O iubire a lui Swann

Autor(i): Marcel Proust Editura: Realitatea Catavencu  

Valentin Louis Georges Eugène Marcel Proust (1871-1922) a fost multă vreme ignorat în cercurile literaţilor subţiri din Paris, unde trecea drept un monden dedulcit la proză, dar interesat mai mult de poză. Celebră e scrisoarea în care Gide îi spunea deschis că-l crede un „snob, un monden şi un amator“, iar opinia lui Gide reflecta percepţia generală.

Imediat după apariţia primului volum din à la recherche du temps perdu, Paul Souday, o autoritate a criticii franceze, respingea cartea, aplicându-i verdictul de paradă neinteresantă de intimism. Mercure de France şi La Nouvelle Revue Française, ca şi, de altfel, majoritatea editurilor importante, refuzaseră s-o publice. La patru ani după Du côté de chez Swan (Swan), Gallimard a preluat publicarea următoarelor volume, chiar dacă Proust refuzase iniţial oferta editurii de a-i tipări à l’ombre des Jeunes Filles en Fleur, 1918, (La umbra fetelor în floare), volum pentru care primise, spre indignarea lumii literare, Premiul Goncourt.

în căutarea timpului pierdut, impresionantul ciclu care l-a absorbit până la sfârşitul vieţii, a fost precedat de câteva scrieri de tinereţe, lămuritoare însă pentru inovaţiile de maturitate: Les plaisirs et les jours (1896), volum prefaţat de Anatole France, unul dintre puţinii săi prieteni, şi două traduceri din Ruskin, La Bible D’Amiens (1904) şi Sésame et les lys (1906), prima însoţită de un studiu introductiv.

O iubire a lui Swan este unanim considerată drept o bijuterie de proză, în care stadiile îndrăgostirii, de la indiferenţă la gelozie şi obsesie, sunt disecate cu o atenţie maniacală. Portretul deconcertant al lui Odette – obiectul nepotrivit al fixaţiei lui Swann –, traseele îndrăgostitului în toate locurile în care bănuieşte prezenţa iubitei, dar şi ritualurile snobismului din salonul Verdurinilor sunt episoade antologice, grupate toate în acest dosar al patologiei amorului.