Povesti, povestiri, Ion Creanga, Rolcris

Volumul Povesti. Povestiri reuneste bijuteriile literare cu care Ion Creanga i-a uimit pe contemporanii sai cand le-a citit cu multa verva la Junimea, incepand din 1875, si pe care le-a publicat in Convorbiri literare. Acestea texte erau in parte bucati de folclor aduse din mediul taranesc de la Humulesti, in parte rodul fanteziei si al talentului sau literar. Ele mai sunt si un monument de stil, un exemplu de sublimare iscusita a fondului popular intr-o forma de literatura culta de cea mai buna calitate. Pentru cititori, si povestile, si povestirile sunt textele cu care au crescut incantandu-se de la cea mai frageda varsta, invatand ca prostii, raii, lenesii si lacomii isi primesc intotdeauna pedeapsa, ca inteleptii, istetii, curajosii si dreptii totdeauna triumfa. Ion Creanga (1837/1839–1889), scriitor roman, unul dintre clasicii literaturii romane. Fiu de tarani, a facut primii ani de scoala la Humulesti, satul natal, apoi la Brosteni. Mama sa si-a dorit sa il faca preot si l-a trimis la Falticeni, la Scoala catihetica („fabrica de popi“), apoi la seminarul teologic de la Iasi, al carui curs inferior l-a absolvit in 1859. Doisprezece ani a fost dascal si diacon la Iasi. In 1872, a fost exclus din randurile clerului, pentru purtari care nu se potriveau cu statutul preotimii. Creanga a fost si institutor si a contribuit la scrierea a patru carti scolare, dintre care cea mai cunoscuta e o metoda de scriere si citire din 1868, sau „Abecedarul lui Creanga“. Creanga a fost adus de Eminescu in cercul societatii Junimea, a carei revista, Convorbiri literare, i-a si publicat povestile si povestirile. Proza: Moa Nichifor Cotcariul (1877), Amintiri din copilarie (1879). „Limba lui Creanga este sufletul povestitorului, in masura in care si acesta se asaza ca vorbitor in mijlocul ascultatorilor, si, totodata, sufletul eroilor sai. Naratiunea are doua realitati concentrice: intai pe aceea a povestitorului, care starneste hazul si multumirea prin chiar prezenta lui, cum se intampla cu actorul si cu oratorul, apoi pe aceea a lumii din naratiune. Nici Amintirile si cu atat mai putin Povestile nu sunt opere propriu-zise de prozator, valabile in neatarnare, ci in parti narate dintr-o intocmire dramatica cu un singur actor, monologica. Creanga este aci povestitor de basme, aci actor de compuneri ce intra in definitia veche a nuvelei.“ G. Calinescu, scriitor, critic literar, autorul monumentalei lucrari Istoria literaturii romane