Publicistica lui Nichifor Crainic si a lui Nae Ionescu la o noua citire. Traditie supralicitata, modernitate diortosita – Viorel Marineasa

PREZENTARE CARTE Viorel Marineasa nu este un simpatizant al „fundamentalismelor” nici atunci cînd e vorba de cele ale lui Nae Ionescu, nici atunci cînd e vorba de cele ale lui Nichifor Crainic. Poziţia lui e cu totul alta şi ea e expusă cu destulă tranşanţă, dar cel mai adesea printr-o atitudine generală de ironie care impregnează „descripţia” doctrinelor. Se vede cît de colo că „materia” i-a fost cel puţin antipatică. Dar această antipatie structurală devine un scrupul în plus în analiza şi interpretarea fenomenelor cercetate, un scrupul, în mod poate paradoxal, de obiectivitate, nu numai de cunoaştere în amănunt. Căci în privinţa cunoaşterii detaliate a „materialului” Viorel Marineasa e ireproşabil. El nu numai că ţine contabilitatea tuturor contradicţiilor, inconsecvenţelor şi dezicerilor (mai cu seamă în cazul lui Crainic), punîndu-i pe autori faţă în faţă cu ei înşişi şi apelînd la o memorie necruţătoare, dar adesea îndreaptă erori de interpretare, de identificare a surselor şi chiar de datare a unor articole. Toate aceste exerciţii de „precizie” vin nu numai dintr-o profundă familiarizare cu obiectul cercetat, dar mai ales dintr-o extraordinară memorie a ideilor. Lectura suspicioasă pe care o face Viorel Marineasa devine, astfel, un avantaj pentru corectitudinea reconstituirii şi a interpretării. Al. Cistelecan