Avem peste 6.000.000 de produse de la magazine si vanzatori profesionisti in Okazii.ro Marketplace
Cos cumparaturi
Favorite
Numar articol: 141421320. Vezi produse asemanatoare.
Pune in vanzare un produs ca acesta

REVOLUTIA ROMANA 1989 INREGISTARI VIDEO REALE PE 12 DVD PROCESUL CEAUSESCU

Livrare gratuita la comenzile de 100 lei
Produs:
Nou, Fără garanție
Disponibilitate:
In stoc 10 disponibile
Pret:
200,00 200 EUR
Cantitate:
Primesti 990 puncte
Urmareste produsul:
Adaugă la favorite
Adaugă produsul la favorite și afli imediat când se reduce prețul

Urmarit de 5 utilizatori

Livrare:
Romania - Posta Romana - Coletarie - 33,26 Lei Constanta - Posta Romana - Coletarie - 16,72 Lei Detalii
Estimat livrare:
Joi, 9 Dec. - Vineri, 10 Dec.
Politica de retur:
Acest produs poate fi returnat in 3 zile Detalii
Plata:
  • Ramburs
  • Online
  • Detalii: Plata se face ramburs, dupa primirea coletului.

Vânzatorul este direct răspunzator pentru produsul afișat în această pagină.

Stare produs: Nou

Garanție: Fără garanție

Specificatii

Colectie de 12 dvd-uri cu filmari si transmisii pe viu prin intermediul TVRL( televiziunii romane libere din Romania ), imagini socante, inedite si bine pastrate timp de 32 de ani pe suport de casete video mari VHS  si apoi transferate pe 12 dvd-uri cu mare efort si tehnologie video datorita filmarilor cu o tehnologie veche a anului 1989 pe casetele mari VHS.

Daca ati participat la Revolutie si ati fost filmat este posibil sa va aflati si dvs. in aceste imagini.

Aici puteti vedea ce spuneau la vremea respectiva Ion Iliescu      (actualizat de pe blogul personal)

https://www.youtube.com/watch?v=HXPWjhVhhNk&feature=share&fbclid=IwAR0pQN4GzJ5ChNa2pdAWRwMLbBxFGkXAbRZmDwaY3oqUZSrcacyO4Qr4X5M

Petre Roman, Ilie Verdet, Silviu Brucan, Dan Voiculescu, Amiral Cico Dumitrescu, Gen. Victor Atanasie Stanculescu, Virgil Magureanu

Virgil Magureanu, fost sef al SRI in perioada 1990-1997, confirma ca la originea imensei averi a lui Dan Voiculescu se afla „banii poporului roman”, bani insusiti din conturile secrete ale Securitatii din strainatate.„Ati pomenit si despre domnul Dan Voiculescu. Legea spune, nu fara temei, ca si-ar fi mostenit o buna parte din capitalul folosit ulterior in afaceri din depunerile care existau in afara, nu din banii Securitatii, ci din banii poporului roman, care erau manevrati de respectiva institutie”, a declarat Magureanu intr-un interviu pentru Europa Libera.Informatii despre modul in care Dan Voiculescu si-a dobandit averea au publicat ani in sir si Razvan Savaliuc si Mugur Ciuvica. Apoi, cei doi au ajuns cei mai inversunati aparatori ai lui Dan Voiculescu, fiind invitati permanent la Antena 3.

Iata ce scria Savaliuc in Ziua in 2004 despre Voiculescu. In articolul „Doua miliarde de dolari disparute de la ICE Dunarea”, Savaliuc mentioneaza ca „generalul Nicolae Plesita, fost sef al DIE, a declarat ca ICE Dunarea a fost privatizata in secret de Dan Voiculescu”.

„Serialul de dezvaluiri declansat de ZIUA, pe tema conturilor secrete ale Securitatii si ale lui Ceausescu, disparute ca in neant dupa decembrie 1989, a ghidat catre redactia noastra numerosi ofiteri de Securitate, care au cunoscut foarte bine cum functiona sistemul. Cu totii ne-au declarat ca nu cred sub nici o forma pretentiile lui Dan Voiculescu cum ca n-ar fi fost ofiter al Securitatii, in pozitia pe care a detinut-o. Pe de alta parte, si alti ofiteri de prim rang ne-au confirmat ca ICE Dunarea nu s-a desfiintat asa cum s-ar crede si ca si-ar fi continuat activitatea, sub o alta forma, ceea ce face ca declaratia fostului sef al DIE, generalul Nicolae Plesita (publicata in numerele trecute), cum ca ICE Dunarea ar fi fost privatizata de Dan Voiculescu – CRESCENT, cu acceptul Guvernului din 1990, sa capete o greutate din ce in ce mai mare.

Surse demne de toata increderea, ne-au informat ca in decembrie 1989, ICE Dunarea avea in conturile sale de la BRCE aproape sase miliarde de dolari. Banii erau impartiti in doua categorii de conturi-depozit: una economica unde se varsau banii din contractele de export de materii prime (cunoscut ca fond valutar special), din care Ceausescu platea datoriile externe, si alta operativa, aflata la indemana catorva persoane din conducerea DIE si a Departamentului Securitatii Statului. Controalele efectuate in ianuarie 1990 de Puterea nou instalata, cu scopul declarativ de desfiintare a ICE Dunarea, au aflat numai despre existenta conturilor financiare, nu insa si despre existenta conturilor operative.In acest segment operativ s-ar fi aflat circa doua miliarde de dolari, bani disparuti fara urma si care au fost ascunsi factorului politic. Situatia conturilor operative nu era specifica numai la ICE Dunarea, ci pentru toate firmele de comert exterior ale Securitatii. Din acesti bani, furati in 1990, au rasarit marii oameni de afaceri post-decembristi si tot cu ei s-ar fi cumparat tacerea unor politicieni, care au avut legatura cu cele trei controale guvernamentale, interdepartementale si parlamentare, si care au incercat in perioada 1990 – 1992 sa depisteze banii furati din conturile lui Ceausescu si ale Securitatii. Existenta acestor conturi operative (necunoscute de factorii politici, ci doar de fostii capi ai Securitatii) poate fi o explicatie pentru staruinta SIE de a reclasifica in 2003 arhiva ICE Dunarea si de a nu duce la indeplinire, de peste un an si jumatate hotararea Consiliului Suprem de Aparare a Tarii din 10.02.2003, care a solicitat un raport amanuntit al activitatii ICE Dunarea, fara sa cunoasca faptul ca gen. Constantin Rotaru, actual secretar de stat al SIE, este in fapt fostul director adjunct al ICE Dunarea”, scria Savaliuc, foarte combativ.

, Gen.Iulian Vlad, Gen.Stefan Gusa, Gelu Voican Voiculescu, Dumitru Mazilu, Gen. Vasile Militaru, Ion Dinca, Gen. Tudor Postelnicu, Manea Manescu, Corneliu Manescu, Constantin Dascalescu, Cornel Burtica,- Nicu Ceausescu, Zoe Ceausescu - imagini cu arestarea lor , Valentin Ceausescu, Dan Iosif, Sergiu Nicolaescu, Mircea Dinescu, Ion Caramitru, Ilie Serbanescu, Generalul Constantin Lucescu avocatul sotilor Ceausescu, precum si multi, multi altii de care ati auzit cu certitudine.

Oameni-cheie ai Revolutiei au murit suspect

 

In zilele revolutiei, dar si in anii care au urmat, multi dintre oamenii-cheie ai evenimentelor din 1989 au murit, au disparut ori s-au sinucis in conditii ramase neelucidate. Desi in majoritatea cazurilor anchetatorii s-au grabit sa diagnosticheze cauze naturale sau accidentale, exista numeroase suspiciuni legate de aceste decese. "Romania libera" a inventariat mortile suspecte si stadiul in care se afla cercetarile in putinele cazuri investigate de procurori. Moartea generalului Milea, dosar clasat in 2001, a fost redeschis anul acesta de procurorul Dan Voinea. Foarte aproape de instanta se afla dosarul mortii adjunctului de la USLA, Gheorghe Trosca, confundat cu teroristii si macelarit alaturi de uslasii sai in drum spre MApN. si moartea generalilor Nuta si Mihalea, al caror elicopter a fost doborat la Alba Iulia, cauza clasata initial, este reconstituita de Parchetul Militar.
In rest, decese naturale sau accidentale, dar si sinucideri au scos din scena persoane-cheie ale evenimentelor din decembrie 1989. Nu vom sti probabil niciodata care este adevarul despre moartea generalilor Marin Ceausescu, stefan Gusa, Nicolae Militaru, Dumitru Puiu, Gheorghe Voinea, Stelian Pintilie, Emil Macri, Nicolae Doicaru, Gica Popa, Ion Bunoaica, Safta, Cerbu sau a coloneilor Gheorghe Ardeleanu si Vasile Malutan.


Dosarul Milea, redeschis in 2007
Generalul Vasile Milea, ministrul Apararii Nationale in ultimul guvern comunist, a deschis seria deceselor suspecte. Moartea lui a fost anuntata de catre Nicolae Ceausescu ("Tradatorul s-a sinucis!") pe postul national de televiziune, chiar in prima jumatate a zilei de 22 decembrie 1989, inainte sa fuga cu elicopterul din sediul CC al PCR. Pana la data de 21 decembrie, ministrul Milea a transmis ordinele comandantului suprem Ceausescu de reprimare a manifestantilor si a coordonat executarea acestora impreuna cu ministrul de Interne, Tudor Postelnicu, seful Securitatii Statului, Iulian Vlad, si seful garzilor patriotice, generalul Corneliu Parcalabescu. Despre moartea lui Milea au circulat doua ipoteze. Potrivit primei ipoteze, ministrul Milea ar fi fost impuscat din ordinul lui Ceausescu pentru ca a refuzat sa continue sa lupte impotriva propriului popor. A doua ipoteza porneste de la premisa ca Milea chiar s-a impuscat pentru ca si-ar fi dat seama ca Ceausescu va pierde batalia, iar el va fi pedepsit pentru crimele comise pana la acea data. Presupusa sinucidere a avut loc in biroul generalului garzilor patriotice, Corneliu Parcalabescu (vazut des in preajma Elenei Ceausescu), cu o arma ce apartinea unui subofiter din garda de corp a acestui general.

Pana in 1998, dosarul decesului ministrului Milea a fost inchis cu diagnosticul "sinucidere", desi in raportul medico-legal de expertiza nu au fost consemnate urme de pulbere pe haine si pe corp, urme specifice cazurilor de sinucidere prin impuscare. Generalul magistrat Dan Voinea de la Sectia Parchetelor Militare a deschis dosarul in 1998 pentru a completa cercetarile si a stabili cu exactitate imprejurarile mortii lui Milea. Dupa schimbarea puterii din 2001, dosarul a fost preluat de magistratii militari Vasile Stanca si Gheorghe Oancea, care au clasat dosarul tot cu sinucidere, fara a explica de ce in raportul medico-legal nu au fost consemnate urmele lasate de traiectoria glontului ucigas. Anul acesta, generalul magistrat Dan Voinea a redeschis acest dosar pentru completarea cercetarilor.

Dosarul Trosca-USLA, la un pas de instanta

Colonelul Gheorghe Trosca, adjunct al sefului de Stat Major USLA, coordona, in noaptea de 22 spre 23 decembrie, trei transportoare blindate catre Ministerul Apararii Nationale, unde i se ordonase sa sprijine apararea. Transportoarele au fost distruse, iar echipajele USLA macelarite de catre dispozitivele de aparare ale MApN, care i-au luat drept teroristi (asa au fost informati conducatorii dispozitivelor de aparare). Trosca era antrenat sa cunoasca si sa riposteze in situatii limita gen lupte de gherila si contracara metodele de diversiune. Era unul dintre ofiterii care ar fi putut depista rapid "celula" transmitatoare de informatii diversioniste despre teroristi, "fantomele" care au generat, dupa 22 decembrie, circa 1.000 de morti si 3.000 de raniti. In acest caz, Sectia Parchetelor Militare a reconstituit cu precizie faptele si persoanele participante, dar numele acestora si acuzatiile care li se aduc nu sunt, inca, publice.

Nuta si Mihalea au ars de vii
Generalul Constantin Nuta, seful Militiei, si adjunctul sau, generalul Velicu Mihalea, au murit in seara de 23 decembrie 1989, dupa ce elicopterul care-i aducea la Bucuresti a fost doborat la Alba Iulia.
Pana la data de 20 decembrie, cei doi au sters urmele macelului de la Timisoara (pe data de 19 decembrie au trimis cadavrele la Bucuresti, unde au fost incinerate, iar cenusa lor a fost aruncata la groapa de gunoi a Capitalei), apoi s-au dus la Arad. In dimineata zilei de 23 decembrie au luat trenul spre Bucuresti, dar la Deva au fost arestati si dusi la sediul unui regiment de geniu din oras. Apoi au fost urcati intr-un elicopter (unde au fost legati cu franghii de scaune) pentru a fi dusi la Bucuresti. In loc sa se indrepte spre Capitala, elicopterul si-a schimbat – nu se stie de ce! – traseul spre Alba Iulia. Elicopterul a fost doborat pe dealul Mamut din Alba Iulia de catre militarii de la sol, care au primit ordin sa doboare tot ce zboara, deoarece ar fi fost vorba de "teroristi". Ordinul a venit de la Bucuresti, de la celula de comanda de la MApN (unde se aflau, intre altii, generalul Victor Athanasie Stanculescu si Ion Iliescu), dupa cum s-a aflat de curand in cadrul anchetelor de la Sectia Parchetelor Militare. Au fost identificate persoanele care au transmis ordinul de doborare "a tot ce zboara", precum si cei care le-au executat. Considerat o adevarata biblioteca vie, Nuta a fost anterior sef la contrainformatiile militare. Era extrem de temut si multi l-ar fi dorit disparut.

Puiu, disparut si declarat nebun
Generalul Dumitru Puiu, comandantul Aeroportului Otopeni, a disparut, pur si simplu, pe 24 decembrie 1989, dupa ce a anuntat la TVR ca detine filme cu masacrul de la Otopeni. A fost descoperit pe strazile Timisoarei, unde a fost internat la spitalul de psihiatrie. A murit in mod suspect la inceputul lui 1990. Casetele disparute ar fi facut lumina asupra diversiunii de la aeroport in urma careia numai intr-o singura ora au fost ucise circa 50 de persoane. Conditiile disparitiei generalului Puiu nu vor putea fi elucidate niciodata, sustin surse judiciare.

Misterul de la Viena
Generalul Marin Ceausescu (fratele dictatorului) – seful reprezentantei comerciale a Romaniei pentru Europa de Vest de la Viena (in fond, o centrala de spionaj) – a avut acces la conturile familiei Ceausescu. La 28 decembrie 1989, acesta "s-a sinucis prin spanzurare" la sediul reprezentantei, iar conturile Securitatii au disparut. Moartea generalului Ceausescu nu a fost anchetata.

Seful lui Pacepa si judecatorul lui Ceausescu, "sinucisi"

Generalul Nicolae Doicaru (seful Directiei de Informatii Externe intre 1959-1978) a murit extrem de ciudat la o partida de vanatoare din 1992, verdictul anchetatorilor fiind cel de "sinucidere prin impuscare". Toti participantii la vanatoare aveau cartuse cu alice, dar Doicaru a fost ucis de un glont care nu se stie din arma cui a "pornit". Doicaru a fost prieten cu Pantiusa Bodnarenko, fostul sef al generalului Mihai Pacepa (generalul de Securitate, "defectat la americani"), iar dupa 1990 a fost consilierul lui Gelu Voican Voiculescu. Dosarul a fost clasat.
Judecator militar, generalul Gica Popa, presedintele completului de judecata in procesul Ceausestilor, cel care a pronuntat condamnarea la moarte a acestora, s-a sinucis prin impuscare intr-o unitate militara la data de 1 martie 1990, dupa ce a cerut trimiterea la o ambasada in strainatate, pentru protectie. Potrivit unor surse judiciare, generalul Popa, pana la sinucidere, a fost asaltat de telefoane de amenintare cu moartea. Dosarul a fost inchis.

seful USLA, intoxicat
Colonel Gheorghe Ardeleanu, fost sef USLA, fost sef de contraspionaj pe spatiul european, a murit in iunie 1993, cand s-a "intoxicat cu insecticid, stropind cartofi" la Petrani (langa Oradea). Diagnosticul: "moarte accidentala".

