Omul care iubea cartile, Patrick deWitt

Bob Comet, un bibliotecar pensionar, duce o viață liniștită și retrasă într-o casă de culoarea mentei din Portland, înconjurat de cărți și plăceri mărunte. Totul se schimbă când, într-o dimineață, întâlnește o femeie în vârstă cu mințile rătăcite și o duce la centrul pentru seniori unde aceasta locuiește. 

Sperând să umple golul pe care îl resimte de când s-a pensionat, Bob începe să facă muncă de voluntariat la centru, unde se va împrieteni cu personaje excentrice și pitorești. Sub exteriorul său rezervat, Bob Comet ascunde amintiri puternice: povestea unui copil care fuge de acasă în ultimele zile ale celui de-Al Doilea Război Mondial, iubirea vieții sale pierdută în favoarea celui mai bun prieten, sensul și bucuria descoperite printre rafturile bibliotecii, într-o viață trăită discret, de pe margine.

Experiențele lui Bob, așa cum curg de-a lungul romanului, sunt înțesate de melancolie, dar totodată luminate de zâmbetul vieții sale petrecute în preajma cărților. Patrick deWitt țese pânza ficțiunii cu umor și delicatețe, o poveste a unui om aparent banal, dar plin de surprize – o celebrare emoționantă a celor care trăiesc tăcut, însă cu inima deschisă.

„Portretul ficțional captivant al unui bibliotecar pensionar care face voluntariat la un centru pentru seniori ne dezvăluie viața personajului principal – trădările, pierderile, triumfurile – cu umor și tandrețe.” - Vanity Fair

„Marele dar al lui deWitt este capacitatea sa de a-l descrie pe Omul Obișnuit in extremis – eroismul tăcut care se ascunde chiar sub ochii noștri.” - Telegraph (UK)

„În Omul care iubea cărțile, deWitt creează un personaj încântător în persoana lui Bob Comet, care, la șaptezeci și doi de ani și după o viață fără așteptări prea mari, găsește răspunsuri la întrebările existențiale și prieteni adevărați. O lectură irezistibilă!” - Booklist

„Un roman discret, melancolic, perfect pentru serile lungi de vară.” - Town & Country

„Premisa ficțiunii lui deWitt este simplă: e nevoie de vreme îndelungată ca să treci peste unele episoade din viață. Exprimându-se adesea în aforisme tăioase, personajele lui retrăiesc în minte câte un incident definitoriu, a cărui poveste trebuie spusă și respusă până se întinde ca o pată, pătrunzând în toate aspectele propriilor vieți. [...] Într-o singură scenă, deWitt reușește să redea întregul parcurs al unei vieți solitare.” - NICOLE FLATTERY, London Review of Books

„Experiența lecturii a fost de-a dreptul fermecătoare, de la un capăt la altul. [...] Dialogul este proaspăt, iar personajele prind viață numaidecât. Cărțile lui deWitt au pur și simplu o energie care le face încântătoare.” - Chicago Tribune

„Povestea dulce-amară a unui bibliotecar pensionar. [...] Cartea ne prinde în mrejele sale treptat, pentru ca, în cele din urmă, să nu ne mai dea drumul.” - Publishers Weekly