Publicația „Familia”, Anul I, Anul II, cu debutul și primele publicații ale lui M. Eminescu, Piesă extrem de rară

Publicația „Familia. Foaie enciclopedică și beletristică cu ilustrații”, Pesta, tipărită prin Alesandru Kocsi (în tipografia Érkövy, Galgóczy și Kocsi), Anul I, nr. 1 din 5/17 Iunie 1865 - nr. 21 din 25 Decembrie 1865/6 Ianuarie 1866, 260 p. În anul 1865 Iosif Vulcan tipărește la Pesta primele trei numere ale revistei „Familia”, care erau „exemplare de probă”; proprietarul și editorul Vulcan, împreună cu restul comitetului de redacție, nu erau siguri dacă vor exista suficienți cititori de origine română pentru ca publicația să poată supraviețui. Astfel că în primul an, „Familia” apărea de trei ori pe lună, iar din anul II a început să apară săptămânal. În 1880 tipografia se va muta la Oradea, odată cu mutarea lui Iosif Vulcan, iar publicația va continua să apară fără întreruperi până în 1906. Iosif Vulcan se bucura de o vastă experiență ca publicist, el colaborase cu alte publicații transilvănene, dintre care și „Umoristul”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, care își încheie activitatea cu doar câteva luni înainte de apariția „Familia”, și „Aurora românească”, publicație beletristică ce nu mai corespundea exigențelor publicului literat transilvănean (de altfel, „Aurora românească” își suspendă activitatea pentru a nu face concurență revistei „Familia”, ce era net superioară). Printre colaboratori au figurat Vasile Alecsandri, Andrei Bârseanu, Dimitrie Bolintineanu, Timotei Cipariu, Aron și Nicolae Densușianu, George Coșbuc, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Alexandru Vlahuță, Barbu Delavrancea, Duiliu Zamfirescu. Publicația „Familia. Foaie enciclopedică și beletristică cu ilustrații”, Pesta, tipărită prin Alesandru Kocsi (în tipografia Érkövy, Galgóczy și Kocsi), Anul II, nr. 1 din 5/17 Ianuarie 1866 - nr. 44 din 25 Decembrie 1866/6 Ianuarie 1867, 528 p. Anul II al publicației este foarte important pentru istoria literaturii românești. Se presupune că în această publicație a avut loc debutul real al lui Mihai Eminescu. În literatură se vorbește despre „La mormântul lui Aron Pumnul” ca fiind prima apariție tipografică a celui ce urma să devină „luceafărul poeziei românești”, poezie pe care a citit-o public la funeralile profesorului Aron Pumnul. Poezia a fost publicată pentru prima dată în broșura „Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști”, scoasă de elevii acestuia în ianuarie 1866. La momentul apariției broșurii, poezia era semnată M. Eminoviciu, privatist. Cu toate acestea, în numărul 6 din 25 februarie al publicației „Familia”, apare „De-aș avea..” semnată Mihai Eminescu, despre care comitetul de redacție afirma faptul că acest „june numai de 16 ani” i-a surprins plăcut cu „primele sale încercări poetice”. Important de menționat nu este doar faptul că datele foarte apropiate ale apariției celor două „debuturi” ale lui Eminescu au creat confuzie, fiind încă discutată primordialitatea acestora, dar și faptul că Iosif Vulcan i-a schimbat numele din Mihai Eminovici în Mihai Eminescu, nume pe care poetul l-a adoptat imediat, păstrându-l până la finalul vieții. După apariția „De-aș avea...”, Eminescu a devenit din ce în ce mai prezent în paginile revistei. Astfel, în numărul 14 din 15/27 Mai 1866 este publicată „O călărire în zori”, semnată de același „Mihaiu  Eminescu”. În numărul 21 din 17/29 Iulie 1866 apare publicația „Din străinătate”, iar în numărul 25 din 14/26 august 1866 se regăsește „La Bucovina”. Eminescu avansează și în numărul 29 din 11/23 Septembrie 1866 prima pagină a publicației este ocupată de poezia „Speranța”; situație similară pentru numărul 34 din 16/28 Octombrie 1866 când prima pagină este ocupată de „Misterele nopții”. În anul II are loc și debutul lui Mihai Eminescu ca traducător pentru nuvela „Lanțul de aur” a autorului suedez Onkel Adam. Traducerea lui Eminescu este împărțită în 5 numere ale publicației: numerele 33 - 37, respectiv la paginile 394-395; 404-406; 416-418; 430-431; 441-442. Fiecare an se păstrează în volum individual, cu legătură contemporană integral din piele.