Bunoaica si Malutan au plecat cu elicopterul

Generalul Ion Bunoaica, fost sef al comandamentului Trupelor de Securitate Timisoara, implicat in reprimarea de pana la data de 21 decembrie, numit ulterior sef al noii Jandarmerii Romane, s-a prabusit cu un elicopter in 1995, impreuna cu generalul de politie Ion Eugen Sandu (fost la Militie). Bunoaica era un martor incomod, deoarece putea spune cine si ce ordine de reprimare a dat la Timisoara. Dosarul mortii a fost clasat.
Locotenent-colonelul de Securitate Vasile Malutan, fost pilot al lui Nicolae Ceausescu, s-a prabusit cu elicopterul de la inaltimea de 12 metri "in timp ce uda vita-de-vie" la Fundulea ("moarte accidentala"). Cu o zi inainte de a muri, el a sustinut in fata unei comisii parlamentare ca "la plecare, in 22 decembrie, Nicolae Ceausescu avea cu el o valiza plina cu documente".

Militaru si Gusa, morti "natural" de cancer galopant

Generalul Nicolae Militaru, primul ministru postdecembrist al Apararii, a murit de cancer galopant ("moarte naturala") in 1996, la scurt timp dupa ce a anuntat ca va fi contracandidatul lui Ion Iliescu la presedintia Romaniei. Militaru a fost deconspirat ca agent sovietic. Cunostea in detaliu reteaua KGB din Romania, din care facea parte.
Generalul stefan Gusa, seful Marelui Stat Major General al Armatei, a participat la reprimarea demonstrantilor de la Timisoara pana la data de 19 decembrie 1989. A murit de cancer galopant ("moarte naturala") in martie 1994. Membrii familiei sale au declarat presei ca boala i-a fost provocata intentionat pentru a fi impiedicat sa spuna tot adevarul despre cei implicati in crimele din decembrie 1989. z

In numarul de maine "Romania libera" va prezinta 10 ipoteze despre cine sunt si in numele cui au actionat teroristii.

DECESE NATURALE
» Cinci generali prea bine informati

» Generalul Gheorghe Voinea, comandantul Armatei I , a coordonat represiunea din Bucuresti si se presupune ca a cunoscut imprejurarile "sinuciderii" ministrului Milea. A fost gasit mort in birou la inceputul lui 1990. Nu s-a anchetat decesul generalului, moartea fiind considerata "naturala".
» Generalul Safta, seful dispozitivului de aparare al sediului MApN, mort la inceputul lui 1990. El i-a cunoscut pe toti membrii "celulei de comanda" din sediul MApN, de unde au plecat toate informatiile diversioniste, generatoare de victime. Imprejurarile mortii generalului Safta nu au fost anchetate ("moarte naturala").

» Generalul Cerbu, seful centralei Transmisiunilor MApN, a detinut controlul asupra circulatiei informatiilor si ordinelor. El este cel care a anuntat la TVR ca "s-au intrerupt legaturile cu Securitatea…". A stiut cine si ce ordine a transmis. Ca si fiul sau, tot ofiter, Cerbu a murit de cancer galopant ("moarte naturala").
» Generalul de Securitate Stelian Pintilie, seful tuturor transmisiunilor militare si civile din Romania (sef al generalului Cerbu), cu sediul la Palatul Telefoanelor din Bucuresti, a murit in conditii suspecte, dar decesul a fost consemnat ca "natural". La revolutie, din centrala, s-a ocupat de intreruperea legaturilor unitatilor Ministerului de Interne si ale Securitatii si a creat o linie directa, securizata intre centrul de comanda de la MApN cu celulele aflate in sediul CC al PCR si cu TVR.
Generalul Pintilie a stiut cu exactitate cine a facut diversiunea, care au fost verigile de transmisie, cine le-a executat si cu ce scop.

» Generalul Emil Macri, seful Directiei a II-a de contraspionaj economic a Securitatii, specializat in inabusirea revoltelor (inclusiv a revoltelor din 1977 si 1987), a fost arestat si inchis dupa revolutie. Macri nu a apucat sfarsitul procesului sau. El a murit in aprilie 1991. Diagnosticul oficial a fost "infarct", dar s-a sustinut si ipoteza intoxicarii sale in masina care il transporta de la un spital la altul. Diagnostic: "moarte naturala".

A  mai cazut  " o stea..."

A murit generalul Andrei Kemenici - Comandatul care i-a păzit pe soții Ceaușescu înainte de execuție avea 85 de ani

Comandatul garnizoanei militare din Târgoviște, unde soţii Ceauşescu au fost ținuți prizonieri, a încetat din viață.

Generalul Andrei Kemenici a condus garnizoana din Târgoviște în decembrie 1989, în momentul în care au fost reținuți și executați soții Ceaușescu. Vestea decesului acestuia a fost confirmată de familia sa, care a transmis un mesaj de condoleanțe, scrie româniatv.net

„A fost, este şi va rămâne în sufletele noastre. La bine şi la greu, ne-a fost tată, bunic, străbunic, soț, comandant, camarad. A ales să părăsească această lume la fel de demn cum a trăit. În linişte. Golul rămas în urma lui nu se poate măsura în cuvinte. Se simte şi se trăieşte cu fruntea sus, bărbăteşte şi demn, aşa cum ne-a învățat întotdeauna. Rămas bun! Să ne veghezi în continuare!”, au transmis membrii familiei îndurerate, potrivit romaniatv.net.

Generalul în rezervă Andrei Kemenici s-a născut pe 25 noiembrie 1936 la Bicaz, în judeţul Neamţ. El a asolvit şcoala de ofiţeri de Antiaeriană de la Braşov, iar în decembrie 1989 era ofițer activ în cadrul Armatei Române, cu grad de colonel.

În perioada în care dictatorul Ncolae Ceaușescu s-a aflat prizonier în unitatea sa, Andrei Kemenici a dat ordine militarilor din subordine să riposteze împotriva unor presupuse ținte. Acesta a motivat că ar fi vorba despre elicoptere care atacau unitatea, pentru a-l elibera pe fostul dictator.

De asemenea, din același motiv, a dat ordin de tragere cu armamentul uşor împotriva unor presupuse ţinte din liceul din vecinătatea unității militare. Incidentul a apărut și în relatările presei locale:

„După procesul şi execuţia Ceauşeştilor, Kemenici este autorul unei decizii cu iz comic. În perioada 22 – 25 decembrie a consumat zeci de lăzi cu muniţie pentru a se bate cu un inamic inexistent. Liceul din vecinătatea UM01417, de pe Aleea Trandafirilor, a fost ciuruit de jos şi până sus. Unitatea sa nu avea însă nicio urmă de glonţ.

Aşa că a dat ordin ca pe faţada comandamentului să fie pictate anumite semne care să dea impresia că asupra unităţii s-a tras. Iscusinţa meseriaşilor l-a dat de gol pentru că semnele de gloanţe au fost pictate numai până la înălţimea scării zugravului”, se arată într-un articol aladevarultargoviste.ro, citat de Româniatv.net

A intrat in Istorie ca un inalt tradator de neam si tara, coparticipant la Marea Crima a Craciunului din 25 Dec.1989 alaturi de ceilalti tradatori si criminali anticrestini si antiortodoxi pe care-i stim cu totii.... Blestemele vor cadea pe cei nevinovati, dar vor cadea, si-l vor razbuna pe cel mai iubit fiu al poporului roman, Nicolae Ceausescu.

Povestirile lui Andrei Kemenici despre ultimele clipe ale soților Ceaușescu

Fostul comandant al U.M. 01417 Târgoviște a povestit, în cartea „Ceaușescu la Târgoviște”, scrisă de Viorel Domenico, modul în care au reacționat cei doi dictatori, informează Adevărul.

„Vă spun că cel mai greu moment pe care l-am trăit în această perioadă l-a constituit clipa în care i-am văzut pe paraşutişti cum se zbat şi se chinuie să-i lege în sfori pe Nicolae şi pe Elena Ceauşescu. Elena cerea îndurare, se împotrivea chiar. Nicolae Ceauşescu nu s-a opus. A acceptat inclusiv această umilinţă. Însă plângea. Îi şiroiau lacrimile pe obraz. Şi suspina. În acel moment, când l-am văzut suferind sincer şi profund, m-am retras, m-am ascuns de ochii şi privirile lui. Mi-era ruşine, o imensă ruşine. Dacă el a plâns până la zid, în momentul când a căzut, strigând „Trăiască Republica Socialistă România, liberă şi independentă”, mi-au dat mie lacrimile. M-am trezit cu obrazul ud!… Poate şi de sudoare… Oricum, nu ştiu dacă eroii comunişti mureau strigând lozinci, cum încerca să susţină literatura din epocă, dar Nicolae Ceauşescu a murit exact ca în cărţile alea, ca în filme… Şi această moarte, în mine cel puţin, a lăsat urme…“, spunea Kemenici.

În aceeași carte, el a povestit și care a fost ultimul dialog dintre Nicolae și Elena Ceaușescu.

„La ieşirea din comandament, Nicolae Ceauşescu era în faţă, flancat de doi paraşutişti, iar în spate, la circa un metru, tot astfel era condusă spre zid Elena Ceauşescu. Când a dat cu ochii de Stănculescu, aflat deja afară, lângă scări, a întrebat într-un fel ambiguu, viclean: «Nicule, în România se împuşcă oameni?» Eu eram lângă general şi întrebarea fusese pusă atât de provocator încât mă aşteptam să răspundă acesta, dar a intervenit Nicolae Ceauşescu, care, săgetându-l cu privirea pe Stănculescu, a răspuns: «Încă o trădare naţională!»”, a povestit generalul.

Ce spuneau acele regulamente militare ale vremii despre modul de dare si executare al ordinelor, sa vedem : Relațiile dintre militari - Darea și executarea ordinelor -
Art. 11. -
(1) Ordinul este o cerință imperativă, dat în conformitate cu actele normative și stă la baza oricărei acțiuni/activități militare; el este cel mai important act al funcționării structurii militare și de aceea implică cea mai mare responsabilitate.
(2) Comandantul dă ordine și este obligat să controleze executarea lor; el poartă întreaga răspundere pentru legalitatea și urmările ordinelor sau dispozițiilor date; ordinul dat nu trebuie să contravină obiceiurilor războiului, convențiilor și tratatelor internaționale la care România este parte.
(3) Comandantul care dă ordinul este obligat să se convingă că subordonatul l-a înțeles și să asigure toate condițiile pentru a fi executat. Relațiile dintre militari - Darea și executarea ordinelor -
Art. 12. -
(1) Pe linie de subordonare, ordinele se dau, de regulă, prin comandantul nemijlocit; șeful de modul poate da ordine numai pe linia atribuțiilor sale.
(2) Dreptul de a anula sau a schimba un ordin îl are numai persoana care l-a emis ori comandantul acestuia, cu obligația de a-l informa pe comandantul care l-a dat.
(3) Când un comandant dă un ordin unui subordonat, trecând peste comandantul nemijlocit al acestuia, subordonatul care a primit ordinul îl execută și îi raportează despre aceasta comandantului său nemijlocit. Comandantul care a dat ordinul este obligat să îl informeze pe comandantul nemijlocit al militarului care execută ordinul. (4) După primirea ordinului, militarul răspunde: "Am înțeles!", apoi trece la executarea lui. Dacă nu a înțeles ordinul primit, raportează: "Nu am înțeles. Vă rog să repetați ordinul!" sau numai ce nu a înțeles din ordin. După executarea ordinului primit, militarul este obligat să îi raporteze de îndeplinirea lui comandantului de la care a primit ordinul.(5) În cazul în care militarul constată că nu poate executa ordinul, nu poate executa ordinul la timp sau așa cum a fost dat, este obligat să îi raporteze imediat această situație comandantului care i-a dat ordinul.

05.09.2021...    A mai cazut " o stea "  Ion Caramitru, urmeaza altele....

https://www.youtube.com/watch?v=xqaXYFo6218&t=1s

Generalul(r) Constantin Lucescu: ”Am solicitat ca soţii Elena şi Nicolae Ceauşescu să nu fie condamnaţi la moarte”

21 Dec 2014 - 17:13
Generalul în rezervă, Constantin Lucescu, a fost avocatul soţilor Elena şi Nicolae Ceauşescu în procesul de condamnare la moarte a cuplului prezidenţial. El a acordat un interviu pentru Jurnalul Naţional în care susţine că revoluţia din România a fost o piesă de teatru scrisă de autori străini, cu regizori străini, actori predeterminaţi de posturile străine de propagandă şi cu populaţia nemulţumită pe post de figuraţie. Legat de rolul de avocat pe care l-a avut în procesul familiei Ceauşescu, Constantin Lucescu a precizat că a solicitat atunci ca aceştia să nu fie condamnaţi la moarte.

Jurnalul Naţional: În acest moment, credeţi că România a meritat şi/sau merită sacrificiul tinerilor de acum 25 de ani?

Constantin Lucescu: Lupta pentru o democraţie adevărată, care să ducă la o viaţă mai bună şi la speranţe pentru viitor, merită orice sacrificiu. Jertfa de sânge din decembrie ’89 ar trebui să fie onorată prin normalizarea unei vieţi politico-sociale multi partite, bazată pe principii doctrinare neviciate, pe respectarea valorilor reale ale societăţii, şi nu pe oportunismul politic generalizat manifestat în momentul de faţă.


■ Care dintre sloganurile Revoluţiei au rămas în actualitate şi de ce?

■  Rămâne şi astăzi în actualitate întrebarea “Cine a tras în noi în 21-22?” Oportunismul găsirii unor căi de acces spre valorile euroatlantice ne-au făcut şi ne fac încă incapabili de recunoaşterea faptului că în decembrie 1989 factorul extern a fost determinant în strategia scoaterii în stradă a maselor de manifestanţi, folosindu-se în acest scop acte de diversiune calificată. Decembrie 1989 a fost o piesă de teatru scrisă de autori străini, cu regizori străini, actori predeterminaţi de posturile străine de propagandă, şi cu populaţia nemulţumită pe post de figuraţie. Cu atât mai mult este regretabilă pierderea de vieţi omeneşti civili şi militari. Un act important al acestei piese a fost perfect jucat la Televiziunea publică, de unde s-a transmis pentru prima oară o revoluţie în direct.

■ Ce măsuri luate atunci nu le-aţi mai lua cum? (sau ce greşeli s-au făcut şi nu le-aţi mai repeta?

Deschiderea graniţelor în plin conflict intern, manipularea televiziunii naţionale şi implicit a populaţiei, lăsarea în zonele de impact a unor întregi rezidenţe străine, lucru observat chiar şi de doamna Doina Cornea, care nu credea că ostaşii Armatei Române pot fi trăgătorii de elită responsabili pentru victimele împuşcate profesionist, exact în frunte.

■ A lămurit trecerea timpului controversa revoluţie/lovitură de stat?

Aceasta nu a fost niciodată o controversă întrucât, din punct de vedere istoric şi politic, este cert că momentul ’89 reprezintă o lovitură de stat în care factorul militar a avut un rol hotărâtor în înlăturarea conducătorilor regimului dictatorial. Entuziasmul populaţiei şi dorinţa fierbinte de răsturnare a unei dictaturi prin ieşirea în stradă reprezintă acordul deplin al românilor la actul istoric înfăptuit, dar nu poate fi o revoluţie pentru că nu a fost organizată  conform unui plan prealabil intern de acţiune pentru preluarea puterii. ?ntâlnirea de la Malta a dat undă verde dispariţiei Cortinei de Fier şi reformării guvernelor din Europa de Est, urmările fiind cele pe care le simţim acum pe pielea noastră. Preşedintele Iliescu a reprezentat atunci singurul factor de adiţie a voinţei maselor şi de iniţiere a formării unor noi organisme de preluare a puterii în stat, pentru a se pune capăt haosului şi riscului de pierdere a unei părţi din teritoriul statului român.

