Pe cont propriu. Jurnal (1989–1995)

<p>Scriitoarea Doina Jela și-a publicat &icirc;nsemnările zilnice din perioada comunistă &icirc;ncă de la jumătatea anilor 1990, dar, &icirc;n același timp, a continuat să-și noteze &icirc;n jurnal diverse &icirc;nt&acirc;mplări. Acum, la peste două decenii, s-a hotăr&acirc;t să publice notițele din perioada 19 septembrie 1989 &ndash; 30 decembrie 1995, anii unor mari prefaceri politice, sociale și economice pentru Rom&acirc;nia și, de fapt, pentru &icirc;ntreaga Europă Răsăriteană. &Icirc;n jurnal se regăsesc at&acirc;t informații despre viața culturală a Constanței, unde locuia pe atunci, c&acirc;t și notații despre intelectuali de prestigiu cu care a intrat &icirc;n contact imediat după Revoluție. Este o carte despre anii tranziției, cu referiri la fețele noi din politica internă și crizele din 1990 (conflictul de la T&acirc;rgu Mureș, protestele din Piața Universității, Mineriada, alegerile din &bdquo;Duminica orbului&rdquo;) și cu numeroase reflecții bazate pe lecturi din domenii vaste (filosofie, religie, științe politice, psihologie politică) și din autori interziși p&acirc;nă atunci &icirc;n Rom&acirc;nia.</p> <p>&bdquo;Multe notații din paginile de mai jos nu mă avantajează, &icirc;n perspectiva timpului, deloc. Chiar deloc. Am optat să le păstrez totuși, ca pe o fișă clinică, &icirc;n fond, și Telejurnalul de noapte (TJN) tot o fișă clinică fusese, de data asta a unui adevărat tur de forță. Anii 1990&ndash;1995 reprezintă intervalul de timp &icirc;n care &icirc;ntr‑un ritm rapid s‑a produs inversul spălării mele pe creier operate de regim pe durata celor treizeci de ani de bombardament ideologic, i‑aș zice chiar iradiere ideologică. Am ales totuși, pentru a amenda acea imagine, soluția notelor de subsol, o manieră de a &laquo;dialoga&raquo; cu mine &icirc;nsămi, la distanța de treizeci de ani, ca un fel de dialog al psihoterapeutului de azi cu pacientul &icirc;ncă nevrotic sau pe cale de a ieși din nevroză, de acum treizeci de ani. Și cu multe‑multe note de lectură, rezumate de‑a binelea, plicticoase și puerile p&acirc;nă și pentru mine. Deși aveam la Revoluție, marea cotitură din viața noastră (a unora dintre noi fractură&hellip;), treizeci și opt de ani!</p> <p>Pentru oricine sunt, cred, interesante propriile notații făcute &icirc;n urmă cu douăzeci și cinci‑treizeci de ani, pentru a măsura cum a scăzut, cum a crescut, cum s‑a schimbat, &icirc;n mod real, și nu cum &icirc;și &icirc;nchipuie, proiect&acirc;nd asupra trecutului lumina prezentului și propria indulgență cu sine. Despre notațiile mele &icirc;ndrăznesc să sper că sunt de un interes mai larg, &icirc;n măsura &icirc;n care dau o idee despre cum se schimbă perspectiva noastră a tuturor, &icirc;n momente de cotitură istorică, de schimbare a direcției, de răsturnare de valori. Cum s‑a schimbat ea atunci față de anii dictaturii și cum s‑a schimbat acum, la peste treizeci de ani de la dezvrăjire, față de atunci, c&acirc;nd nu trecuseră dec&acirc;t cinci ani de la &icirc;nceputurile ei. Procesul nu este liniar și vectorial, ci comportă și &icirc;ntoarceri, al căror rezultat, nu cel mai nesemnificativ, este uneori faimoasa nostalgie.&rdquo;</p> <p>DOINA JELA</p>