Radu Ionescu - Despre Pictura si Sculptura Romaneasca critic de arta memorii

Autor: Radu Ionescu

Titlu: Despre Pictura si Sculptura Romaneasca

Editura: Maiko

An aparitie: 2002

Nr. pagini: 239

starea cartii: foarte buna

Descriere: Criticul de arta este in primul rind „un privitor cu un ochi mai exersat“, precizeaza cu modestie ceremonioasa Radu Ionescu pe spatele volumului sau de articole si studii „asa cum au aparut ele la vremea lor“, lansat in luna februarie a acestui an. Despre pictura si sculptura romaneasca este o culegere de peste 50 de portrete de artisti romani, incepind cu secolul al XIX-lea pina la moartea sculptorului Constantin Popovici, in 1995. Articolele, de cele mai multe ori monografice, destinate revistelor de cultura din toata tara (Vatra, Arges, Albina, Cotidianul, Viata Romaneasca, Arta, Pro Patria s.a.m.d.), sint scrise intr-o acolada de timp de trei decenii, incepind cu 1965, data studiului mai amplu dedicat reevaluarii pictorului Viorel Husi. Autor al citorva albume monografice, expert si connaisseur pe varii domenii ale artei si ale civilitatilor, spirit activ si monden, cu exigente de boier bonjourist, venerabilul istoric de arta Radu Ionescu nu-si dezminte eleganta si buna masura in recuperarea valorilor. Publicistica sa, prilejuita indeobste de datele comemorative sau aniversare ale artistilor romani, este un act de reconsiderare stilistica prin prisma unui gust ponderat si rafinat. Iata o spicuire de titluri care demonstreaza vocatia recuperatoare a lui Radu Ionescu: Un pictor uitat: Nicolae Gropeanu, Un innoitor uitat: Abgar Baltazar, Un act reparatoriu: Retrospectiva Eustatiu Stoenescu, Un uitat: Aurel Baesu, Adevarul lui Dumitru Ghiata sau despre craioveanul Nicolae Furduescu, cu lucrari aflate la British Museum.

In articolul aproape programatic plasat spre finalul culegerii, Doi creatori: artistul si criticul, Radu Ionescu se declara adeptul scrisului concentrat si al criteriului autenticitatii in promovarea valorii de gust: „Pentru a-si indeplini misiunea, atit artistii cit si criticii trebuie, in primul rind, sa creada in ceea ce fac“. Asadar, dimensiunea articolelor din volum nu depaseste cinci file si, asezate fiind intr-o crestere cronologica, lectura unei istorii de arta secventiate pe doua veacuri devine foarte agreabila si „colorata“. Cele mai consistente pagini sint dedicate unor preferati ai autorului: Ciucurencu, Steriadi, Darascu, Ghiata, Paciurea, sau unui gen: portretul la inceputul secolului al XIX-lea. Referintele incontestabile ale artei romanesti l-au interesat cu mai multe prilejuri: Nicolae Grigorescu, Brancusi, Baba.
Despre pictura si sculptura romaneasca, urmarindu-l intr-un stil cordial si limpede pe Radu Ionescu, este un miez de madlena care te imbie sa revizitezi, mai curios si mai avertizat, galeriile nationale ale muzeelor noastre de arta.