Odiseea lui Ollie, William Joyce

Misterios este taramul secret al jucariilor… Ele au un cod secret de demult, la fel de vechi cum e si copilaria: sa-i bucure pe copii si sa-i apere de orice pericole. Cea mai mare onoare in Lumea Jucariilor este sa devii preferata unui copil. Asa se intampla cu Ollie, un urs cu urechiuse de iepure facut pentru Billy chiar de mama lui. Ollie devine cel mai bun prieten al lui Billy, confidentul si preferatul lui. Pe acest taram sunt insa si jucarii rele, iar cel mai temut este Zozo, regele-clovn, care conduce ceata Pocitilor. Zozo si Pocitii s-au jurat sa rapeasca toate jucariile preferate ale copiilor si sa le tina inchise pana cand uita de copiii lor si se pierd pentru totdeauna. Cand Ollie este furat, dragostea il impinge pe Billy sa-si salveze preferatul din barlogul subteran al lui Zozo, aflat in Carnavalul Intunecat – dincolo de parc, printre copaci si in plina noapte. Billy are numai sase ani, dar trebuie sa actioneze ca un om mare.

In Odiseea lui Ollie, William Joyce creeaza intreaga poveste in jurul ideii ca si jucariile au suflet, si ele au emotii, se simt atasate de copii. O jucarie traieste din interactiunea cu copilul caruia ii apartine, depinde de atentia pe care acesta i-o da. Daca e indragita, jucaria e fericita si ofera ce are mai bun in ea. Daca e neglijata, jucaria devine ponosita, se degradeaza. Jucariile nu au viata pe cont propriu, ci in relatie stransa cu copiii. (…) Ne sunt puse in fata ochilor doua fire narative – unul al iubirii, celalalt al urii – care se impletesc sau chiar se infrunta. Iubirea ii face pe Billy si Ollie sa-si sporeasca puterea de a simti, de a intelege si sa-si intareasca relatia. Pe cand ura ii roade pe Pociti, emotiile lor saracesc, se degradeaza catre spaima, inima lor se chirceste. – Fragment din recenzia de Dragos Dodu