Nichifor CRAINIC. Pribeag in tara mea. Memorii 23 august 1944 - 24 mai 1947

CUPRINS

 I.„Iarasi se tulbura Irodiada... iarasi cere pe tipsie capul lui Ioan” - Ioan Nichifor Crainic – academicianul prigonit (studiu introductiv de Florin Dutu)
II.Marturia lui Alexandru Cojan, ginerele lui Nichifor Crainic, despre întâmplarile din 1944-1947
III.Pribeag în tara mea – sub masca. Memorii

„Dupa sfatul lui Petru Groza, am stat camuflat prin satele ardelenesti doi ani si jumatate, crezând, dupa cuvântul sau, ca vine amnistia politica. M-am predat la 24 mai 1947. Am facut contestatie si, în noiembrie 1947, mi s-a anulat pedeapsa si s-a început rejudecarea. Dar în 19 iunie 1948, înainte de terminarea procesului, am fost depus la Aiud.” (Nichifor CRAINIC)

 Cartea aceasta este continuarea volumului de memorii „Zile albe, zile negre. Memorii” (Ed. Floare Alba de Colt, 2015) si cuprinde amintirile din pribegie ale academicianului Nichifor Crainic din perioada 23 august 1944 - 24 mai 1947. Amintirile au fost scrise dupa cei cincisprezece ani de temnita (1947-1962), cu speranta ca ar putea sa si le publice în acei ani (1962-1972). Dupa trecerea în viata de dincolo de mormânt (20-21 august 1972), manuscrisul a fost pastrat de fiica sa, Furtuna Ioan, apoi de ginerele sau, Alexandru Cojan.

La 23 august 1944 comunistii au iesit din ilegalitate si profitand de prezenta armatei sovietice au format cadrul legal pentru condamnarea tuturor potentialilor opozanti. Spionii lui Stalin, precum Gheorghe Pintilie (Pantelei Bodnarenko) si Alexandru Nicolschi (Boris Grünberg), au patruns rapid în Servciul Secret Român (Siguranta), la conducerea caruia vor ajunge dupa 1948, transformându-l în Securitate. În plus, se spunea ca „Ana Pauker, Luca László, Teohari Georgescu, Gheorghiu Dej / Baga spaima în burgheji”. În acest context Nichifor Crainic a aflat din ziare ca este denigrat. La scurt timp a avut loc Procesul Ziaristilor Nationalisti, o „facatura” de proces, unde comunista Alexandra Sidorovici (sotia odiosului Silviu Brucan), a fost acuzator public si l-a condamnat în lipsa pe Crainic la detentie grea pe viata si confiscarea întregii averi (4 iunie 1945; decizie anulata atât în 1947, cât si în 1995). Nichifor Crainic si-a început sub masca pribegia în Transilvania dupa ce a obtinut un buletin de identitate fals, sub numele de Ion Vladimir Spânu, negustor de cherestea din Bucovina, eliberat de primarul refugiat la Sibiu din Galanesti (Radauti). Si-a lasat barba si si-a pus ochelari de sticla groasa pentru a nu fi recunoscut.

Mai întâi s-a ascuns la Sibiu, apoi la Manastirea Brâncoveanu Sâmbata de Sus, ajutat de prietenul sau, marele duhovnic Arsenie Boca, sa paraseasca Sibiul într-un camion ce transporta brânza, scapând astfel de raziile româno-sovietice. Întâmplarea a fost relatata în aceasta carte. Aventura în Transilvania a continuat-o Nichifor Crainic ascunzându-se în satele din Muntii Apuseni (în judetul Hunedoara: satul Grosuri Deal  - comuna Blajeni; satul Zdrapti  - comuna Criscior; Comuna Vata - în apropierea locurilor natale ale Parintelui Arsenie Boca),  apoi în cele de pe Valea Târnavelor din Mures (în Lepindea  - comuna Bahnea, la preotul Cornel Dascal; în Icland - comuna Ernei, lânga Târgu Mures, la preotul Matei Morusca, fratele episcopului românilor din America, Policarp Morusca; în satul Cerghid, la preotul Ioan Samarghitan). Toate întâmplarile sunt relatate genial de Nichifor Crainic.

S-a predat la 24 mai 1947. I s-a anulat sentinta (nov. 1947) si i s-a rejudecat procesul, dar Petre Pandrea, avocatul sau si cumnatul lui Lucretiu Patrascanu, a fost arestat. Crainic a fost aruncat în temnita Aiudului pentru cincisprezece ani, fara sentinta judecatoreasca.