Pachet Carmen Voinea-Raducanu

Binecuvântate ne fie dorurile

„Carmen nu te ia de mână, ca să intri în lumea ei. Ar fi o poziție de forță și ea nu folosește forța decât pentru ea însăși, ca să-și pună ordine în dureri și să scoată din ele... emoții, de-alea pure, calde și colorate. Carmen îți lasă ușa sufletului deschisă și te face să vrei să intri... pentru că știi ce vei simți: știi că-ți va da cu lacrima de toți pereții și te va învăța să zâmbești din nou. Și, exact când te aștepți mai puțin, te îndrăgostești de personajele ei, te revolți împotriva celor care le fac rău și îți dai seama că ești și tu acolo cumva, cu ceva din copilăria ta sau din poveștile familiei tale...
Citesc și simt că m-am urcat într-o mașină a timpului, care mă duce ba într-un viitor cu speranțe, ba într-un trecut unde ea dă, meticulos, toate pânzele de păianjen la o parte, ba într-un prezent copios, cu tot ridicolul unor update-uri pentru care nu suntem toți pregătiți... Are această superputere, mai ales de când nu mai e doar o autoare, ci o scriitoare autentică, fascinantă, cu toate mirodeniile necesare spre a te îndestula sufletește.
Ador ce scrie, iubesc ce simte și mă mândresc excesiv cu prietenia care ne leagă de-o viață.“ - Mihaela Rădulescu Schwartzenberg

Iubitelor mele prietene

Nu căutăm nimic în viață cu mai multă pasiune și ardoare precum tovărășia unui suflet. Nimic nu ne aduce mai multă împlinire și fericire precum împărtășirea, comuniunea și dăruirea iubirii. Celălalt, prieten sau iubit, ne este deopotrivă agonie și extaz, plăcere și durere, bucurie și dezamăgire. 

Însă, oricum s-ar desfășura și încheia o relație, de prietenie sau de iubire, rămânem de fiecare dată cu ceva prețios, inestimabil: înțelepciune...

Prietene într-ale scrisului și într-ale vieții, Irina Binder și Carmen Voinea-Răducanu ne mărturisesc în cartea de față suișurile și coborâșurile pe care le-au trăit cu oamenii din viața lor. Fiecare experiență, sublimă sau dureroasă, le-a adus lecții importante și nu le-a știrbit deloc dorul și dorința de a-i cunoaște pe oameni, cu bune și cu rele. Cartea Iubitelor mele prietene se constituie ca o colecție de caractere, un ghid de călătorie prin meandrele relațiilor și un sprijin puternic pentru fiecare dintre noi în Călătoria spre sufletul celuilalt și spre propriul suflet.

Vă rog să nu uitați că viața este un dar și, ca orice dar, trebuie prețuită și împărțită doar cu cei care merită. Care vă merită. Fiți pace, bucurie și iubire și vă asigur că viața vă va răsplăti cu povestea minunată pe care o meritați! 

A voastră prietenă, până la sfârșit,

Irina Binder

Visătorii nu mor niciodată

„Am convingerea că Visătorii nu mor niciodată va fi o carte foarte apreciată de public, că fiecare cititor va găsi în paginile ei mângâiere, învăţăminte, răspunsuri şi inspiraţie pentru viaţă. În încheiere, dacă mi-ar fi permisă îndrăzneala, aş compara scrierile lui Carmen Voinea - Răducanu cu opera lui Emil Cioran. E cumva firesc: Cioran este, declarat, autorul ei preferat. Şi nu întâmplător mi-am prefaţat aceste rânduri cu citatul meu favorit din marele filosof deoarece, parafrazându-l, vreau să sintetizez astfel esența cărții de față: „A scrie înseamnă a suferi şi, cum mulţi fug de suferinţă, puţin ştiu să scrie.“ Cu drag şi preţuire, Irina Binder „Ne ştim şi lucrăm împreună de 20 de ani. Ne-am mârâit în total de trei ori. Încă mai cred că eu am avut dreptate şi ea a greşit. Asta ca să punctăm, de la bun început, căpoşenia mea şi răbdarea ei cu mine, chiar şi atunci când eu greşeam...
Ne-a dat soarta una dintre acele prietenii pe viaţă: cu toată încrederea una în alta, cu toată înţelegerea aia din priviri, fără prea multe cuvinte... Chiar aşa, Carmencita nu vorbeşte mult. Poate şi din vina mea, mă ştiţi doar... :) Are defectul ăla major – de a pune totul în suflet, de a sta să aranjeze rafturile alea interioare cu o răbdare de chinez, pe categorii. Puţini am avut şansa să dăm o raită prin sufletul ei, doar că plimbarea e riscantă. Dai acolo de nişte trăiri pe care nu ştii cum a putut să le ducă pe picioare şi cum i-a rămas totuşi zâmbetul ăla magic şi atât de tânăr în ochii ei albaştri.” - Mihaela Rădulescu Schwartzenberg