Pachet 2 carti Leny Caler si Mihail Sebastian

Leny Caler - Artistul si oglinda:
La sfarsitul deceniului patru al secolului 20, o frumoasa, cocheta si rasfatata actrita facea furori in societatea romaneasca: Leny Caler. Pentru ea, Mihail Sebastian, indragostit nebuneste, a scris Jocul de-a vacanta. Pentru Camil Petrescu, a fost intruchiparea perfectiunii feminine, actrita regasindu-se in personajele Emilia, Ela sau misterioasa Doamna T.
Tudor Musatescu i-a dedicat toata opera dramatica de dupa ce s-au cunoscut.
Elly Roman a compus cantece de muzica usoara pentru vocea ei, pe care Leny le-a inregistrat la casa londoneza de discuri His Master’s Voice.
Tudor Arghezi, de obicei critic aspru al actorilor, i-a remarcat interpretarea si i-a dedicat un poem in proza intr-un numar al revistei Bilete de papagal.
Autoexilata la Berlin spre sfarsitul vietii, actrita si-a scris memoriile, in care trateaza cu delicatete afacerile sentimentale, descriind doar o iubire: cea pentru sotul ei.
Mihai Sebastian - Jurnal, 1935–1944: Primele pagini din Jurnalul lui Sebastian dateaza din februarie 1935.
In marturia complexa lasata de scriitor se interfereaza un jurnal intim, al starilor interioare si experientelor sentimentale, un jurnal de creatie, unul intelectual si unul politic, in care se afl a adevarate revelatii portretistice ale relatiilor scriitorului cu prietenii apropiati – Mircea Eliade, Camil Petrescu, Al. Rosetti, Petru Comarnescu, Eugen Ionescu, Martha si Antoine Bibescu, C. Noica, C. Visoianu, Teodorescu-Braniste –, alaturi de scanteietoare instantanee din viata politica si culturala bucuresteana.
Actrita Leny Caler ocupa un loc aparte in Jurnal. Actrita a fost marea iubire a scriitorului, o dragoste fascinanta, care trece de la extaz la agonie, de la fericire la gelozie, Sebastian descriind-o uneori in ipostaze deloc magulitoare.
„Ajunge putina neliniste, ajung indoiala, intrebarea, presupunerea ca ii sint indiferent, pentru ca sa sufar ca n-o vad si sa ma gindesc zi si noapte la ea. Dar cind (cum s-a intimplat azi-dimineata) o gasesc invinsa, fara rezistenta, gata sa ma iubeasca, atunci dintr-o data imi recapat distanta si incetez a o mai iubi. Am avut azi-dimineata impresia ca e urita. Nu-mi placea pur si simplu – ceea ce mi se intimpla pentru prima oara de cind o iubesc. Dar stiu bine ca nu-i adevarat si ca – chiar daca ar fi – nu are importanta. Adevarul e ca azi-dimineata eu eram stapin pe jocul meu si ea nu – ceea ce o obliga pe ea sa ma iubeasca si pe mine sa n-o iubesc.

Mecanism psihologic de o simplicitate pilaroasa si care functioneaza mereu la fel.
De altfel, asta n-o impiedica sa ramina, ca si in trecut, cocheta, mincinoasa, inocenta intr-un sistem intreg de minciuni.”