PE DRUMURI JAPONEZE Elie Bufnea (1933)

Autor: Elie Bufnea Titlu: Pe drumuri japoneze (1933) Editura: Tipografiile Romane Unite An de aparitie: 1933 Nr. pagini: 236 Format: 13 x 20 cm Coperti: brosate Carte in limba: romana

/////////////////////Aparuta interbelic , 238 pagini , stare foarte buna , hartie de calitate , ilustrata . Elie Bufnea (n. 1897, Runc, judeţul Alba - d. 26 martie 1987 ) a fost un avocat, ofiţer în Corpul Voluntarilor Ardeleni din timpul Primului Război Mondial.Pacea de la Buftea, semnată în mod forţat de România cu Puterile Centrale la începutul anului 1918, a scos ţara noastră din război şi a creat dificultăţi majore pentru românii ardeleni care fugiseră din armata austro-ungară şi se înrolaseră în cea română. În ochii autorităţilor austro-ungare, ei erau trădători de ţară (austro-ungară), fiind automat condamnaţi la moarte dacă picau în mâinile foştilor lor stăpâni. Printre românii ardeleni aflaţi în Moldova (singura parte din România rămasă neocupată de forţele Puterilor Centrale) se afla şi Elie Bufnea. Împreună cu alţi ofiţeri voluntari ardeleni, el decide să traverseze Imperiul rus până în Siberia, unde se forma al doilea Corp de voluntari ardeleni, cu scopul de a lupta în continuare împotriva Austro-Ungariei, până la realizarea visului de Unire a Transilvaniei cu România. Astfel, Elie Bufnea reuşeşte ca după o călătorie de câteva luni prin Rusia, după nenumărate greutăţi şi primejdii din cauza bolşevicilor care încercau să preia puterea în fostul Imperiu ţarist, să ajungă în Siberia, unde se organizase Corpul II de voluntari ardeleni şi bucovineni. Va primi grad de ofiţer în această mare unitate de luptă şi împreună cu ea va traversa restul Rusiei, până în Extremul Orient, ducând lupte împotriva bolşevicilor, care încercau să îi împiedice să plece spre România. Odiseea Corpului II voluntari ardeleni şi bucovinei s-a încheiat în anul 1920, când acesta a fost repatriat prin Japonia , Honolulu , Hawai si apoi Europa , datorita infrangerii armatelor albe din Extremul Orient . După terminarea Primului Război Mondial şi întoarcerea sa acasă, a profesat meseria de avocat. A ţinut un număr de conferinţe pentru a face cunoscute meritele voluntarilor ardeleni, care au luptat pentru a face posibilă Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. A fost decorat cu Ordinul "Ferdinand I" cu spade şi panglică, în anul 1931 şi cu Ordinul "Coroana României", în grad de comandor, în anul 1933. E probabil să fi primit, ca toţi voluntarii ardeleni şi bucovineni din Siberia, medalia "Crucea de Război", cu bareta "Siberia", special creată pentru ei. A mai fost decorat cu diverse medalii şi ordine străine. În anul 1948 a fost întemniţat de regimul comunist pentru faptele sale de arme din timpul Primului Război Mondial, probabil pentru că luptase împotriva bolşevicilor ruşi. A fost încarcerat la închisorile din Jilava şi Aiud şi în coloniile de muncă de la Peninsula-Valea Neagră şi Canal Dunăre-Marea Neagră. A fost eliberat în anul 1955. Întreaga sa colecţie de fotografii şi documente a fost donată Muzeului Unirii din Alba Iulia. A scris mai multe cărţi şi articole care au ca subiect faptele de arme ale voluntarilor ardeleni din timpul Primului Război Mondial. Dintre ele, cele mai importante sunt volumele "Cruciaţi, tirani şi bandiţi - În Rusia sovietelor" şi "Cruciaţi, tirani şi bandiţi - În Siberia lui Kolceak". Cartea "Revoluţia de eliberare naţională a Transilvaniei. Unirea (1914 – 1918)" i-a fost publicată după 1989, din cauza conţinutul ei nefiind posibilă apariţia înainte de căderea regimului comunist din România.