Opere VII. La ruinurile galanteriei. Opera postuma, Emil Brumaru

Editie îngrijita de Bogdan Cretu

„În poezia de final, reflexele au ramas, ochiul decupeaza liniile si formele erotice ale realitatii, obsesia feminitatii, cultul ei, cînd falic-pagîn, cînd diafan, persista, dar tonul îl da reîntoarcerea la imaginile unei virilitati apuse. De aceea, erotismul e, în aceste texte, încarcat de melancolie. Îndraznelile sînt cel mai adesea proiectii iluzorii sau reconstituiri imaginare. Batrînetea e o stare de spirit pe care poetul o refuza pentru ca poezia sa e o sinteza senzoriala, simturile au ramas vigilente, dorinta persista. Scrisul se opune mortii; scriem pentru ca murim si nu ne împacam cu asta; scriem împotriva mortii; scriem ca sa lasam marturie ca moartea nu e totul, ca bucuria si frumusetea nu sînt trecatoare; scriem pentru a opune gratuitatea frumusetii sigurantei cinice a mortii. Aceasta mi se pare, pe scurt, lectia poeziei lui Emil Brumaru.” (Bogdan Cretu)

Criticul literar Bogdan Cretu ne vorbeste despre La ruinurile galanteriei, al doilea volum (si ultimul) din opera postuma a marelui poet Emil Brumaru, aparut sub îngrijirea sa