Oana Marinache - Arhiva de arhitectura (1860-1870). O colectie unica de planuri si schite (case vile palate conace cladiri urbane vechi din Romania)

Johann Schlatter, Gaetan A. Burelly, Petre Tabai și Anton Onderka sunt nume cu care cercetătorii arhivelor s-au întâlnit mai des, fără ca lucrările lor să fie bine cunoscute publicului larg. Activitatea lui Carol Benisch (1822-1896) a fost prezentată de noi într-un album separat, neregăsindu-se aici decât cu 2 proiecte. (Oana Marinache, Carol Benisch, 50 de ani de arhitectură, Ed. Istoria Artei, 2015). Noi nume apar înscrise pe schițele și planurile de arhitectură, figuri rămase anonime până astăzi, dar care și-au adus aportul la schimbarea fundamentală a modului de locuire în capitală: W. Beckler, Anton Standacher, Ghiesel, Gaudi, Bonomelli, Maximilian Tonolla. Nu cunoaștem date personale sau informații despre pregătirea lor anterioară stabilirii în București, dar putem presupune că erau mai degrabă constructori-antreprenori, fără studii de arhitectură sau de artă în marile centre academice apusene. 

O bună parte din biletele de voie solicitate de proprietarii bucureșteni nu conțineau și schițe sau planuri sau acestea nu s-au mai păstrat. Cea mai mare parte dintre cele rămase în dosare nu sunt semnate, fiind, poate, copii după originalele realizate de specialiștii vremii. Colecția prezintă destul de multe exemple de case cu parter și etaj, îndeplinind dubla funcție comercială și rezidențială, tipică modului de viață al păturii de mijloc. Stilistic, cea mai mare parte dintre construcțille prezentate, prezintă elemente neoclasice; unele fascinează prin elementele ”Rundbogenstil”, atât de puțin cercetate la noi. 

Albumul prezintă și arhiva lui Ion I. Heliade Rădulescu (fiul lui Ion Heliade Rădulescu 1802-1872), achiziționată de familia Cantacuzino, care păstrează mai multe desene din timpul studiilor acestuia de la Școala de Arte și Meserii din Paris; întors în țară din cauza unor probleme de familie, tânărul nu a putut obține diploma care i-ar fi asigurat o carieră în domeniul construcțiilor și un loc de cinste printre primii specialiști români, formați în mediul parizian. Desenele sale, din perioada 1867-1868, evidențiază reperul antic la care se făcea apel în perioada de formare, dar includ și elemente din noua tehnologie a construcțiilor. 

Legendele ilustrațiilor din album respectă titlurile planurilor de epocă sau conțin informații transcrise din biletele de voie identificate în dosare. În unele cazuri, identificările sau datările nu au fost posibile, documentele nefiind puse în ordine sau biletele de voie și desenele fiind desperecheate.