■ După 25 de ani de democraţie şi stat de drept, mai credeţi că soţii Ceauşescu trebuiau împuşcaţi sau nu? De ce?

La această întrebare am răspuns în cadrul procesului soţilor Elena şi Nicolae Ceauşescu, moment în care am solicitat să nu fie condamnaţi la moarte. Actul condamnării nu a respectat nici o procedură penală aplicabilă în speţă, iar dosarul întocmit poartă numărul 1/1990. Referirea la statul de drept şi la democraţie cred că este normal să o cantonăm în afara ultimilor 10 ani de dictatură băsistă şi de injustiţie politică.

■Dacă aţi faţă în faţă cu părinţii tinerilor morţi la Revoluţie, ce le-aţi spune acum, după 25 de ani, despre pedepsirea celor vinovaţi de moartea lor?

Spre familiile care şi-au pierdut fiinţe dragi în acele evenimente din decembrie ’89 nu pot decât să-mi îndrept întreaga mea compasiune creştinească pentru acele momente tragice şi să le doresc din tot sufletul aflarea adevărului şi pedepsirea vinovaţilor, pentru că până acum, cu rare excepţii, au fost condamnaţi numai “acari Păun”.

■Dacă ar fi vorba despre o ultimă soluţie, aţi mai participa la încă o revoluţie?

Da, dar la o revoluţie care să conducă la evoluţia spirituală a românilor, la unitate naţională şi progres social, şi nu la încă un scenariu pus la cale de neprielnici care urmăresc deznaţionalizarea poporului, ruperea teritoriului şi impunerea unor aşa zise valori robotice care distrug credinţa, învăţământul, cultura şi obiceiurile naţiei noastre.

Sinteza zilei. Avocatul soților Ceaușescu: Acela nu a fost un proces, a fost o crimă! •   04 DEC 2019   •   22:08

La 30 de ani de la căderea comunismului, românii află în sfârșit adevărul despre procesul soților Ceaușescu.

Avocatul lui Nicolae și al Elenei Ceaușescu din procesul de la Târgoviște, generalul în rezervă Constantin Lucescu, este invitatul lui Mihai Gâdea, la Sinteza zilei.

Ce nu s-a știut niciodată despre procesul și execuția Ceaușeștilor aflați, în premieră națională, la Antena 3.

"Sunt 30 de ani de la momentul în care a căzut comunismul, 30 de ani în care am încercat să aflăm răspunsul la întrebările esențiale, să înțelegem mai bine ce s-a întâmplat atunci și să înțelegem mai bine ce am greșit în toți acei ani", a spus Mihai Gâdea, la începutul emisiunii.

Mihai Gâdea: Domnule general, când vedeți acum acele imagini ce simțiți?

Gen.(R) Constantin Lucescu: Domnule Gâdea, ce poate simți un om care participă la o crimă, care crede că prin actul lui de cruzime și al celorlalți poate deschide porțile democrației. Românul simplu. românul neacademician, spune un lucru esențial: cine seamănă vânt, va culege furtună.

N-am făcut în '89 decât să semănăm vânt. Toată lumea vorbește de un proces. Vă rog să scoateți din conotația acestei discuții cuvântul proces. Pentru a discuta de un proces, am fi avut nevoie de un rechizitoriu. Pentru a putea să avem un rechizitoriu valid, trebuia să avem incriminări, o expertiză medico-legală, pe care noi am complinit-o cu doctorul Verdeș pe care l-ați văzut că l-a prezentat colonelul Boieru și care le-a luat o tensiune. Este de râs.

Pentru a fi avut proces pentru o revoluție, trebuia să avem o revoluție. Și dacă stau bine să mă gândesc, eu sunt doar jurist - nu am calitatea de istoric, de politolog -, da, din puțina carte pe care am învățat-o, ca să avem o revoluție trebuia să am un program, o subvenție și mijloace de realizare. Am avut un singur lucru: 'ce-ai făcut în ultimii cinci ani?' și 'hai să ne batem care să punem mâna pe putere'.

Mihai Gâdea: În opinia dvs., dacă nu a fost revoluție, ce a fost?

Gen.(R) Constantin Lucescu:Lovitură de stat cu o crimă oribilă. Este opinia a mea, însă, și nu pot să-mi arog dreptul de a da un verdict definitiv. (...) După crima umană pe care noi am făcut-o am făcut a doua și cea mai importantă crimă care duce la desconsiderarea statului și a instituțiilor statului. Instituția cea mai importantă este justiția.

Toată străinătatea a criticat modul în care nu a existat proces. Iar noi am căutat în continuu să-i spunem proces. La ce să-i spunem proces? Domnul Gelu Voican, ca și rechizitoriu, făcea acele acte prim martie 1990. Păi cum am făcut noi dosar 1/90, pe 25 decembrie? Aveam elemente de premoniție? (...)

Mihai Gâdea: Când i-ați văzut pe cei din elicopter, Măgureanu, Stănculescu, Gelu Voican Voiculescu, v-ați gândit că ar putea să fie vorba chiar de soții Ceaușescu?

Gen.(R) Constantin Lucescu: Nu m-am gândit niciun moment. Ba, mai mult, am și întrebat. Colonelul Boieru primise ordin nici să nu ne băgăm, nici să nu întrebăm, nici să facem gesturi puțin ieșite din comun, pentru că putea să conducă la executarea noastră imediată.

Mihai Gâdea: V-ați dat seama că sunteți de fapt avocatul Ceaușeștilor.

Gen.(R) Constantin Lucescu: Cum să fiu avocat dacă nu aveam delegație, nu aveam nimic, iar rechizitoriul l-am încropit noi...

Mihai Gâdea: Deci, teoretic erați avocatul lui Ceușescu, dar, practic, știați că este o impostură.

Gen.(R) Constantin Lucescu: Real impostură! La momentul acela - e prima oară când o declar - mi-am dat seama cine erau teroriștii din România. Noi eram teroriști! Noi n-am respectat legea, noi n-am respectat condiția umană. Noi n-am respectat modul în care voiam să mergem spre o democrație.

Mihai Gâdea: Când spuneți 'noi', la cine vă referiți?

Gen.(R) Constantin Lucescu: La cei care am fost acolo: eu, judecătorul, procurorul. Eu îmi asum însă numai mie aceasta... Era vorba de moartea unui om - cum puteam să primesc un ordin pentru care nu aveam niciun act care să justifice moartea? Sau să justifice o infracțiune?

Mihai Gâdea: Atunci înțelegeați aceste lucruri? Sau le înțelegeți doar acum? Ce gândeați în momentul în care v-ați dat seama. Realizați că sunteți chemat acolo ca să fiți avocatul Ceaușeștilor, realizați, probabil. ca dacă este toată această desfășurare probabil că nu are cum să fie un proces - ce ați gândit atunci în mod real?

Gen.(R) Constantin Lucescu: La 80 de ani, cu un cancer și în situația în care mă aflu, nu-mi pot permite să mint. Atunci, nu pot să spun că am fost un erou. Și poate că și din cauza mea - cu toate că m-am opus la pedeapsa cu moartea - și din cauza mea, a slăbiciunii și a lașității mele, au fost condamnați la moarte. Am simțit frică!

Mihai Gâdea: Cine avusese ideea acestor capete de acuzare?

Gen.(R) Constantin Lucescu: 'Subminarea economiei naționale'. La momentul acela, țara era industrializată, își plătise datoriile, făcea export, ba chiar își permitea să înființeze o bancă cu arabii. Plus bomba atomică.

Numai din asta vedeți minciuna. Nu vă trebuie altceva. Țara nu avea 5 bani datorie.

Mihai Gâdea: Ce era adevărat din capetele de acuzare:?

Gen.(R) Constantin Lucescu: Absolut nimic! Dacă luăm imaginile lor din timpul procesului veți vedea grija cu care Nicolae Ceaușescu o oprește pe Elena Ceaușescu să facă greșeli. Vă rog să mă credeți că acest om, iubindu-și familia. a avut ceva bun.

La ea este invers - veți observa reacția psihică: prima dată e grandoare, e trufie, e orgoliul prin modul în care răspunde. Vedeți la sfârșit - 'mamă, mă doareț' - revine în normalitatea comportamentală. Dar era prea târziu.

Gen.(R) Constantin Lucescu: Am convingerea că niciun moment nu a crezut. De fapt, nu am vrut să mă conving de lucrul acesta pe care îl credeam. Acesta e motivul pentru care nu apar la ultima parte, e numai colegul meu.

La pronunțarea sentinței nu apar.

Mihai Gâdea: De ce?

Gen.(R) Constantin Lucescu: Pentru că știam ce se întâmplă. (...) Eram cu doctorul Verdeș în cabinet la comandant. Acela e momentul în care nu mi-am dat seama că trebuia să fiu împușcat, pentru că am ieșit din sală. L-am trimis pe Verdeș, trebuia să constate decesul, a venit oripilat, strigând. Nu a mai putut să profeseze vreo 3-4 ani pentru că a căzut într-o stare cunplită de depresie.

Îl vedeți când se face execuția, e în halat alb. Ce era să facă? Nici nu trebuia să constate vreun puls pentru că poziția cadavrului îi indica în mod cert moartea: genunchii erau îndoiți sub corp! Lucrul acesta nu se întâmplă decât după moarte!

”Lovitură de stat cu o crimă oribilă! La momentul acela mi-am dat seama cine erau teroriștii din România: noi eram teroriști! Era vorba de moartea unui om - să mă credeți că acest om a avut ceva bun”

BUCUREȘTI, 5 dec - Sputnik, Dragoș Dumitriu. Unul dintre avocații puși din oficiu să-i apere pe Nicolae și al Elenei Ceaușescu în așa zisul  proces de la Târgoviște, generalul în rezervă Constantin Lucescu a fost invitatul lui Mihai Gâdea, la Sinteza zilei.

De ce face aceste declarații acum, generalul? Un proces de conștiință înainte de final… ”La 80 de ani, cu un cancer și în situația în care mă aflu, nu-mi pot permite să mint”. Coincidență sau nu, acest interviu vine în ajun de Sfântul Nicolae…

Vom reproduce câteva secvențe din interviul de o însemnătate excepțională, care dovedește falsitatea acuzațiilor.

Primul răspuns, cel la întrebarea ”Domnule general, când vedeți acum acele imagini ce simțiți?” este relevant.

”Domnule Gâdea, ce poate simți un om care participă la o crimă, care crede că prin actul lui de cruzime și al celorlalți poate deschide porțile democrației”, a spus generalul, referindu-se la imaginile procesului. ”Românul simplu. românul neacademician, spune un lucru esențial: cine seamănă vânt, va culege furtună”.

N-am făcut în '89 decât să semănăm vânt, spune generalul. ”Vă rog să scoateți din conotația acestei discuții cuvântul proces.

”Pentru a discuta de un proces, am fi avut nevoie de un rechizitoriu - pentru a putea să avem un rechizitoriu valid, trebuia să avem incriminări, o expertiză medico-legală, pe care noi am complinit-o cu doctorul Verdeș pe care l-ați văzut că l-a prezentat colonelul Boieru și care le-a luat o tensiune - este de râs”, declară generalul Lucescu.

A fost sau nu revoluție? Opinia generalului e fermă: ”Lovitură de stat cu o crimă oribilă - este opinia a mea, însă, și nu pot să-mi arog dreptul de a da un verdict definitiv”.

”După crima umană pe care noi am făcut-o am făcut a doua și cea mai importantă crimă care duce la desconsiderarea statului și a instituțiilor statului - instituția cea mai importantă este justiția”, spune generalul, referindu-se la proces.

Generalul Lucescu atrage atenția că” toată străinătatea a criticat modul în care nu a existat proces. Iar noi am căutat în continuu să-i spunem proces”.

La ce să-i spunem proces? – întreabă acum generalul ”Domnul Gelu Voican, ca și rechizitoriu, făcea acele acte prin martie 1990. Păi cum am făcut noi dosar 1/90, pe 25 decembrie? Aveam elemente de premoniție?”

Pe de altă parte, generalul Lucescu reneagă acum și calitatea avută, de ”avocat” – are un adevărat proces de conștiință: ”Cum să fiu avocat dacă nu aveam delegație, nu aveam nimic, iar rechizitoriul l-am încropit noi... real impostură!”. Iată o mărturisire cutremurătoare:

”La momentul acela - e prima oară când o declar - mi-am dat seama cine erau teroriștii din România: noi eram teroriști! Noi n-am respectat legea, noi n-am respectat condiția umană. Noi n-am respectat modul în care voiam să mergem spre o democrație. (…) Era vorba de moartea unui om - cum puteam să primesc un ordin pentru care nu aveam niciun act care să justifice moartea? Sau să justifice o infracțiune?”

Generalul s-a opus inițial pedepsei cu moartea – ”nu pot să spun că am fost un erou”. Îl mustră conștiința – ”poate că și din cauza mea - cu toate că m-am opus la pedeapsa cu moartea - și din cauza mea, a slăbiciunii și a lașității mele, au fost condamnați la moarte. Am simțit frică!”.

Acele capete de acuzare, cine a avut ideea?

”'Subminarea economiei naționale' - la momentul acela, țara era industrializată, își plătise datoriile, făcea export, ba chiar își permitea să înființeze o bancă cu arabii - plus bomba atomică”, expune generalul argumentele falsului. ”Numai din asta vedeți minciuna. Nu vă trebuie altceva - țara nu avea 5 bani datorie”.

Ce era adevărat din capetele de acuzare? – insistă profesionist Mihai Gâdea.

”Absolut nimic!”, spune ferm generalul Lucescu, care mărturisește: ”Dacă luăm imaginile lor din timpul procesului veți vedea grija cu care Nicolae Ceaușescu o oprește pe Elena Ceaușescu să facă greșeli. Vă rog să mă credeți că acest om, iubindu-și familia, a avut ceva bun”.

Vom reveni cu acest interviu epocal – pentru că el marchează cu adevărat o epocă a minciunii în care am trăit 30 de ani  - și poate scoate la iveală adevărul despre unul dintre cei mai importanți conducători ai României, Nicolae Ceaușescu, ucis după un simulacru de proces.

”Doctorul Verdeș trebuia să constate decesul, a venit oripilat, strigând - nu a mai putut să profeseze vreo 3-4 ani pentru că a căzut într-o stare cumplită de depresie”.

Cititi cu mare atentie si luati seama!!!

Material complet despre distrugerea Romaniei dupa 1989


Multe dintre punctele de mai jos le-am mai atins dar in articole separate, acum sunt grupate intr-un articol lung dar foarte elocvent. Cititi cu mare rabdare si atentie, poate va veti trezi in al 12-lea ceas, altfel Natiunea Romana va disparea pe vecie.

Cei care conduc destinele României după 1989 sunt trădători de ţară. După asasinarea Ceauseştilor România a intrat în stare de ocupaţie nedeclarată şi plăteşte tribut. 

Cum altfel explicaţi distrugerea sistematică a economiei, din ordinul şi cu supervizarea celor aflaţi la putere, înstrăinarea avuţiei naţionale pe comisioane luate de cei cu drept de semnătură şi stampilă, recunoaşterea holocaustului care nu a avut loc în România, plata pretenţiilor Israelului – despăgubiri de 60 miliarde dolari -, din care actualul Preşedinte al României şi Guvernatorul B.N.R. au dat o treime, etc. In Romania nu se mai produce nimic.

Între cei mai ticăloşi trădători şi vânzători de ţara este Mugur Isărescu. adus la B.N.R. prin intermediul marelui trădător de ţara, Ion Iliescu.

