Oameni in trening

„Robert Serban se avanta in proza cu acelasi elan, cu aceeasi pofta de a crea lumi ca in poezie. Isi incordeaza muschii, isi regleaza respiratia, se asaza reglementar la startul probei de 100 de metri, asteapta semnalul si tasneste. Dar ca sa ajungi la finis ca un campion e nevoie de acceleratie, fuleu si viteza. Le are Robert? Le are. Adica simte (si stie) cum sa aduca proza la linia de sosire, din fraze putine, cu tensiunea in crescendo, cu un pas epic bine reglat, precipitat spre cele mai neprevazute finaluri. Iar ceea ce iti ramane in minte dupa ce ai asistat la spectaculoasa cursa contracronometru e imaginea unei lumi ciudate. O lume a periferiei, cand vesela, cand mai degraba trista, cand viu colorata, cand dezolant de cenusie, in care se traieste paroxistic, dar cel mai des se moare. Robert Serban, autorul acestei lumi, alearga prin ea ca un prozator in trening. Doar ca pe echipamentul lui sta scris Nike.” (Adriana Babeti)\r\n„Dupa ce ai cucerit regina literaturii (poezia), de ce te-ai uita la o simpla marchiza (proza scurta)? O dieta nesanatoasa, lipsa exercitiilor fizice, fumatul? Avand in vedere varsta lui Robert Serban – 27 de ani –, cred ca este vorba de toate la un loc. Asa c-a intrat in marchiza cu aplomb inconjurat de nori de fum si pentru ca destul de recent povestirea parea ca incepe sa cucereasca publicul datorita unor buni scriitori, insa acum aproape toti au murit. Si iata ca debuteaza-n zona un poet si scrie o carte categoric remarcabila. Nu stiu daca va ramane cu marchiza, se va intoarce la regina sau va trece la chelar (romanul). Dar sunt convins ca merita sa-i admirati oamenii in trening, alcatuiesc o intreaga lume.” (Razvan Petrescu)