POESII MARIA BOTIS CIOBANU

CARTEA ROMANEASCA SA CLUJ/////////////

„Iubirea de neam este cea mai puternică iubire din lume, căci toate celelalte pasiuni omeneşti se sting şi dispar pe aripile timpului, pe când amorul de patrie este singurul care nu se stinge niciodată” (citat din întâlnirea poetei cu femeile ţărănci românce din Zlatna). S-a născut pe 16 august 1866 în Abrud-sat, fiica Justinei şi a lui Vasile Ciobanu.1 In 1891 obţine diploma de „maestră la limba româna" la Şcoala Normală Superioară din Budapesta. A studiat mai întâi la Abrud, apoi la Sibiu. Şi-a trecut o parte dintre examene, în particular la Şcoala Normală din Cluj. Între 1891-1894, Maria Ciobanu funcţionează ca profesoară particulară în familia notarului Vasile Drăgan din Nădăşel. In 1895 înfiinţează Reuniunea femeilor române din Roşia-Montană. Din 1896 până la 30 iunie 1900 funcţionează in cadrul Şcolii civile de fete de pe lângă ASTRA Sibiu. In 1898 debutează simultan cu versuri în Telegraful român şi cu studiul de pedagogie Rolul mamei în familie. În 1900 apare prima ediţie din „Scrisori către eleve" Sibiu. Tot în 1900, se căsătoreşte cu Teodor Botiş, doctor în drept şi teologie, intelectual de frunte în Transilvania şi Banat, profesor la Arad2; scriitoarea se mută la Arad unde stă până în vremea celui de-al doilea război mondial. Omagiază pe Titu Maiorescu la a 60-a aniversare cu legenda în versuri „Crăiasa codrului”; colaborează la „Amicul poporului", „Calendarul Săteanului", „Călin-darul poporului", „Familia'', „Telegraful român". În 1905 apare primul volum de versuri, Poezii, la Arad. Între 1914-1918 poeta desfăşoară o febrilă activitate umanitară şi patriotică: devine preşedintă a Crucii Roşii Arad până în 1938; i se recunosc mari merite pentru activitatea depusă în timpul războiului, decernându-i-se ordine şi medalii: Meritul sanitar clasa I, Crucea Roşie clasa I (din partea Belgiei).3 În 1918 Teodor Botiş activează alături de Vasile Goldiş pe tărâm politic şi publicistic în favoarea Unirii. A fost preţuit la marea Adunare de la Alba-Iulia. În 1922 apare monumentala sa lucrare Istoria Şcoalei Normale (Preparandia) şi a Institutului Ortodox Român din Arad. În 1926 apare ediţia a III-a „Scrisori către eleve", la Cluj. În 1927, Tudor Arghezi întocmeşte un referat favorabil pentru editarea lucrărilor Mariei Botiş-Ciobanu. Societatea Naţională a Crucii Roşii Arad condusă de Maria Botiş-Ciobanu înfiintează la Săvârşin o colonie de vară pentru copiii fără familie. În 1933, din iniţiativa poetei ia fiinţă Şcoala primară pentru copiii fără familie la Săvârşin, care durează până în 1998. În 1940, după moartea soţului Teodor Botiş, Maria Botiş-Ciobanu se mută la Oradea, la unul dintre copii, Virgil Botiş. La 24 noiembrie 1950, Maria Botiş-Ciobanu se stinge din viaţa la Oradea.4 În 1966 a avut loc la Câmpeni comemorarea centenarului de la naşterea scriitoarei iar la Roşia Montană, pe casa în care s-a născut s-a dezvelit o placă de marmură.5 Poeta moţilor, toată viaţa ei a scris pentru popor, împărtăşind durerile şi bucuriile sale. Spre sfârşitul vieţii a lăsat ca un fel de testament prin care literatura noastră trebuie să rămană legată de poporul nostru, că nu trebuie să se îndepărteze de graiul, obiceiurile şi idealurile lui. Tot ce a scris a fost inspirat din nesecatul tezaur artistic al poporului nostru. Ea nu a adăugat decât freamătul unui suflet de româncă. Sunt semnificative versurile sale din Craiul munţilor: „ARIEŞ cu unda creaţă / CRAIUL basmelor din crâng / SPUNE lumii ca să ştie / NEAMUL pentru care plâng”. Şi pentru că se apropie ziua de 17 mai care comemorează 88 de ani de când armata regală română a intrat în Arad şi a instalat administraţia românească, merită să fie evocate versurile poetei Maria Botiş-Ciobanu. „Aşa de mult v-am aşteptat / Căci multe flori s-au scuturat / De-atunci, şi-am plâns şi ne-am rugat / Să fie Domnul Sfânt cu voi / Şi să v-ajute scumpi eroi / Şi-acum când cerul s-a-ndurat / Şi jugul crunt 1-a sfărâmat / Acum cu sufletul curat / Plecăm genunchii amândoi / În faţa voastră scumpi eroi".