În ianuarie 1990, Isărescu a refuzat să semneze, cu acordul lui Iliescu, plata combustibilului cu care trebuiau aprovizionate 128 de nave de mare tonaj aflate în diverse locuri în lume, lăsându-le arestate în porturi şi pierdute de România pentru neplata taxelor portuare. B.N.R. deţinea peste două miliarde de dolari în rezerve. Iliescu a ştiut şi a fost de acord cu acest jaf. Isărescu a fost primul care a pus umărul la dispariţia flotei. Au urmat Băsescu şi alţi miniştri la transporturi. în cârdăşie cu reprezentanţi marcanţi ai partidelor de guvernământ.

Isărescu era prim-ministru în timpul lui Emil (Cazbici) Constantinescu, Bercovici-Berceanu fiind semnatar al contractului cu Gold Corporation. Emil Cazbici Constantinescu, dar şi toţi cei din conducerea Partidului Democrat au căpătat acţiuni la Gold Corporation, la fel ca şi mulţi reprezentanţi ai guvernului de atunci.După 1944, la liceul internat „Brătianu” devenit „Horia Closca si Crisan” din Pitesti, Emil Cazbici, zis şi mânuţă, (fiindcâ are o mână atrofiata) bătea elevii în calitate de şef UTM, amenintând că el e născut în Uniunea Sovietică. În mandatul de preşedinte al României, al lui Emil Cazbici Constantinescu, acesta, în cirdasie cu directorii S.R.I. şi S.I.E., au decis vinzarea pe şestache şi pe comisioane mici a intregii documentaţii privind prospecţiunile geologice şi zăcămintele de aur ale României,aflate în camerele seifuri de la institutul de Geologie. Într-o noapte au fost scoase din Institul de Geologie toate documentele şi au fost scoase din ţara. Atunci au venit la fix, prin intermediarul Frank Timiş, din Canada, să cesioneze nu numai Roşia Montană dar şi alte mari zăcăminte de aur. Mai mult, se ştia că zăcămintele respective contin şi metale rare, mult mai preţioase, nu doar aur şi argint.Actualmente, întreaga documentaţie privind pospecţiunile geologice şi rezervele de aur ale României umplu rafturile într-un birou evreiesc de avocatură din Toronto, la etajul 52 din bocul Turn. În cârdasie cu interesele jidoveşti, Isărescu a sistat cumpărarea aurului extras din minele de aur din România .

Mugur Isarescu a trimis aurul României din B.N.R. în bănci străine, pentru o dobânda mică, şi apoi s-au facut presiuni ca Băsescu şi Isărescu să facă împrumutul de 20 miliarde euro, împrumut neaprobat în parlament, îndatorând populaţia României pentru multe generaţii. 
În condiţiile în care nu mai avem producţie (a fost distrusă economia prin aşa zisa privatizare strategică), nu mai creăm plusprodus, vom vedea aurul înapoi ca pe tezaurul de la Moscova.

Din ordinul lui Ceauşescu, în minele de aur, atunci când se dădea de un filon, se sigila capătul filonului de aur şi se punea sigiliul Băncii Naţionale a României. Exploatarea filoanelor era interzisă. Periodic erau trimise echipe care verificau dacă sigiliile puse erau la locul lor şi se treceau în inventar şi filoanele nou descoperite. În minele de aur din România sunt zeci de mii de filoane de aur sigilate în vremea lui Ceauşescu. Înainte de 1990, periodic erau delegate echipe de securişti care inventariau sigiliile filoanelor de aur din mine.

Anual numai din aluviuni, erau înregistrate la Banca Naţionala peste zece tone de aur. Aurul colectat din aluviuni în 1989 nu a mai fost înregistrat de noul guvernator al B.N.R., Mugur Isărescu, fiind scos lingou cu lingou din ţara de către persoane aflate sub directa supraveghere a lui Stănculescu şi Chiţac. Din pricina că un lingou a dispărut, a avut loc crima din Precupeţii Vechi.

Cu specificatia ca asta nu-l disculpa de crimele impotriva atator oameni nevinovati

După ce Ceauşescu a anunţat, în martie 1989, achitarea datoriilor externe şi în aprilie acelaşi an a sters toate datoriile C.A.P.-urilor şi I.A.S.-urilor. În fiecare săptămână soseau, pe aeroportul Otopeni, lingourile din aur cu care România garantase împrumuturile externe.

Mai mult, statului român revenindu-i foarte puţin din zăcământ, înseamnă să dam aurul pe gratis. Mai ales cu contribuţia lui Isărescu, cel care spune ca România şi B.N.R. nu au nevoie de rezerve de aur. Întrebaţi-vă de ce nu fac referiri la dezvoltarea durabilă?

Când a venit pentru cesionarea zăcămintelor de la Roşia Montanp, Gold Co, a spăguit în mod special pe reprezentanţii puterii, mai ales membrii P.D., care au acţiuni la firma, mai multe decât statul român. Cum explicaţi faptul că, în 2004, Berceanu a zis că exploatarea de la Roşia Montană trebule să continuie. Băsescu în vizita la Roşia Montană, chiar înainte de alegeri a zis acelaşi lucru.

Director pe bani mulţi şi cu acţiuni la Gold Corporation a fost numit un membru marcant al P.D., plecat de la Ministerul Mediului, Gabriel Dumitraşcu. Cum au facut averi colosale cei cu funcţii? Un mic exemplu. Era pe vremea când prim-ministru era Stolojan. Băsescu, ministru la transporturi, l-a trimis pe frate-său pe o navă, pentru reparaţii în Japonia, (de parcă noi n-am fi avut şantiere navale), cu 3.000.000 dolari. Ajuns acolo, Mirciulică a trimis un fax lui frate-sau, la minister, cum că ar fi necesari încă 3.000.000 dolari pentru reparaţii, fără notă justificativă sau deviz de lucrări. Frate-său, Trăienică, a dat aviz favorabil, fără nicio notă justificativă şi a trimis-o lui Stolo. Acesta, fără a solicita lămuriri ori notă justificativă, a semnat favorabil şi a trimis-o lui Isărescu, cel care a aprobat trimiterea în contul lui Mirciulica a încă 3.000.000 dolari. Poate aşa întelegeţi de ce „Dragă Stolo” şi Isărescu sunt aşa de mediatizaţi ca tehnocraţi. La corpul de control al guvernului lucra pe atunci Ionel Blănculescu şivă poate confirma.
În dec 1989, în C.C. era un metru cub de dolari care au fost depozitaţi într-o cameră si paziti de Pluto şi Furdea Dumitru. În camera au fost iniţial depuse şi trei mape din piele continând conturile secrete ale Romaniei în străinătate. La câteva ore după depunerea acestora, a venit Petre Roman şi a cerut cele trei mape şi i-a spus lui Furdea să zică, daca va fi întrebat, că nu ştie nimic despre mape.
Crin Antonescu la nunta cu Vlădean, a primit cadou de nuntă de la Dinu Patriciu acţiuni la Roşia Montană în valoare de 100.000 euro. Şi Daciana Sârbu, europarlamentar ca şi Vlădean, susţin deschiderea exploatărilor la Roşia Montană.
Credeţi cumva că refuzul lui Isarescu de a mai înregistra la B.N.R. aurul din exploatări a fost întâmplător? Asta a dus la închiderea minelor de aur. Tot Isărescu a dispus vânzarea rezervelor de argint ale României. Rezervele de aur ale Romaniei sunt pentru generaţii, iar cei care au devastat România, în schimbul unor comisioane personale substanţiale, au avut şi au dreptul de semnătura şi stampilă.
Nu Ceauşescu a subminat economia naţionala ci cei ce au luat frâiele păterii, au păstrat dreptul de semnătură şi ştampilă ca să-şi umfle buzunarele şi conturile din străinătate. 

Ceauşescu nu a avut conturi personale în străinătate, dar cei care au păstrat după 1990 funcţiile la stat, sunt multimiliardari, pentru ca şi-au însuşit drepturile de proprietate ale românilor şi au înstrăinat tot ce se poate, determinând pe tineri şi pe cei apţi de muncă să părăsească ţara, ca ei să jefuiască liniştiţi. 
Noi nu mai producem aproape nimic, iar din cei  20 miliarde euro împrumutaţi nu se fac nici un fel de investiţii pentru a avea producţie, dar vindem tot. Ei ştiu doar să vândă ce nu le aparţine.Dacă după război sovieticii, ca armată de ocupaţie au impus numirea în funcţiile de conducere în majoritate evrei, care au dispus arestarea şi uciderea a aproape 2.000.000 de romani, dupa uciderea Ceauşeştilor, s-au cocoţat în funcţii tot evrei. Ei şi masoneria coordonează exterminarea romanilor.

Nu-i de ajuns că Israelul ne-a cerut şi ne obligă să-i plătim peste 60.000.000.000 dolari în contul falsului holocaust. Tocmai ei, care au făcut holocaust cu românii după 1944.  Evreii au cerut ruşilor tezaurul României, în contul holocaustului.Dacă Ion Iliescu, în 2001, a acceptat falsa recunoaştere a holocaustului, iar Băsescu a dispus plata a o treime din suma promisă Israelului, acesta din urma, prin Mihai Razvan Ungureanu au refuzat recuperarea tezaurului de la Moscova. În acest timp, evreii au cerut ruşilor tezaurul României, în contul holocaustului. Ce mai contează după ce Băsescu a îndatorat România pentru generaţii, iar U.S.L. a facut împrumuturi suplimentare şi ne-a îndatorat şi mai mult. Străinii ştiu cât de corupţi sunt cei ce ne conduc, îi susţin în ticăloşiile lor şi se folosesc de ei

Zăcămintele de aur sunt ale românilor! N-au ce cauta străinii
Puteti cere Naţionalizarea. Verificati daca nu credeti! Formulati cit mai multe plingeri penale la Parchet, D.I.I.C.O.T. şi D.N.A.!
Notă: Mă pregăteam să scriu un text pe subiectul Emil Constantinescu și Roșia Montană. De ce nu se aude vocea, opinia legitimă a geologului, a primului geolog din România? Au circulatdespre nevrednicul nostru președinte acuzații că a avut, înainte de 1990, probleme cu Securitatea, suspectat fiind că a vândut secrete de stat privind zăcămintele prețioase din subsolul României. Se cam leagă lucrurile.
Personal, am o nedumerire: cum de a făcut Emil Constantinescu două facultăți la zi? Legile de atunci nu dădeau voie să faci a doua facultate decât la F.F., la „Fără Frecvență”. A făcut mai întâi facultatea de drept, apoi pe cea de geologie! Cumva cu misiune? Ce se știe sigur este că mama lui Emil vorbea stricat românește. Asta am aflat de la un coleg de grupă al neisprăvitului. Se trăgea dintr-o familie de evrei expulzați din Elveția pentru activități anarhiste, teroriste, inspirate de isprăvile evreilor din Rusia. Ajunși în Rusia, bunicii lui Emil al nostru, dar mai mult al altora, s-au stabilit în Basarabia. N-a avut curajul să spună că bunicii săi erau franțuji, minciuna ar fi fost prea mare, a zis că erau „francofoni!”

Francmasoneria, securitatea şi regimul comunist. Operatiunea Oculata:

Activitatea de represiune impotriva francmasoneriei a organelor Sigurantei si, ulterior, ale Securitatii, nu a fost declansata imediat dupa preluarea puterii de regimul comunist. Justificarea oficiala, data ulterior de Securitate, a acestei aparente indiferente fata de actiunile francmasoneriei este legata de revenirea, dupa 1944, in functia de Inspector General la Siguranta a lui Romulus Voinescu, el insusi francmason, care nu  putea lua masuri impotriva fratilor sai si care, in momentul indepartarii sale din functie, ar fi sustras din arhiva Sigurantei toate dosarele si documentele privitoare la problema francmasoneriei. Materialul documentar sustras de acesta a fost redescoperit  de organele Securitatii abia in 1951-1952, cand incepusera deja arestarile masive in randul masonilor. Consecinta acestei situatii a fost ca nu s-au luat niciun fel de masuri impotriva francmasoneriei mai multi ani dupa 1945, situatia ramanand neschimbata chiar si dupa arestarea membrilor organizatiei contrarevolutionare Miscarea Nationala de Rezistenta, cand s-a descoperit implicarea unor vechi masoni in sustinerea acesteia.

Arestarea conducerii francmasoneriei romane

Situatia nu a cunoscut o schimbare semnificativa, din acest punct de vedere, nici dupa infiintarea, in 1948, a Securitatii Poporului. Aceasta s-ar fi datorat faptului ca organele Securitatii au preluat aceasta problema fara a dispune de niciun informator – sau, cel putin, aceasta era justificarea oficiala in 1956. La aceste lipsuri mostenite de la structurile fostei Sigurante, se adauga atitudinea noilor cadre ale institutiei, care ar fi abordat problema cu superficialitate, lasandu-se influentati de conceptia gresita, mostenita de la Siguranta, potrivit careia masonii – oameni in varsta si neseriosi prin ritualul lor absurd – ar fi incetat singuri orice activitate.Totul s-a schimbat incepand cu anul 1949, cand a fost retinut „grupul” Stanciulescu-Tomescu si cu arestarea, in 1951-1953, a intregii conduceri a francmasoneriei romane, in frunte cu Constantin Bellu. Cu aceasta ocazie a fost confiscata si o parte a arhivei lojilor din Romania si s-a reusit inspaimantarea tuturor francmasonilor din tara, ramasi inca in libertate, intr-o masura suficienta incat sa nu mai reia activitatile „masonice”. Cu toate acestea, aflandu-se, din unele surse, ca unii din masonii ramasi liberi din Bucuresti si din provincie mai aveau inca intalniri ocazionale sau de prietenie, in cursul carora discuta si comenteaza evenimente politice interne si internationale, in favoarea tarilor capitaliste, Directia a III-a a Securitatii hotaraste, la 1 octombrie 1956, deschiderea unui dosar de evidenta in problema francmasoneriei, pentru luarea in evidenta a elementelor francmasonice mai principale [sic!] si a fi  lucrate informativ in vederea stabilirii activitatii ce eventual o desfasoara.

Interesul scazut al Securitatii

Dosarul de evidenta in problema a fost mentinut deschis pana in anul 1975, desi sediul sau este mutat ulterior de la Directia a III-a (din 1967 – Directia I) la Securitatea Municipiului Bucuresti. in perioada 1960-1975, in urma activitatii organelor de Securitate in aceasta problema, au fost identificati si verificati peste 500 fosti francmasoni, obtinandu-se si informatii privind unele incercari din exterior de reluare a activitatii francmasonilor in R.S. Romania, existenta unor grupari restranse de asemenea elemente si preocupari izolate de a se restabili legaturi cu cercuri ale emigratiei reactionare din Occident si de a organiza ajutorul francmasonic in Romania.Cu toate acestea, interesul Securitatii pentru aceasta problema continua sa se mentina scazut, motiv pentru care, in 1975, capitanul Petre Ionescu, din cadrul Securitatii Municipiului Bucuresti, propune si i se aproba inchiderea dosarului de problema privind elementele dusmanoase din randul fostei francmasonerii romane, aducand urmatoarele argumente :

Analizand situatia operativa din problema, se constata ca majoritatea elementelor au decedat, iar cele ramase in viata, datorita varstei inaintate, nu mai prezinta pericol potential.

