasca. 
Arhitectura construc?iilor, a locuin?elor, institu?iilor,  strazilor etc., toate ?i-au schimbat înfa?i?area în timp, urmând fatal cursul modernita?ii. A?a încât, satul de ieri nu mai sea-mana aproape deloc cu cel de azi, de?i cei care l-au parasit ?i l-au revazut peste ani nu ?i l-au putut închipui altfel decât a?a cum l-au ?tiut ei cândva. 
Nicore?tiul ?i cele zece sate componente ale lui nu au facut deloc excep?ie de la aceasta regula iminenta a evolu?iei.
A?adar, constatam cu u?urin?a multe îmbunata?iri, precum: drumuri ?i multe ?osele importante asfaltate sau îndreptate ?i pietruite; laca?uri de cult, toate cre?tine în aceasta zona, cimitire delimitate, îngradite ?i protejate, bise-rici reparate ?i, la o buna parte din ele, adaugiri de anexe im-portante, de stricta necesitate (a se vedea, de pilda, con-struc?ia unei anexe în cimitirul bisericii „Cuvioasa Paras-chiva” din satul Fântâni, care serve?te atât ca o casa mortu-ara, cât ?i ca un spa?iu adecvat pomenirilor organizate de sa-teni, toate din ini?iativa unui preot tânar ?i ambi?ios, pe nume Mircea Pilaf, care, chiar daca se trage din alte locuri înde-partate, a prins mult drag de oamenii ?i de meleagurile aces-tea ?i s-a daruit în totalitate spiritului cre?tin al satului, iar sa-tenii îl îndragesc cu adevarat); în pofida faptului ca o parte din ?coli au fost restructurate din lipsa de copii sau din alte motive obiective, cele ramase în activitate au fost dez-voltate, dotate ?i utilate cu aproape tot ceea ce ar trebui ca educa?ia elevilor sa decurga în condi?ii modern; alimentarea cu apa a satelor, obiectiv complet realizat în unele locuri ?i multe altele.
Din pacate, unicul Camin Cultural din centrul comu-nei ramâne însa ?i la aceasta ora în faza de proiect ce prevede repara?ii capitale ?i dotari necesare. Odata cu asta ramân întrerupte ?i alte activita?i, precum cea legata de Biblioteca comunala ?.a.
        Nicore?tiul este dotat cu o po?ta centrala, o adminis-tra?ie financiara, o banca populara, un centru sanatorial pen-tru copiii cu dizabilita?i mintale - societate sponsorizata de o funda?ie americana, un dispensar ?.a.
Ne aducem cu mândrie aminte ca, prin anul 1926, du-pa prompta reîmprospatare a alurii comerciale a târgului, chiar daca numai pentru un singur an de zile, târgul a purtat denumirea de „ora?ul Nicore?ti”.
Dar despre toate acestea ?i multe alte detalii va invit sa afla?i luând contact cu con?inutul acestei lucrari.
Nu pot încheia înainte de a aduce prinosul meu de re-cuno?tin?a tuturor celor care m-au sprijinit în aducerea la lu-mina a celei mai documentate antologii a comunei Nicore?ti care s-a scris pâna acum. Trebuie sa mul?umesc cu multa plecaciune urmatorilor: 
•  Elena Farca?anu, profesoara în Tecuci (n. Nico-re?ti) pentru sprijinul permanent pe care mi l-a acordat la consolidarea datelor monografice.
•  Cezar Ionu? Andronic, director al ?colii gimnaziale „Gabriel Dragan” din Nicore?ti.
•  Adina Aurelia Radu din Fântâni, profesoara de ma-tematica.
•  Iulia Diaconu, pensionara, fosta profesoara la ?coa-la din Fântâni, diriginta a clasei mele prin anii ’60.
•  Poetul Dionisie Duma din Tecuci (n. Tecuci, cu ori-gini în satul Hân?e?ti, limitrof cu satul meu natal), care m-a pus în contact cu unii scriitori de origine nicore?teana.
•  Alte personalita?i nascute în satele Nicore?tilor, care mi-au trimis materiale biografice ?i/sau gânduri despre locu-rile natale, cu precadere scriitorul Aurel Pana, pictorul ?te-fan Bu?urca ?i prozatoarea Speran?a Calimi.
•  Preotul Mircea Pilaf, paroh al bisericii „Cuvioasa Paraschiva” din satul Fântâni.
•  Preotul Daniel Andriu?a, paroh al bisericii „Negus-tori” din satul Nicore?ti. 
•  Parintele Mihai Ro?u, protopop al Protoieriei Nico-re?ti, care m-a sprijinit cu câteva materiale importante despre unele parohii nicore?tene. 
•  Profesorul ?tefan Andronache, cercetator din Te-cuci, cel care m-a sprijinit cu sugestii ?i surse de documen-tare dintre cele mai concludente. Cu respectul cuvenit, pot spune ca am beneficiat pe deplin de generozitatea sa deose-bita ?i, mai ales, de pre?ioasele sale lucrari documentare.
•  Primarul comunei Nicore?ti, Ionel Boghiu - îi aduc din plin mul?umirile mele pentru generozitatea sa ?i pentru u?a deschisa lasata acestui proiect.
•  Ing. Gh. Gradinaru, consilier la Consiliul Local al comunei Nicore?ti - îi mul?umesc în mod cu totul special, pentru timpul ?i disponibilitatea pe care le-au alocat cu multa amabilitate în sprijinul documentarii mele cu date recente ?i oficiale.
•  Maria (Gella) Popa, sora mea mai mare, cu care, rascolind prin amintiri, am reu?it sa punem cap la cap detalii importante legate de satul nostru natal. A contribuit ?i cu o importanta sponsorizare financiara, interesata fiind ca exem-plare din aceasta monografie sa ajunga la cât mai mul?i din-tre nicore?tenii no?tri. 
        Tuturor acestora, dar ?i înca multor altora - pe care poate i-am omis doar din neaducere aminte, dar care m-au ajutat de la distan?a sau din umbra - le mul?umesc pentru tru-da, rabdarea ?i generozitatea lor, majoritatea dintre ei sunt consatenii mei ?i între timp au devenit prietenii mei.
        ?i nu în ultimul rând aduc recuno?tin?a mea tuturor celor care sunt nicore?teni prin na?tere, chiar ?i prin adop?ie,  asigurându-i ca to?i au fost, sunt ?i vor fi în gândurile ?i re-flec?iile mele, mereu îi pastrez în ochii min?ii ca modele de personaje ideale ale scrierilor mele ?i le spun ca, pe oriunde m-am dus ?i ma mai duc, mereu port cu mine mândria ca m-am nascut pe aceste meleaguri mirifice. 

Autorul