<p>Cartea are forma unui interviu cu 30 de
întrebări pe care i Nelu Stratone i le adresează lui
Costin Petrescu. Iar în răspunsurile sale, Costin
Petrescu își povestește, de fapt, viața –
atât pe cea muzicală, alături de trupele în
care a activat, cât și pe cea profesională ca arhitect.
De aici și titlul: între Phoenix – trupa cea
mai cunoscută în care a cântat, și Le Corbusier
– pseudonimul arhitectului francez devenit sinonim cu
arhitectura și urbanismul.</p> <p>Costin Petrescu a
luat de mic lecții de pian, a fost încurajat să meargă
spre percuție de către celebrul toboșar Sergiu Malagamba, a urmat
cursurile școlii de pe strada Mântuleasa, apoi a activat
în formația The Pioneers, nume schimbat în
Olympic ’64, în anul 1964, anul Olimpiadei de
la Tokyo. Formația a participat la diverse evenimente, a apărut la
TVR și a făcut înregistrări radio. Autorul
înfățișează aceste începuturi ale activității
sale muzicale, povestea trupei The Pioneers, abilitățile sale
tehnice și în ceea ce privește tehnica, istoria unora
dintre spectacole, cu tot cu picanterii de după spectacol, unele
dintre colaborări, istorii de pe litoralul estival
românesc și multe alte activități și
întâmplări.</p> <p>Costin Petrescu
a urmat, de asemenea, cursurile Institutului de Arhitectură
„Ion Mincu”, fiind unul dintre membrii
fondatori ai Club A, lucru pe care de asemenea îl narează
în paginile cărții. După destrămarea formației Olympic
’64, el a fost cooptat în formația Phoenix
– și povestește în ce conjunctură a ales
Phoenix și cum a decurs colaborarea cu Nicu Covaci. La Phoenix, a
participat la înregistrarea albumelor „Cei ce
ne‑au dat nume” și „Mugur de fluier”,
precum și a EP‑ului „Meșterul Manole”. Aflăm și
care era atmosfera în cadrul Cenaclului Flacăra, unde au
fost invitați o dată.</p> <p>După ce a participat la
pregătirea albumului „Cantafabule”, Petrescu
s-a retras din Phoenix și a avut apoi o serie de colaborări
independente, cu Mircea Florian, Nicu Alifantis, Sergiu Cioiu și
alții. Și-a finalizat studiile la facultatea de arhitectură
„Ion Mincu”, fiind angajat ca
arhitect‑scenograf la Studiourile Cinematografice Buftea, iar din
1977, la Institutul de Proiectări București. Cu ocazia unui turneu
în Portugalia, a rămas la Paris, unde s-a dedicat
activității de arhitect, devenind șef de proiect la una dintre cele
mai cotate agenții de arhitectură din Franța, cabinetul
„Jean‑Jacques Ory”. Petrescu relatează
adaptarea și viața în Franța – dar și revenirea
în țară și reacomodarea la stilul de viață din
România.</p>
<p>„<i>Între Phoenix și... Le
Corbusier</i>, după cum îi spune și titlul, este un
voiaj atragator, real, dar și imaginativ,
«între MUZICĂ și... ARHITECTURĂ»,
cele două arte primordiale, voiaj văzut dintr-o anume
perspectivă spațială și temporală. Mi-au defilat prin față
personaje, figuri, siluete, aparent uitate, dar încă vii
în memorie, din toate straturile și segmentele
social-profesional-sufletești ale vieții
«noastre»; zic «noastre»,
caci știam și am aflat din nou că am mărșăluit prin viață alături
de Costin, poate pe drumuri paralele, dar cu aceleași idei,
năzuințe, cu multe repere comune, aproape la
«sincron». Un voiaj
minunat.” Florin-Silviu Ursulescu</p>
<p>„Oare ce l-a apucat pe Costin Petrescu să scrie
o carte? Autobiografică? Istorică? Să fie nevoia de a face un
referat către sinea lui, sau a ta, sau a mea? Da, are tot dreptul,
la urma urmei – e un autor contemporan, e un muzician
fără egal, un artist complex al timpurilor noastre, e un om
senzațional. Să-i citiți mărturiile, să-i cercetați
universul – veți avea de aflat și de învățat. O
să vă amuzați, în același timp – nimic nu este
luat mai mult decât e nevoie în
serios.” Mircea Florian</p>