In prezent, in evidentele noastre, se afla un numar de 3 elemente din aceasta categorie, fiind si fost condamnate pentru infractiuni contra securitatii statului, urmarirea lor continuandu-se in cadrul problemei 891 – fosti condamnati fara nuanta politica.Mentionam, de asemenea, ca nici in cadrul Directiei I nu exista un asemenea dosar de problema.Cu toate ca s-a efectuat cu aprobarea conducerii Securitatii, inchiderea dosarului de problema in 1975 a fost indelung criticata ulterior, cand s-a hotarat redeschiderea sa sub numele de cod „Oculta”:

Datorita desfiintarii acestei probleme de munca, in acest domeniu nu s-au mai intreprins masuri organizate de cunoastere si prevenire si, drept consecinta, nu se cunoaste situatia prezenta a fostilor francmasoni din tara si din strainatate, in special a celor care au fost condamnati pentru activitate ostila, precum si a descendentilor acestora […] si nu a existat o preocupare temeinica pentru depistarea emisarilor francmasoneriei si a canalelor de legatura […]. Ca urmare, aparatul de securitate, nefiind instruit si orientat cu privire la aceasta problema, nu cunoaste formele si metodele specifice ale actiunilor ostile desfasurate de francmasonerie si […] nu este in masura sa sesizeze particularitatile activitatii de nuanta masonica a elementelor din baza de lucru suspecte sau sa identifice persoanele racolate de organizatie. 

1981 – francmasoneria denigra regimul politic

Incepand cu anul 1981, francmasoneria redevine brusc o problema de mare importanta pe agenda Securitatii. Motivatiile acestei bruste schimbari de atitudine se refereau mai ales la activitatea francmasoneriei din exterior. Se citeaza, in acest sens, actiunile Supremului Consiliu pentru Romania, care denigra regimul politic din Romania si facea apel la redesteptarea lojilor francmasonice romanesti, vizitele in Romania ale unor masoni din strainatate, suspectati a fi in slujba unor servicii de spionaj occidentale, dintre care unii ar fi proferat diferite amenintari la adresa autoritatilor romane precum cea de a se folosi de relatiile lor masonice pentru a distruge turismul romanesc mentinerea legaturilor unor vechi membri ai lojilor din tara de exemplu: Panait Stanescu Bellu, Vasile Florescu, Alexandru Bilciurescu cu Marcel Schapira, aflat la Paris, intrarea in contact a unor intelectuali romani cu francmasoni din strainatate cu ocazia calatoriilor efectuate de acestia in Occident etc. Toate acestea nu par, insa, justificari suficient de credibile ale interesului acordat francmasoneriei din anul 1981. Supremul Consiliu pentru Romania se infiintase inca din 1969, legaturi ale intelectualilor romani cu persoane banuite de apartenenta la francmasonerie din Occident erau semnalate de multa vreme, dupa cum vizitele unor masoni straini in Romania se produsesera si anterior.Cel mai probabil, toate acestea nu reprezinta decat justificari ulterioare ale unei hotarari luate din cu totul alte motive. in ceea ce priveste adevaratul motiv al reconsiderarii problemei francmasoneriei, documentele nu ofera date suplimentare, dar este de remarcat coincidenta acestei schimbari de atitudine a conducerii Securitatii cu scandalul lojei masonice italiene „Propaganda Due”, care a izbucnit in 1981, afectand intreaga clasa politica din Italia si care a beneficiat de atentia mass-media din intreaga lume. in rapoartele Securitatii apar referiri la acest scandal, extrase din presa italiana, reproduceri ale declaratiilor unor oficiali italieni – precum cele ale lui Aldo Bozi, presedintele Partidului Liberal Italian, membru al Comisiei de ancheta a Parlamentului italian in cazul lojei „P2″, care afirma ca, in Romania, s-ar gasi membri ai lojei amintite.Este de remarcat, de asemenea, faptul ca prima unitate care arata un interes deosebit francmasoneriei dupa inchiderea dosarului de problema in 1975 este Centrul de Informatii Externe (U.M. 0544), care preia multe din informatiile presei occidentale referitoare la masonerie si cauta sa prezinte practicile lojei „P2″ ca fiind generalizate in cadrul francmasoneriei. Toate acestea nu reprezinta, insa, decat o ipoteza, care nu este confirmata si nici infirmata de documentele studiate. Oricum, pentru conducerea Securitatii, mai important decat sa arate ca isi stabilea propria agenda in functie de speculatiile presei occidentale, era faptul ca astfel redescoperea un vechi „dusman”, in seama caruia putea pune toate actiunile indreptate impotriva regimului pe care il apara ba chiar, cu putin efort, toate neajunsurile care apareau in diverse sectoare de activitate din Romania.Redeschiderea dosarului de problema privind francmasoneria nu s-a produs, insa, din 1981. Aceasta s-a datorat, cel mai probabil, disputelor dintre diferitele unitati ale Securitatii cu privire la compartimentul care ar fi trebuit sa se ocupe de problema in cauza. La inceput, problema a cazut in sarcina U.M. 0544, dar, ulterior, ea a revenit compartimentelor care se ocupau de problemele interne (in special celor de informatii interne si contraspionaj),  Directia I (Informatii Interne) propunand, in 1982, deschiderea dosarului de problema „Persoane care desfasoara activitate francmasonica” sub indrumarea angajatilor sai.2 Castig de cauza, in aceasta privinta, va avea insa Directia a III-a (Contraspionaj), care va aduce drept argument pentru acesta solutie, intre altele, faptul ca francmasoneria ar fi o organizatie cu caracter international, structurata pe principii si reguli de conspirativitate severe, similare activitatii serviciilor de spionaj. Initial, in martie 1983, dosarul de problema a fost deschis doar la Directia a III-a si la compartimentele corespondente din cadrul a 5 inspectorate judetene si la Securitatea Municipiului Bucuresti, urmand ca, in functie de rezultatul masurilor intreprinse, sa se deschida  si la alte inspectorate din tara. Abia in iulie 1984 s-a hotarat deschiderea dosarului la toate inspectoratele judetene ale Securitatii din tara. Coordonarea activitatii pe tara era asigurata de Serviciul 7 din cadrul Directiei  a III-a, laolalta cu celelalte probleme date in sarcina serviciului respectiv – radioamatori, filatelisti etc. Dosarul de problema avea numarul 1780 – „Prevenirea actiunilor organizatiei francmasonice”- cu numele de cod – „Oculta”, iar de coordonarea actiunilor din cadrul acestuia raspundeau nemijlocit capitanul Odroiu Dumitru si colonelul Stefanescu Gh.

3 Supravegherea celor cu nuanta francmasonica 

Dupa stabilirea sediului problemei, s-a procedat la impartirea sarcinilor fiecarei unitati  implicate in aceasta activitate, dar si a obiectivelor comune. Sarcinile comune tuturor unitatilor Securitatii in problema „Oculta” erau : lucrarea in mod calificat a persoanelor din tara suspectate de desfasurarea unei activitati francmasonice sau de intretinerea de legaturi cu organizatiile francmasonice din strainatate, pentru prevenirea si neutralizarea oricarei forme de activitate ostila pe aceasta linie”; intensificarea supravegherii cetatenilor straini care veneau in Romania, suspecti a fi emisari sau ca ar avea preocupari de nuanta francmasonica; controlarea informativa a cetatenilor straini aflati la studiu in Romania, in vederea depistarii eventualilor masoni existenti in randul acestora; identificarea si urmarirea informativa a persoanelor cu preocupari pe linia teosofiei, esoterismului, astrologiei si a altor tendinte filosofice oculte ; selectionarea surselor cu posibilitati pe langa elementele suspectate de activitate francmasonica, completarea retelei informative cu noi surse utile si reevaluarea fostilor informatori, in vederea selectionarii celor care puteau fi utilizati in continuare; asigurarea unei instruiri adecvate a cadrelor si a informatorilor implicati in problema. Pentru indeplinirea acestor sarcini, fiecare unitate centrala sau locala a Securitatii trebuia sa desemneze cate 1-2 ofiteri care raspundeau, dupa caz, in exclusivitate sau pe langa alte sarcini, de problema „Oculta”.

Urmarirea informativa

Urmarirea informativa a persoanelor banuite de apartenenta la francmasonerie sau de intretinerea de legaturi cu diferiti membri ai lojilor masonice a constituit cea mai importanta activitate desfasurata de Securitate in problema „Oculta”. Persoanele care intrau sub incidenta urmaririi informative in problema francmasoneriei trebuia sa se incadreze, teoretic, intr-una din categoriile stabilite de la bun inceput de conducerea Securitatii prin Programul de masuri pentru cunoasterea si contracararea actiunilor ostile tarii noastre preconizate de francmasomerie, intocmit cu prilejul deschiderii dosarului de problema „Oculta” :In evidenta dosarului de problema vor fi incluse persoane :
a) Cunoscute ca au facut parte din francmasonerie inainte de anul 1948, cand aceasta a fost scoasa in afara legii;
b) Cu privire la care exista indicii sau informatii ca au fost racolate ulterior la activitati francmasonice;
c) Depistate ca au legaturi cu organizatii sau elemente francmasonice din exterior;
d) Semnalate ca sunt trimise in tara cu misiuni din partea organizatiilor francmasonice din exterior;
e) Straini cunoscuti ca fac parte din francmasonerie, care viziteaza R.S.Romania ori actioneaza din exterior impotriva tarii noastre;
f) in ale caror preocupari se regasesc simboluri, expresii ori idei francmasonice
g) Descendenti ai fostilor francmasoni care intretin legaturi cu straini, calatoresc in strainatate ori sunt cunoscuti ca desfasoara activitate ostila ;
h) Orice alte categorii de persoane in legatura cu care exista sau se obtin informatii cu esenta de activitate francmasonica .  Programul de masuri amintit mai sus stabilea o gama destul de larga de persoane asupra carora se putea incepe urmarirea informativa in problema francmasoneriei si permitea diverselor compartimente ale Securitatii raportarea obtinerii unor succese in activitatea desfasurata pe aceasta linie. Asta si datorita faptului ca desemnarea multora din categoriile de persoane ce puteau face obiectul urmaririi informative pe aceasta linie era suficient de vaga incat sa permita fiecarei unitati, locale sau centrale, a Securitatii sa anunte, in scurt timp, inregistrarea a macar 1 sau doi suspecti de activitate francmasonica. Lucrurile nu s-au petrecut insa intocmai conform planurilor

.Numarul suspectilor creste

Se poate consemna, intr-adevar, un progres rapid in privinta numarului persoanelor care constituiau baza de lucru in problema „Oculta”. Astfel, la deschiderea dosarului de problema, in iulie 1984, erau identificati, in Romania, 22 de francmasoni in viata – 14 in Bucuresti, 4 in judetul Cluj si cate 2 in judetele Timis si Constanta – carora li se adaugau 50 de persoane suspectate de a fi fost racolate de francmasonerie in anii din urma, majoritatea acestora fiind din Bucuresti. Apoi, in decembrie 1984, in urma studierii materialului de arhiva detinut, sunt identificate 320 de persoane (romani si straini) care au facut sau fac parte din francmasonerie, sunt descendenti de francmasoni, intretin relatii cu persoane din strainatate ce fac parte din francmasonerie, au preocupari pe linia teozofiei, ezoterismului ori altor practici oculte. Dintre aceste persoane, 70 au fost incluse in baza de lucru, fiind subiectul propriu – zis al urmaririi – 22 cu dosar de urmarire informativa, iar 48 au fost puse sub supraveghere informativa. in iulie 1987, numarul persoanelor care intrasera sub urmarirea Securitatii ajunsese la 92- 77 romani si 15 straini, iar in 1988, pana la 103 persoane 92 romani si 11 straini dintre care 34 aveau dosar de urmarire informativa, 2 aveau mape de verificare, iar 67 se aflau sub supraveghere informativa.Desi, in privinta numarului persoanelor urmarite, se constata un progres continuu al organelor de Securitate, nivelul de implicare al diverselor compartimente in activitatile legate de aceasta problema  este departe de a fi egal. Astfel, la cateva luni dupa deschiderea dosarului de problema, in decembrie 1984, se putea remarca faptul ca, in timp ce unele structuri teritoriale si centrale ale Securitatii depuneau eforturi pentru identificarea persoanelor banuite de intretinerea de legaturi cu francmasoneria, 16 Securitati judetene nu au obtinut nici un fel de informatii, nu au luat in lucru niciun element si nu au nici o sursa in problema. Atentionarile venite din partea conducerii, prin care sefii acestor unitati teritoriale erau indemnati sa acorde o mai mare importanta problemei francmasoneriei au ramas, in general, fara efect, o dovada in acest sens fiind si faptul ca, 4 ani mai tarziu, in 1988, situatia ramasese aproape neschimbata, 12 unitati judetene neavand niciun element in atentie. Multe unitati nu trecusera nici la identificarea fostilor francmasoni, a descendentilor si a rudelor si cunostintelor acestora, iar in cazul in care se efectuase identificarea lor nu s-a trecut la luarea lor in lucru operativ pentru a cunoaste si documenta daca au preocupari masonice prezente.

Lipsa de rezultate in problema „Oculta”

Cauzele lipsei evidente de rezultate a unor unitati locale ale Securitatii in problema „Oculta” erau legate, mai ales, in opinia conducerii Directiei a III-a, de deficientele in organizarea unei retele informative adecvate, cadrele acestor unitati nereusind sa realizeze o selectionare a surselor care sa fie dirijate pe langa elemente suspecte de activitate francmasonica, impunandu-se o reevaluare a surselor mai vechi, folosite anterior in problema, pentru a se vedea in ce masura acestea puteau fi utilizate in continuare, precum si recrutarea de noi informatori in aceasta problema. insa principala cauza a lipsei de rezultate in problema „Oculta” inregistrata de unele unitati era legata de mentalitatea lucratorilor operativi din cadrul acestora, care nu acordau acestei probleme importanta necesara :In anumite situatii, desi au fost identificate unele elemente care au facut parte din organizatii masonice, apreciindu-se cu usurinta ca sunt in varsta, bolnave ori ca nu ar prezenta pericol pentru securitatea statului, nu s-a trecut la selectionarea si luarea lor in lucru activ pentru a le cunoaste pozitia si preocuparile prezente, cu toate ca informatiile atesta  faptul ca francmasonii, indiferent de varsta si starea sanatatii, mentin contacte intre ei si actioneaza pentru raspandirea ideilor masonice si recrutarea de noi membri.   Lipsa de interes a unor cadre ale Securitatii fata de problema francmasoneriei, precum si cantitatea redusa de informatii de o importanta reala obtinuta de la deschiderea dosarului de problema, starneste adesea nemultumirea conducerii organelor de represiune, dar nici exprimarea, in repetate randuri, a acestei nemultumiri, nu a fost de natura sa modifice situatia:
Stadiul general al activitatii in acest domeniu nu poate fi insa apreciat ca sastisfacator.[…]
Pornind de la imperativele deosebite ce au impus reactivizarea problemei, de la fondul de informatii ce necesita a fi clarificat, cele ce se raporteaza sunt doar niste aspecte mai mult formale de justificare cat de cat a unei activitati.Daca cineva din conducerea Directiei a III-a are o alta parere, sa vina cu argumentele![…] Este nemultumitor si greu de calificat faptul ca nu s-a dat inca raspuns chestiunilor de fond vizate la deschiderea problemei.Prevederile vagi ale Programului de masuri in problema „Oculta” ar fi permis punerea sub urmarire a unui numar mare de persoane, care nu aveau propriu-zis o legatura cu francmasoneria, dar manifestasera interes pentru activitatea acesteia sau pentru istoria ei ori pronuntasera cuvantul „francmasonerie” in prezenta unui informator al Securitatii. Cu toate acestea, unele inspectorate judetene ale Securitatii nu reusesc nici in aceste conditii sa raporteze identificarea unui suspect pe teritoriul judetului si, in consecinta, consemneaza urmarirea, pe linia problemei „Oculta”, a unor pasionati de filatelie, radioamatori, a unor persoane care calatorisera in Statele Unite sau erau rude ale unor evazionisti etc.

