Noul Testament, Sankt Petersburg, 1817

Noul Testament a Domnului nostru Iisus Hristos. Tipărit în Sankt Petersburg în tipografia Sfântului Sinod: cu cheltuiala Rossieneștii Însoțiri a Bibliei; , leat 1817 . , 274 f. (corect: 293 f. cu signat.), 4° (23 cm), 27-33 R (19 x 12 cm). Bibliografie: BRV III, 948 BRV Additamenta, p. 396 Această ediție a N.T. reproduce versiunea lui Samuil Micu, de la 1795. Ca și în cazul în Bibliei de la 1819 (cu text scripturistic integral), scoasă în același atelier, inițiativa și sprijinul financiar i-au aparținut, în primul rând, lui Constantin Ipsilanti (care a domnit, pe rând, în Moldova și Valahia), copreședinte al Societății biblice alături de prințul Golițîn, o parte din subvenții fiind asigurate de Societatea biblică din Londra, printr-o contribuție de 300 de lire sterline. Se pare că fostul domnitor român s-a implicat și în diortosirea textului. Noul Testament a fost tras într-un tiraj de 5000 de exemplare.  Tipar negru, pe suport manufacturat, poros, cu pontuzouri, 4 corpuri de literă chirilică de rând și 2 de slove majuscule, spațiate și îngroșate; fără custos, paginație în continuare pentru toate părțile N.T. (Evanghelii (f. 1r-128r), Faptele Apostolilor (f. 129r-167v), Epistole (f. 168r-255v) și Apocalipsa/Apokalypsis Sf. Ioan – f. 256r-274v). Grafica volumului este minimală și pur decorativă: viniete de frontispiciu și de final, din tulpini lanceolate, afrontate, cu inflorescențe minuscule (flori de trandafir), încadrând un motiv geometric romboidal și alte ornamente similare, tinzând către o stilizare extremă a motivelor fitomorfe.  Exemplarul este complet. Corpul cărții este bine conservat dar cu urme ale manipulărilor frecvente – patină vulgară, fisuri, pete. Legătură în piele maro “vălurită”, pe carton presat, uzată, cu pete de ceară. Cotorul are 5 binduri false marcate prin brâuri cu aspect catenar între linii simple; spațiile dintre nervuri sunt decorate cu fleuroane. Între nervurile superioare o porțiune de piele pe care urma să fie inscripționat (prin presare) titlul cărții. Forzațurile sunt duble, din hârtie manuală cu tentă verzuie, păstrate integral; ambele au însemnări despre deținătorul istoric.  La începutul volumului stă scris (grafie chirilică, cerneală neagră):  “Acest Testament esti al mieu gios iscălitul, cumpărat din Besarabie, când mă găsiam în Târgul Orheiului, în zâlile avgustului monarhu și iubitori(u) de linești (liniște) Alexandru Pavlovici, pe care îl afierosăsc unue din fii mei, acelue care va ave credință, iar care va fi necredincios să nu să îndulciască din rodul aceștii cărți. Iordache Carales(cu) Pah(arnic). 1842 iunii 27, în satul Levârda” (Leorda, Botoșani).  Pe forzațul II, o însemnare din 1884 cu caractere cursive, cerneală albastră, a unuia dintre urmașii paharnicului, căruia i-a revenit exemplarul, și care își roagă propriile odrasle să nu-l înstrăineze.