Potopul. Vol I+II, Henryk Sienkiewicz

„In Potopul se simte respiratia uriasa a secolelor trecute. Romanul este un impresionant tablou poetic, un epos in genul lui Ariosto. De aici asemanarea cu marile pinze istorice ale lui Jan Matejko. Sienkiewicz nu descrie si nu reface generatiile apuse, ci le creeaza cu o intuitie geniala. Bogusław Radziwiłł, Kmicic, Wołodyjowski […] sint personaje alcatuite genial, fictiuni literare perfect viabile in contextul epocii, care capteaza atentia si inalta sufletul asemenea creatiilor lui Victor Hugo. Astfel de tipuri sint create numai de un mare poet; ele nu pot fi realizate de un romancier care respecta intocmai retetele artei si sfaturile istoriei. Potopul este marea epopee a trecutului nostru, care exprima continutul dintotdeauna al existentei noastre politice, este expresia spiritului national nu intr-o epoca anume, ci in intreaga lui devenire de-a lungul istoriei.” (Stefan Zeromski)

„Romanele realizate de Sienkiewicz pe teme istorice reprezinta tot atitea ferestre deschise larg spre un trecut imemorabil, cu parfumuri indicibile totdeauna scumpe contemporanilor, care se indreapta spre el cu respect si nostalgie pioasa, verificindu-se retrospectiv si cautindu-si indreptatite similitudini cu ipostazele prestigioase ale inaintasilor, care sa le ateste continuitatea de-a lungul veacurilor. Eroii tripticului Prin foc si sabie, Potopul si Pan Wołodyjowski […], chiar si aceia plasmuiti de o fictiune inclinata spre colosalul gesticular de factura romantica, au radacini temeinic infipte in vremurile de slava ale Poloniei medievale. Este ceea ce explica, in parte, pretuirea uriasa de care se bucura operele scriitorului polonez in tara si peste hotarele ei.” (Stan Velea)