NOTE

1. ACNSAS,fond Documentar Bucuresti, dosar 8795(10680),  f. 33-34 – Lupta organelor Securitatii statului impotriva francmasoneriei – material de invatamant, ian. 1956.  Aceasta convingere a ramas inradacinata in randul cadrelor Securitatii, aparent in ciuda tuturor eforturilor depuse de conducatorii acestora de a o modifica. Si in materialul mai sus citat se sublinia ca lucratorii operativi trebuie sa combata conceptiile dusmanoase ale unor informatori care credeau ca masonii nu ar fi decat  niste persoane neserioase, patrunse de misticism, ale caror manifestari nu prezinta pentru statul nostru niciun pericol – vezi ibidem, f. 41.
2. Idem, dosar 8796,vol. 5 f. 165 – 166 – Nota din nov. 1982. Numele de cod al dosarului de problema astfel deschis urma sa fie „Simbolul”
3. Ibidem, vol. 1, f. 25 – Asta nu insemna ca problema directiei care  trebuia sa coordoneze actiunile intreprinse in acest dosar a fost rezolvata definitiv. O dovada in acest sens o constituie si faptul ca, in septembrie 1985, generalul Iulian Vlad intreba: Directia a III-a cum s-a impus ca unitate centrala cu sediul de problema? – vezi ibidem, f. 70 – Nota  din 16.09.1985 a generalului Iulian Vlad.
4. Termenul „urmarire informativa” este folosit impropriu aici. Prin el am vrut sa desemnez intreaga gama de operatiuni utilizate de Securitate in problema, adica supravegherea, verificarea si urmarirea informativa propriu-zisa.
5. Ibidem, f. 109 – Nota a gen. – colonel Iulian Vlad din 10.07.1987

Mafia Serviciilor Secrete din Romania-masonii tradatori
 
Pe timpul lui Nicolae Ceausescu erau citeva servicii secrete conduse in fapt de securitate-DSS.Nu toti erau prosti ,corupti, tortionari.In anii 50 securitatea era formata din evrei care isi schimbasera numele in nume romanesti si ucideau romanii intelectuli,tarani,preoti la canal si in inchisori ptr a ne ucide fiinta nationala.
Dupa tradarea sa de catre evreul facut ptr crimele comise, general-pacepa-Ceusescu si a data seama ca o grupare formata din masoni doreste ca tara sa fie subjugata de FMI si Banca mondiala a evreilor si sa fie vinduta evreilor si sa -l rastoarne de la putere ptr a pune marioneta evreilor ion iliescu, tot mai impins de la spate de Europa Libera…Ceausescu a inceput sa i dea la o parte pe evreii masoni-ultimii au fost Leon T Rautu si Voitec, dar masonii patrunsesera deja in serviciile secrete-securitate, directia de informatii a armatei-DIA si pregateau lovitura de stat sub masca unei revolutii transmise in direct-ieseau din adormire ptr a aprinde lumina in decembrie 1989.
Unitatea de la Boteni era o unitatea speciala a armatei formata din securisti patrunsi in armata, care aveaua pregatire in aviatie,scafanadri,rezistenta in conditii grele etc…Aveau 8 permise speciale ptr a se desimula in oameni de rind.Ei au preluat conducerea revolutiei dupa ce securistii l-au tradat in 21 decembrie pe Ceausuescu la adunarea din fata sediului central al CC al PCR-o capcana intinsa familiei ceuasescu.Tot unitatea de la Boteni a penetrat televiziunea ptr a avea contolul la cine si ce se transmitea la tv-mesaje screte pe care profanii nu le intelegeau…Toti sefii erau imbracati cu pulovere de lina de parca atunci erau uniforme ,nu alta.Securitatea facea si multe abuzuri si rele de catre indivizi dornici de afirmare dar avea si o latura de profesionalism ,lucru recunoscut de occident si nu numai…Ofiterii DIA-Directia de Informatii a Armatei ,au pus la cale acel razboi psihologic cu tinte false-chipurile eram atacati de avioane si elicoptere rusesti-vezi ce spunea generalul Gusa-de razboiul inexistent cu anumiti teroristi care au disparut imediat.Sa nu uitam ca multe din cadavrele de la Timisoara arse in crematoriul de la Popesti Leordeni de Sorescu si Baciu-sefi ai Militiei-nu au fost luati in evidente pe simplul motiv ca erau straini-agenti ai KGB,CIA, Mossad, Serviciile secrete ale Ungariei-condusi de agentul dublu Tokes.
Acum dupa revolutie masonii care au pus mina pe serviciile secrete au penetrat PIB ul tarii si este o adevarata mafie ce a inflorit sub toate guvernele cheltuindu se miliarde de euro pe aparatura de ascultare pe oricine ptr santaj, compromitere etc.
Daca in timpul lui Ceuasecu erau ascultate 80% din telefoanele romanilor acum sint ascultate 90%…Au fost angajati sute de mii de sri sti, politisti ,jandarmi etc cu atributiti de filaj ,urmarire ,compromitere paltiti cu salarii grase de noi amaritii de rind. Ii platim sa ne asculte la ordinul mafiei politice.Iata cite structuri de asa zis siguranta nationala au fost create ptr ca sa fim urmariti non stop intr o tara libera ,ptr care au murit mii de tineri in 1989.
Securitatea a fost inlocuita prin dezinformarea si incidentele de la Tg Mures- cu SRI ,find numit sef un evreu ungur Astolosz Virgil Magureanu-prezent la asasinarea lui Ceausescu ,agent Mossad…In structura SRI se afla mai multe servicii decit inanite de 1989 -mai multi bani cheltuiti ptr a fi urmariti si ascultati.Normal SRI trebuie sa faca servicii procuraturii,DNA si sa asculte cu mandat convorbirile suspectilor dar ei te fac terorist si te urmaresc cum vor fara mandat.
Sefii SRI sint masoni in frunte cu George Maior -nasul de cununie al lui Ponta Victor din a doua casnicie dar numit de Traian Basescu.
El vrea sa fie noul presedinte al Romaniei…Evreu ungur, Maior George a condus fundatia evreiasca americana George Marshall primind banii negrii…
Ei au adus in Romania asa zis teoristi in inchisori camuflate de psd si pnl prin Norica Nicolai, procuror, agent secret – scolita si pregatita de evreul ungur George Soros…
Radu Timofte fost sef SRI senator psd, implicat in mafia teroristului PKK Keser Fatih, protejat de Ponta Victor, Viorel Hrebengiuc, Adrian Nastase, Ionba Talpes. Ristea Priboi-cel cu atentatul de la Europa Libera regele rambursarilor de tva de miliarde euro-caruia psd si Ponta Victor i-au dat fabrica de explozivi Nitramonia Fagaras si au trimis 3000 tone exploziv cu un vapor Red Sky din Constanta catre Al Queda in Egipt….De asemenea in mandatul lui Emil Constantinescu faceau si operatiuni speciale cu trafic armament, camuflate in contrabanda tigari si cafea….
Deci pe timpul lui Ceusescu , era securitatea si DIA-directia de informatii a armatei.Dupa lovitura de stat data in 1989 de masonii care au aprins Lumina imediat, ptr a pune mana pe averile lui Ceuasescu si a ne inrobi iar evreilor de la FMI si Banca mondiala, au aparut SRI dar si alte citeva structuri de informatii – sanchi-in realitate servicii aservite strainatatii,conduse de tradatori masoni in totalitate cum sint Virgil Magureanu, George Maior ,F Coldea si altii…A aparut DGIPI adica politia secreta de tip nazist -gestapo-kgbist bolsevic evreiesc, a politiei, care conform legii ar trebui sa urmareasca doar politisti corupti, care sint multi tare-dar ei urmaresc pe toata lumea ,ptr a o santaja si stoarce bani de la oamenii de afaceri si oamenii politici…..

Dan Gheorghe unul din sefi -avea o voce groasa de la tigari- a devenit ulterior sef SIPA cu generalul de securitatea Ureche si sluga mafiei de la complexele de contrabanda Europa si NIRO, pe unde se spala miliarde de euro cu marfa de contrabanda din China, intrate prin portul Sud Agigea controlat in totalitate de familia basescu-Mircea si Traian si seful de vama Teseleanu, prin firma Triton-a lui Basescu- condusa de Anca Ivascu directoare BRD Constanta.Foarte usor s- ar sti daca in containerele din China vine marfa de contrabanda, droguri, armament, tigari, daca ar fi folosit scanerul dat de Uniunea Europeana dar nu se vrea pentru ca spaga este mare. La NIRO lucreaza si politisti de la DNA-Badea, fiind toti masoni inregimentati in structura mafiota a serviciilor secrete ce poarta denumirea de UNPR-partidul lui Gabriel Oprea -mason general corupt cu avere de sute de milioane euro-de unde? Din slariu?

Printre sefi este si Nicu Dumitru. DNA ii protejeaza ptr spaga care o dau la alegeri , trecind din tabara lui Adrian Nastase la Traian Basescu si la Victor Ponta. DGIPI are sediul pe Str. Eforie din Bucuresti vis avis de Politia Capitalei. Printre primii sefi a fost si sluga lui Ceusescu si Iliescu Ion-generalul Cico Dumitrescu – omul Elenei Ceausescu in domeniul chimiei-apoi consilier de stat la Palatul Cotroceni, unul din capii masoni bolsevici ai loviturii de stat din decembrie 1989, cel care la televiziune il tinea pe Nicu Ceausescu de mina…S-a numit si unitatea 0215 cunoscuta ca si doi si un sfert actulamente 0962…Printre sefii masoni cunoscuti a fost si generalul Ardeleanu Virgil poreclit Vulpea…Provenit din masoneria de la Cluj aservita lui Ion Tiriac prin Ioan Rus si Camarila de frati tradatori , Ardeleanu a strins dosare intregi despre intreaga clasa politica, cu care a santajat toate guvernele, fiul sau fiind unul din baietii destepti care impreuna cu fiul lui Virgil Magureanu-sef SRI, a facut sute de milioane de euro…Nici pina azi nu au patit ceva. S-a retras la Cluj unde conduce activitati specifice…
Viorel Hrebengiuc, mafiotul 1 al tarii, evreu mason a coordonat santajul politic impotriva adversarilor sai incercind cu ‘eminenta cenusie’, reapetentul Vanghelie sa puna mina pe doi si un sfert -DGIPI-in 2008, cind era cuscrul lui Traian Basescu. Dar atunci au dat in omul-pusculita al lui Traian Basescu-Puiu Popoviciu-si au luat-o in bot de la Basescu… Mai tirziu Elena Basescu-Eba nu a mai vrut sa se f…ta cu baiatul lui Viorel Hrebengiuc, coalitia psd-pdl a cazut si DGIPI si a schimbat iar stapinii.

Desi este ilegal ei continua sa urmareasca oameni simpli si nu politisti corupti.Cind eram in Comisia de Siguranta Nationala am chemat in fata comisiei conducerea Ministerului de Interne si pe Virgil Ardeleanu ptr ca au cumparat fara licitatie aparatura de 30 milioane euro ptr urmarire ilegala.Ce securitate-aia erau mici copii pe tehnica operaiva-TO. Conform legii de siguranta nationala urmarirea se face pe un mandat dat de judecator doar de SRI. In realitate toate aceste structuri urmaresc pe cine vor si nimeni nu le face ceva-tara membra a UE. Cam ca NSA. Am vazut atunci aparatura de interceptare. A trecut vremea microfoanelor ascunse in telefon, riscul de intra in casa urmaritullui ptr. a planta coropisnite. Acum stau in masini-Dacia Solenza sau Logan si au un laptop care elimina vocile din jur,selecteaza vocile celui pe care il vor santaja si asculta tot, inclusiv convorbiri intime. De ce atunci era hulita securitatea? Ce fac astia este total ilegal-nu pe politistii corupti ii urmaesc. DGIPI este o arma de santaj. Seful DGIPI este numit de minstrul de interne-om politic-iar acum se vrea a fi numit direct de premierul Ponta Victor cel mai corupt om ce a scapat mafioti si teroristi pkk-keser fatih. DGIPI este subordonat deci ministrului de interne ,dar mai exista si alta structura -SIPI -subordonta sefilor de politie judetene. Alti bani publici ,ai tai ai mei ptr a fi urmariti ilegal noi ii platim din taxe si impozite-salarii uriase.

V-am prezentat cum tradatori de tara si neam au pus mina pe toate structurile de securitate dupa 1989 fara ca cineva sa-i traga la raspundere penala.Toti apartin masoneriei de parca daca nu esti mason, nu poti lucra in aceste domenii…Toti au salarii mari dovada fiind risipa din PIB ptr plata salariilor acestor nenorociti care sint de un milion de ori mai rai decit securistii lui ceausescu-unii din aia chiar erau profesionisti. Nu acelasi lucru il putem spune despre SPP-o gasca de parveniti politic si pe criterii de rudenie.
In timpul lui Ceuausescu era celebra divizie din cadrul Departamentului Securitatii Statului condus de generalul Neagoe. Celebra este imaginea din 21 decembrie 1989 cind securistul gras cu palarie in loc sa-l apere pe Ceuasescu in balconul CC al PCR ii spune-inauntru-si fuge. Ori in acel moment trebuia scos presedintele din pericolul iminent. Era dovada clara a tradarii securistilor care impreuna cu DIA pusesera la cale lovitura de stat. Lipseau asa zis teroristii-agenti Mossad-ca sa fie iubita noua conducere.
Cit de prosti eram-strigam Jos Comunismul si-l puneam seful tarii pe un comunist nenorocit-Ion Iliescu membru CC al PCR. Ii puneam pe Serban Mihailescu-sef cabinet Elena Ceausescu-zis azi Niki Spaga, pe Viorel Hrebengiuc-secretar CC al PCR la Bacau-mari masoni, pe Olimpian Ungherea sef mason-sef al ziarului securitatii Pentru Patrie, pe Ioan Taples-securist mason coleg cu Ilie Ceausescu, pe Petre Roman-al carui tata evreu a creat securitatea si NKGV-ucigind romani la canal si in inchisori comuniste. Astia eram-luam de bun tot ce ne bagau pe git Europa Libera finantata de evreii din SUA…
Primul sef al SPP este numit nepotul lui Ion Iliescu criminalul, un tablagiu -plutonier major de artilerie-Iliescu dupa nume si el-care devine in citiva ani -general…Ca si Ceausescu din cizmar-devine general de armata. Iliescu face afaceri necurate cu arme si tigari si devine bogat ,foarte bogat… Adrian Nastase isi pune si el sefi la SPP oameni de casa, implicati in afaceri, Seful SPP personal al lui era o femeie ca sa nu se mai vorbeasca ca e poponar. Apoi Ion Iliescu il numeste pe masonul Naghy-si el corupt pina in maduva oaselo.
Adevaratii profesionisti din SPP pleaca pe salarii mai mari in zone de conflict -unde isi risca viata ptr bani multi. Vine Traian Basescu care il numeste sef SPP pe V.Pahontu un securist nenorocit care in 16 decembrie-22 decembrie 1989 era sef dispozitiv de represiune al Securitatii Statului in zona Piata Unirii-Piata Universitatii-unde sint ucisi sute de tineri din comanda lui,dovada jurnalul de lupta. Era capitan de securitate. Sluga a regimului devine jandarm, raspundea de zona Palat Cotroceni unde venea lumea sa strige -Iesi afara javra ordinara….Ptr meritul de a fi scalv este numit sef SPP de Traian Basescu.
Urmeaza epurarea adevaratilor profesionisti-citi mai erau, si aduce in locul lor jandarmi. Este desfiintata unitatea Aqvila -unitatea de elita a Ministerului de Interne si sint adusi si aici pe pile niste non profesionisti, tot jandarmi…
Mass media isi are rolul sau de manipulator in acest caz. Aceasta unitate era antrenata special ptr cazuri grave, de aducere a infractorilor periculosi prinsi in alte tari. Pahontu termina SPP de tot. Sint angajati nasi si fini si nepoti pe spagi mari-vezi caz angajari ajuns la DNA-sef ce era general Andreescu -apropiat al lui Traian Basescu dar si al mafiei lui Adrian Nastase- vezi spaga vila la Snagov de la terorist Kurd Keser Fatih eliberat de Ponta Victor. Se aloca din banii nostrii miliarde de euro anual din buget sa fim urmariti de zeci de structuri corupte de asa zis siguranta nationala . Insa Uniunea Europeana ii apara pe mafioti..

Victor Stanculescu confirma: Verestoy Attila este mason. Generalul face apologia masoneriei din inchisoarea Jilava

In ultima perioada, portalul Ziaristi Online a fost alimentat cu informatii despre date si evenimente secrete ale masoneriei de la o anumita Sursa “A”, cel mai probabil aflata chiar in interiorul organizatiei oculte care tinde sa controleze total ce a mai ramas din statul roman. In baza acestor informatii, verificate si dovedite drept autentice, am publicat mai multe dezvaluiri. Tot in cadrul aceastei serii, publicam azi, de la aceeasi sursa si in exclusivitate, un interviu care circula printre masoni cu generalul Victor Stanculescu, intervievat in inchisoarea de la Jilava de Horia Nestorescu Balcesti, un mason aproape la fel de controversat ca si interlocutorul sau. In prima parte a acestei filmari constatam cum generalul confirma apartenenta senatorului UDMR Verestoy Attila la Marea Loja Nationala din Romania, face apologia masoneriei si il evoca pe primul conducator al structurii secrete din Romania, de dupa 1989, Nicu Filip, care pare cel care a dorit sa-l initieze in organizatia “discreta”. Sau a si reusit?
Pana la episodul urmator, cateva date despre “groful” UDMR, senatorul mason cu cea mai mare avere oficiala din Parlamentul Romaniei.

VERESTOY ATTILA –MASONUL DE AUR AL UDMR

Raport asupra masoneriei din Romania – Extras

UDMR este controlată de un grup de potentaţi, dintre care se detaşează simţitor senatorul Verestoy Attila, ale cărui afaceri au prosperat în epoca guvernării Năstase, şi, intâmplător sau nu, asociaţii baronului udemerist sunt personaje notorii ale clientelei financiare crescute la sânul P.S.D., cei mai mulţi dintre ei fiind masoni bolşevici cu ştate vechi. În anul 2003, odată cu instalarea lui Eugen Ovidiu Chirovici la sefia MLNR, masonul Verestoy Attila va fi numit „Asistent al Marelui Maestru” pentru Transilvania. Astfel, cu ajutorul masoneriei, senatorul Verestoy Attila va reuşi în scurt timp să controleze în totalitate nu numai presa din secuime, ci şi insituţiile de stat din Harghita Covasna, prin care va derula afaceri de milioane de euro. Masonul Attila Verestoy este un adevărat magnat local, cu o avere estimată la circa 40 milioane euro. Datorită afacerilor cu lemn pe care lea desfăşurat în Transilvania prin intermediul firmei Nivo, Verestoy sa ales chiar cu porecle cum ar fi: Kerestoy sau “Drujba lui Dumnezeu”. Societatea cu pricina era asistată juridic de fostul ministru al Sănătăţii din perioada 1996-2000, Hajdu Gabor. Profiturile obţinute din lemn au fost reinvestite de Verestoy în afaceri cu alcool, industrie, agricultură şi mass-media. Zonele de interes şi influenţă ale masonului UDMR sunt Ciucul, Odorheiul, Tulgheş, Borsec, Reghin şi Gheorghieni. Această situaţie a profiturilor reinvestite, se reflectă fidel în afacerile lui Verestoy Attila din străinătate, pe care acesta le derulează în asociere cu alţi masoni celebri, cum ar fi: Cristian Burci, Dumitru Creştin, Dinu Patriciu, Alexandru Bittner, Costel Bobic şi Emil Nell Cobar. Toate aceste personaje fac parte din stafful executiv al unei adevărate suveici de societăţi offshore care se ramifică pe bătrânul continent. Printre acestea figurează: M.G. Media Group International Holding SA, European Radio Instruments Limited, International Railway Systems SA (IRS), IRS Leasing Limited, Rompetrol, etc. Prin sistemul său relaţional, masoneria bolşevică s-a implicat şi în derularea unei alte afaceri controversate marca Verestoy Attila, cum ar fi cea cu tichete de masă, administrată de firma Hungastro SA (detalii in investigatia de mai jos).

Dan Badea – Micile secrete ale lui Attila Verestoy

Este supranumit „Drujba lui Dumnezeu“, „Groful defrisarii padurilor“ sau „Kerestoy“.

Senatorul UDMR Attila Verestoy este unul dintre cei mai bogati politicieni romani. Averea sa, in continua crestere datorita afacerilor tot mai prospere pe care le-a dezvoltat de-a lungul carierei sale politice, i-a adus si titlul de cel mai bogat om de afaceri din judetul Harghita, fieful sau politico-financiar.

Incepute in 1991, la un an dupa intrarea sa in politica, afacerile derulate de Verestoy au acoperit domenii precum industria prelucrarii lemnului, agricultura, produse chimice, alcool, comunicatii, transporturi, mass-media, investitii financiare etc.

El si-a administrat singur toate afacerile pana cand legea i-a interzis explicit acest lucru si calitatea de senator a devenit incompatibila cu aceea de administrator al unei firme. Ulterior, aprope toate afacerile sale au fost preluate, spre administrare, de catre sotia si fiul sau (Attila Verestoy jr.).

Mai trebuia amintit din start faptul ca senatorul Verestoy s-a specializat ca membru al Comisiei Parlamentare de Control al SRI, o functie extrem de importanta pentru cei care stiu ca informatia inseamna totusi ceva in politica si afaceri.

Peste sapte milioane de euro in conturi si actiuni

Averea oficiala a senatorului, conform ultimei sale declaratii, este impresionanta. Astfel, daca socotim numai banii pe care Verestoy ii detine in diferite banci acestia depasesc 3,5 milioane de euro. De asemenea, valoarea actiunilor listate (pe Bursa sau Rasdaq) aflate in posesia lui Attila Verestoy se ridica, pe 21 februarie a.c., la peste 93 miliarde de lei (aproximativ 2,5 milioane euro). El mai are, in plus, creante de 150.000 euro, dar si obligatii de 500.000 euro. In proprietatea senatorului Verestoy se mai afla cinci terenuri, patru apartamente, o vila si un autoturism Audi S8 din 2001.

Attila Verestoy isi recunoaste implicarea directa in zece firme la care detine actiuni in valoare totala de aproximativ 1,6 milioane euro. Cele zece societati sunt urmatoarele: Hungastro SA (7,123 miliarde lei), Famos SA (2,262 mld. lei), Junior Com SA (14,68 mld. lei), TVM SA (3,7 mld lei), Scripta SA (2 mld. lei), Sojo-Hort RT (Ungaria, 16,5 milioane forinti), Bavaria Leasing SA (5 mld lei), Trinserv SRL (546 milioane lei), European Radio Investment (400.000 euro) si Asociatia Societatea Civila – Aleea Modrogan (177.000 euro). Comparativ cu declaratia de avere data in decembrie anul trecut, din ultima lista a firmelor la care senatorul Verestoy se declara actionar lipsesc patru societati: Hellas Primex SRL, Agrocentrum SA, Trinvest SA si Biolitt SRL.

Pe coperta, la umbra Elenei Ceausescu

 Absolvent al Facultatii de Tehnologie Chimica din Politehnica bucuresteana, proaspatul inginer chimist Attila Verestoy si-a facut stagiatura, in perioada 1978-1980, la intreprinderile „Mecanica“ Sfantu Gheorghe si „Tehnoutilaj“ Odorheiu Secuiesc. In 1980, se reintoarce in Bucuresti si ocupa una din catedrele Facultatii de Chimie Industriala din cadrul Institutului Politehnic. Devine lector, iar apoi, din 1983, cercetator stiintific in cadrul Institutului de Cercetare de Chimie Anorganica Bucuresti.

In 1989, este cercetator stiintific principal in cadrul Institutului de Cercetare si Proiectare pentru Chimie Anorganica si Metale Neferoase din capitala. Cum locul sau de munca, dar si preocuparile stiintifice se aflau sub calcaiul Elenei Ceausescu, au aparut ulterior comentarii privind eventuala sa legatura cu Securitatea sau, mai mult, cu academicianul nr. 1 al patriei, Elena Ceausescu. Comentarii publice pe aceasta tema au aparut in 1998, in urma unui conflict izbucnit intre conducatorul extremist al platformei „Initiativa Maghiara Ardeleana“ din cadrul UDMR, Adam Katona, si liderul UDMR Attila Verestoy.

Neintelegerile dintre cei doi, provocate de viziuni politice diferite, l-au iritat peste masura pe Katona, care a afirmat ca Attila Verestoy ar fi fost un fel de mana dreapta a Elenei Ceausescu. Declaratia a fost facuta intr-un interviu pe care Adam Katona l-a dat in iulie 1998 bilunarului „Europei Ido“ din Sfantu Gheorghe. „Verestoy a lucrat in institutul Elenei Ceausescu ceea ce, pentru un cercetator maghiar, nu era o onoare oarecare, ci presupunea o relatie bazata pe incredere“, a declarat Katona.

Acesta ar fi fost deranjat de faptul ca, potrivit afirmatiilor sale, Attila Verestoy i-ar fi spus, scurt, dar convingator, „Te sugrum, dar nu la figurat, ci pe bune“. Ulterior, in apararea senatorului Verestoy a sarit secretarul de stat Szabolcz Lanyi care, in cotidianul „Romaniai Magyar Szo“, a afirmat ca singura legatura dintre Verestoy si Elena Ceausescu a fost publicarea numelui „academicienei doctor inginer“ in fruntea colectivului care a lucrat la elaborarea unei teze in cadrul Institutului de Cercetare si Proiectare pentru Materiale Neferoase si Rare.

Inceputurile din padure

Lansat in afaceri din industria de prelucrare a lemnului, fostul inginer chimist Attila Verestoy s-a descurcat cum nu se poate mai bine in jungla tranzitiei. S-a implicat in acest domeniu si datorita faptului ca a beneficiat de retrocedarea unei parti importante dintr-o fabrica de mobila care apartinuse bunicului sau, inainte de nationalizare.

In 1991, a infiintat firma IVO SRL, alaturi de cumnatul sau Ferenczy Karoly, firma prin care a derulat cunoscutele afaceri cu cherestea. Trei ani mai tarziu, alaturi de cumnatul sau si de Attila Hosszu, a infiintat o noua firma in Odorheiu Secuiesc, „Metwooplast-Sat“ SRL, societate al carei obiect de activitate era fabricarea si comercializarea produselor din lemn.

Tot in 1994, devine administrator la fabrica de mobila Famos SA din Odorheiu, ulterior preluand actiuni importante si la aceasta societate, cu o traditie de peste 40 de ani. Treptat, Attila Verestoy si-a extins afacerile si in alte domenii. In 1993, a infiintat firma Hellax Primex SRL, profilata pe produse agricole, iar in 1994 s-a asociat cu fostul senator oltean al PDSR, Teiu Paunescu, in societatea MES SA Slatina; in acelasi an a infiintat, la Bucuresti, societatea de consultanta si management in afaceri V&P Invest.

Alcool, tichete de masa si presa

Cum afacerile cu alcool ofereau oportunitati financiare interesante, Attila Verestoy si-a incercat norocul si in acest domeniu. A inceput in 1994, timid, cu firma „Simalcoop“ SRL din Tusnad, societate prin care a participat la privatizarea fabricii „Spirt –Amidon“ de langa Miercurea Ciuc. Desi a preluat de la FPS un pachet de 21% din actiunile „Spirt-Amidon“, contravaloarea acestora (trei miliarde de lei) n-a mai ajuns la FPS, cativa ani mai incolo firma trecand, cu datorie cu tot, la FPS. Conform declaratiilor senatorului Verestoy, afacerea nu i-a adus profit. „Am iesit in pierdere totala, nu m-am imbogatit din aceasta afacere“, a declarat ulterior Verestoy.

O alta incursiune in lumea alcoolului a fost facuta de Verestoy in 1998 cand, prin firma IVO SRL, a preluat de la FPS pachetul de 40% din actiunile societatii „Vinuri si Bauturi“ din Miercurea Ciuc.

Profitul cel mai insemnat ii revine insa din actiunile pe care le detine la grupul de firme Hungastro SA din Covasna, actiuni evaluate la peste 35 milioane dolari. Ca orice politician responsabil, Attila Verestoy a investit si in mass-media prin firma Trinvest din Sfantu Gheorghe. El a participat la infiintarea „Editurii Scripta“ de la Oradea, la care a devenit presedinte si, ulterior, la preluarea unor actiuni (6%) la cotidianul de limba maghiara „Kronica“.
Miliarde la minut cu actiuni Rompetrol

In aprilie 2008, senatorul Attila Verestoy s-a numarat printre protagonistii ingenioasei speculatii pe piata de capital cu actiunile Rompetrol (RRC), alaturi de Camelia Voiculescu (fiica lui Dan Voiculescu), Sorin Rosca Stanescu (foto), Calin Popescu Tariceanu si altii. Declansata pe 7 aprilie 2004, tranzactia cu actiuni Rompetrol a adus protagonistilor, in doar cateva minute, castiguri de zeci si sute de miliarde de lei. De exemplu, un off-shore din Cipru, Saltville Ltd., a cumparat intr-un minut (intre orele 10:09 -10:10) un miliard de actiuni la pretul de 116 lei bucata, si dupa sapte minute a vandut 550 milioane actiuni cu preturi cuprinse 250 si 300 lei bucata, obtinand un profit de 22 miliarde lei, plus 450 milioane actiuni in portofoliu.

Printre cei care au cumparat atunci de la Saltville, la pretul de 250-300 lei actiunea, s-au aflat Camelia Voiculescu (478 milioane actiuni) si Attila Verestoy (63 milioane actiuni). Senatorul UDMR a vandut, la randul sau, o parte din actiuni la un pret dublu (intre 657 si 770 lei actiunea) si a realizat rapid un profit de 7,7 miliarde lei ramanand si cu 28 milioane de actiuni in portofoliu. Ulterior, Attila Verestoy a declarat ca totul a fost corect si la vedere. „Am cumparat si am vandut mai multe actiuni de pe piata libera, a spus Verestoy. Da, am cumparat in 7 aprilie cu 300 de lei“ – a declarat Attila Verestoy. Singurul secret nedezvaluit de liderul UDMR a fost modul in care a ghicit ca trebuie sa se afle la locul potrivit, in momentul potrivit, alaturi de grupul restrans, select si potrivit de speculatori pe piata de capital.

Razvan Theodorescu iese la lumina, Stanculescu si masonii la Jilava 


Sursa “A”, care ne-a transmismai multe informatii despre razboiul subteran dintre diversele grupuri masonice care-si adjudeca Romania, revine. In primul rand cu fotografia de mai sus, din care se detaseaza o chelie binecunoscuta: academicianul Razvan Theodorescu, instalat de Ion Iliescu ca prim presedinte al TVR-FSN in 1989-1990. De altfel, in jurul personajelor protagoniste ale acelor evenimente se invarte si nota remisa acum portalului Ziaristi Online. Este vorba de o informatie privind unul dintre actorii loviturii de stat din decembrie 1989 si al executiei cuplului Ceausescu: generalul cu piciorul in ghips, Victor Atanasie Stanculescu. Aflat acum la Jilava, fostul conspirator pe linia AVO-GRU este vizitat regulat, la “vorbitor”, cu portocale si aparate de filmat, de unul dintre masonii implicati in rafuielile masonice: Lucian Cornescu Ring. In acelasi loc in care il vazusem filmat pe Stanculescu facand apologia masoneriei alaturi de Horia Nestorescu Balcesti, de data aceasta este sarbatorit 1 decembrie impreuna cu Lucian Cornescu Ring (vezi video mai jos). Acesta, la randul lui, pe site-ul sau de “stiri masonice”, aduce in atentie o alta controversa, privindu-l pe “venerabilul” Marcel Shapira, care ii scrie de la Paris in 2005 aducand aminte in PS-ul ravasului sau plin de informatii interesante, faptul ca intr-o carte despre revolutie ar fi aparut ca el ar fi dat ordinul executarii lui Ceausescu. O copilarie. Jocurile au fost mult mai mari. Dar prezentam aici continutul scrisorii, pentru documentare. Atat Ring cat si Sursa “A” considera ca Schapira a fost, de fapt, doar un banal informator al Securitatii, ulterior un sustinator infocat al lui Iliescu. Inpostarea sa, Ring dezgroapa si un scandal vechi de cinci ani, starnit la vremea respectiva de un articol incisiv al ziaristei Miruna Munteanu, despre care afirma ca a fost trimisa la el de “fratele” Costel Iancu la ordinele lui Schapira. Cu toate acestea, in 2005, cei doi hotarasc sa ingroape scandalul si se vad la Paris unde si filmeaza un material nu lipsit de interes, pe care il prezentam integral mai jos. De la Ring mai aflam si cum ar fi fost “reaprinse luminile” masoneriei in Romania, dupa 1989. Citam:

“In 1990, a venit la mine si s-a facut cunoscut ca frate regretatul Nicu Filip. Mi-a explicat atunci ca avea o loja ascunsa inca din timpul epocii Ceausescu. L-am sunat la telefon pe Schapira si i-am propus sa reincepem sa lucram ca masoni in Romania (in acel timp, functiona la Paris un Suprem Consiliu in exil precum si o Mare Loja). Spre uimirea mea, m-am izbit de un zid, Schapira spunand un “NU” hotarat si explicand ca „acolo sunt numai securisti…”. Am mers mai departe, l-am luat pe Nicu Filip la mine, i-am pus la dispozitie birouri, secretara, sofer masina si i-am dat si o sarcina: cea de a gasi maestri masoni in adormire, de preferinta dintre cei deveniti maestri inante de 1935. In mai putin de doi ani, Nicu a gasit 19 frati cu care „a suflat in taciuni”, este adevarat, cu ajutorul mai multor Mari Loji straine si, in 1993, in luna mai, a fost consacrata M.L.N.R. si Supremul sau Consiliu. Schapira a aflat ca la inceputul lunii mai 1993 trebuia sa vina la Bucuresti reprezentantii Supremului Consiliu Jurisdictiei Sud a S.U.A., in acel caz, Loja N.A.T.O. condusa de un contraamiral si a venit de indata la Bucuresti. Nicu l-a ignorat. Atunci, Schapira, jignit, a convocat  la hotelul Bucuresti mai multi frati de el cunoscuti si SI-A TRANSFERAT TOATE PUTERILE. Cele ale sale de Suveran Mare Comandor in mainile lui Amedeo Lazarescu si, in acelasi timp, Marele Maestru in exil si-a transferat si el puterile in mainile lui Vladimir Boanta”

Sursa “A”: Ce face Lucian Cornescu Ring cu Victor Atanasie Stanculescu la Jilava

Pentru a închide paranteza deschisa cu ceva timp în urma, si pentru a urma cursul materialelor prezentate, voi face câteva referiri si completari la ultimul material. În materialul anterior am amintit ca Constantin Bartolomeu Savoiu l-a santajat pe fostul general Stanculescu, propunându-i semnarea unui document pentru a arata apartenenta sa la masonerie, în schimbul ajutorului pentru a parasi arestul din puscarie. Spuneam în acel material ca si Lucian Cornescu Ring a efectuat vizite la Stanculescu la Jilava. Ultima vizita filmata a avut loc pe (sau în jurul datei de) 1 decembrie 2010. Dovada acestui lucru sta în materialul acesta:

Trebuie totusi sa mentionam si relatia, negata acum de Savoiu, dintre Lucian Cornescu Ring si Constantin Barolomeu Savoiu. Cu ceva timp în urma circula faimoasa lista a masonilor din Supremul Consiliu al lui Cornescu Ring, acolo unde se regaseau nume precum Horia Nestorescu-Balcesti, Razvan Theodorescu etc.

Savoiu se autoproclamase Mare Maestru al unei mari loji numite MLNUR, iar Cornescu se autoproclamase Suveran Mare Comandor al unei entitati masonice superioare numite SCR, chiar daca acestia fusesera expulzati din acest doua entitati.
Astazi, cei doi se ataca reciproc, fiecare invocând ce le convine mai mult. Dar sa revenim putin la faimoasa lista. Cine este astazi pe aceasta lista? Voi mentiona doar câteva nume sonore: Radu Vasile (este vorba despre fostul premier al României), Victor Babiuc (fost ministru al Apararii), Eliade Stefanescu, Florin Enaceanu, Manolescu, etc. Voi reveni cu noi informatii.
Pana atunci…
Legenda Foto: Doamna cu parul castaniu din stanga este Gratiela Barla, fosta sotie a lui Cornescu Ring. Persoana de langa ea este Mircea Deaca, fiul “faimosului” (la casa Ceausestilor) pictor Deac (ajuns in Franta, pentru a-si pierde urmele trecutului rosu, si-a schimbat numele in Deaca). In dreapta, inconfundabilul academician Razvan Theodorescu, alaturi de Horia Nestorescu Balcesti. Fotografia a fost realizata la sfarsitul anului trecut, la unul dintre hotelurile centrale din Bucuresti
Nici când au venit sovieticii n-a fost mai grav ca azi pentru România, stat pe cale de disoluție, atrage atenția istoricul Dinu C. Giurescu
Nici în 44 când au venit trupele sovietice, România n-a fost într-o situație mai gravă decât este acum”, a declarat academicianul Dinu C. Giurescu, duminică seara, la emisiunea lui Radu Tudor. Iată câteva dintre semnalele de alarmă trase de marele istoric, singurul, se pare, care are tăria morală și forța intelectuală de a atenționa românii că țara lor e pe cale de a nu mai exista: ”O ţară poate fi împinsă spre destrămare pe mai multe căi: economic, prin acapararea instituţiilor statului de grupuri de interese, prin dezorganizarea învăţământului, distrugerea sistemului public de sănătate şi pierderea celui propriu de asigurări, cât şi prin „conlucrarea“ tuturor acestor factori. Este cazul României.
După decembrie 1989 a avut loc lichidarea, la propriu, a peste 90% din industria românească, odată cu reducerea masivă a producţiei meşteşugăreşti, în timp ce întreprinzătorii autohtoni par mai curând ignoraţi de forurile de decizie.
În prezent, la ordinea zilei este privatizarea (vânzarea) resurselor minerale şi energetice, însoţită de afirmaţia – nedemonstrată – a independenţei energetice a ţării!
Harta întocmită de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale arată că toate zonele României, inclusiv platoul aferent al Mării Negre, sunt cuprinse în perimetrele de exploatare acordate la 26 companii străine.
Cu ce rămân cetăţenii acestei ţări în urma acestui val de explorări-exploatări? După contractele aflate în lucru, cu foarte puţin şi, în plus, la cheremul celor care efectuează forajele. Adio, independenţă energetică!
Sistemul bancar este controlat în proporţie de peste 90% prin sucursalele din România ale băncilor din alte ţări. Recapitalizarea CEC-ului – capital românesc – este refuzată de instanţele europene. Oare se pregăteşte să moară şi cea mai veche bancă populară românească?

Prin împrumuturile contractate de la Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială şi Banca Europeană, asupra cetăţenilor apasă cea mai mare datorie din istoria contemporană a României.

Instituţiile statului – atât la nivelul superior decizional, cât şi pe trepte intermediare – sunt direcţionate de reprezentanţi ai cercurilor de interese transpartinice constituite de mulţi ani. Încercările de a repune legea în drepturile ei se izbesc de refuzul net al acestor reprezentanţi, sub felurite „motivări“. Nu au reuşit până în prezent nici încercările de a clarifica şi eventual sancţiona multiplele „combinaţii“ pe seama avuţiei publice. Vorbim însă repetat şi insistent de independenţa justiţiei.

Rolul şi menirea parlamentului – bine definite şi formulate în teorie – rămân a fi verificate şi în practică.

Ştergerea treptată a identităţii, a conştiinţei apartenenţei la naţiunea românăse operează, de mai mulţi ani, direct asupra tinerilor prin învăţământ, mai ales prin disciplinele umaniste – limba şi literatura şi istoria românilor. Operaţiunea se efectuează prin stabilirea curriculei şi a unor tipare obligatorii pentru manuale, care, prin însăşi alcătuirea lor, îndepărtează încet şi sigur tineretul de la disciplinele respective.

Ţelul educaţiei globaliste este astăzi formarea unui om al secolului XXI interesat de valori materiale şi pseudo-culturale, fără identitate naţională. Cu alte cuvinte, un „pălmaş“ modern.

Deteriorarea sistemului public de sănătate din multiple cauze a devenit vizibilă iar exodul medicilor şi a personalului sanitar continuă.

Încorporarea cetăţeanului într-un sistem de asigurări prin companii internaţionale înseamnă supunerea acestui cetăţean în final unor reguli standard fără legătură cu posibilităţile şi evoluţia ţării respective, în cazul de faţă, România. Procesul este în curs.

Asemenea evoluţii sunt limpede influenţate de tendinţele integratoare ale Uniunii Europene conduse de o birocraţie cu reguli proprii. Reglementările succesive – care merg până la reţeta de preparare a „mititeilor“ – ca şi impunerea regionalizării continentale (obligatorie) – duc spre ştergerea identităţii statelor europene.

În ultimă instanţă vine opţiunea esenţială a fiecărui om politic român. Câtă voinţă are – dincolo de apartenenţa la un partid – de a păstra şi apăra valorile proprii româneşti – materiale, morale şi culturale? Cât de mult mai este dispus să se plece, repetat, în faţa directivelor, regulamentelor şi grupurilor de presiune din interior şi din afară?

Cu prea puţine semne pozitive, atitudinile oamenilor politici nu sunt încurajatoare. Tendinţa merge spre slăbirea în continuare şi chiar destrămarea statului şi a naţiunii.

Apare ca şi cum s-ar dori să nu se schimbe ceva fundamental, ca starea existentă în 2011-2012 să rămână încă o generaţie cel puţin.

Vom merge în continuare spre destrămare sau dimpotrivă spre o redresare – deocamdată greu de întrevăzut?

Încotro ne îndreptăm, Doamne?”

Profesorul Dinu C. Giurescu este parlamentar, ales pe listele Partidului Conservator. Încercările sale disperate de a trezi clasa politică, românii în general  la o atitudine patriotică de salvare națională, măcar în ultimul ceas, par a fi fără sorți de izbândă în condițiile în care s-a instituit și consolidat un monopol antinațional în toate domeniile, iar reacțiile din interior lipsesc sau sunt mai degrabă de acceptare interesată.

Imaginile sunt socante si necesita a fi vizionate de persoane mature, de aceea va recomand, ca sa nu spun va interzic, sa nu fie vizionate de copii si minori, care, oricum nu inteleg nimic din aceste evenimente sangeroase, dar le pot crea stari de groaza, teama si frica.

Deci : INTERZIS MINORILOR !!!

Aveti intregul proces cu sotii Ceausescu si finalizarea procesului cu sentinta condamnarii la moarte si executia lor prin impuscare. In prima poza este o captura din momentul executiei lor.

La 22 decembrie 1989, printr-un decret al CFSN semnat de Ion Iliescu, a fost constituit Tribunalul Militar Excepţional. Completul de judecată a fost format din doi judecători militari, coloneii Gică Popa (preşedinte) şi Ion Nistor, şi trei asesori populari, căpitanul Corneliu Sorescu, locotenentul-major Daniel Candrea şi locotenentul Ion Zamfir. Grefierul era plutonierul-major Jan Tănase.

Acuzarea a fost reprezentată de procurorul militar Dan Voinea, iar apărarea a fost asigurată de avocaţii din oficiu Constantin Lucescu (avocat) şi Nicolae Teodorescu. Procesul a început pe 25 decembrie ora 13:20 şi s-a terminat în jurul orei 14:40.

Capetele de acuzare erau:

                   1.-   Genocid – peste 60.000 victime ???... ;

               2.-   Subminarea puterii de stat prin organizarea de acţiuni armate împotriva poporului şi a puterii de stat.Infracţiunea de distrugere a bunurilor obşteşti, prin distrugerea şi avarierea unor clădiri, explozii în oraşe, etc;

               3.-   Subminarea economiei naţionale ???...;

               4.-   Încercarea de a fugi din ţară pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari ???...depuse la bănci în străinătate ???...

Împuşcaţi la 5 minute după proces

Sentinţa de condamnare la moarte a fost pronunţată la ora 14:45, şi a fost executată cinci minute mai târziu, în curtea garnizoanei, lângă clădirea corpului de gardă. Înaintea execuţiei Elena Ceauşescu a afirmat, fiind pusă în faţă cu executarea separată a fiecăruia,referindu-se la soţul ei „Împreună am luptat, împreună murim!”

În drum spre locul execuţiei Nicolae Ceauşescu a intonat câteva versuri din Internaţională, şi a strigat „Trăiască Republica Socialistă România, liberă şi independentă!”

Cadavrele lor au fost transportate cu elicopterul la Stadionul Ghencea, unde s-au rătăcit, găsite a doua zi, şi duse la morga Spitalului Militar Central. De acolo au fost transportate la Cimitirul Ghencea, şi înmormântate în secret. Fragmente din filmarea cu procesul şi finalul execuţiei au fost difuzate în aceeaşi zi la televiziunea naţională.

Comenzile lui Ceauşescu înainte de a fi împuşcat.

Stenograme neştiute din timpul Revoluţiei:

„Să fi tras în ei, să fi căzut şi pe urmă luaţi şi băgaţi în beci”Cu câteva zile înainte de a fugi din Bucureşti, Nicolae Ceauşescu spera ca, prin intervenţia în forţă a autorităţilor, să oprească manifestările de amploare ce izbucniseră în decembrie 1989 pe teritoriul României. 

Ordinele prin care Nicolae Ceauşescu spera că îi va determina pe subalterni să oprească din faşă protestele ce începuseră în decembrie 1989 sunt cuprinse într-o serie de stenograme ataşate la dosarul în care anchetatorii români investighează evenimentele de acum 27 de ani.

Dosarul vizează decesul a 709 persoane, rănirea prin împuşcare a 1.855 de persoane, rănirea prin alte mijloace a 343 de persoane şi reţinerea a 924 de români, ce s-au petrecut în decembrie 1989, în timpul Revoluţiei. În octombrie 2015, dosarul Revoluţiei a fost clasat de Parchetul General însă cauza a fost restituită procurorilor, pentru refacere, urmare a unei decizii luate de judecători.

Mai jos, stenograme din ordonanţa de clasare:  Având în vedere că şedinţa C.P.Ex al P.C.R din data de 17.12.1989 a marcat evoluţia ulterioară a evenimentelor, redăm în continuare discuţiile purtate, conform stenogramei existente la dosarul cauzei:

Nicolae Ceauşescu: Nu sînt toţi tovarăşii?

Silviu Curticeanu: Lipsesc tovarăşii Coman Ion şi Ilie Matei, care sînt la Timişoara şi tovarăşa Suzana Gâdea.

Nicolae Ceauşescu:

Uite, tovarăşi, de ce am convocat Comitetul Politic Executiv. La Timişoara au avut loc aseară unele evenimente, care s-au reluat astăzi la prînz. Pretextul l-a format aşa zisul preot reformat, care a fost sancţionat pe linia lor, l-au mutat din Timişoara în alt judeţ şi trebuia să plece din casa pe care o ocupa. N-a vrut să elibereze casa. Episcopul s-a adresat tribunalului, care a hotărît să-l evacueze. Lucrurile s-au tărăgănat mult. Ieri s-au dus să pună în aplicare hotărîrea tribunalului. El şi-a organizat un grup. Aici este amestecul cercurilor din afară, a cercurilor străine de spionaj, începînd cu Budapesta, pentru că el a dat şi un interviu. De fapt lucrurile sînt cunoscute. De altfel este cunoscut şi faptul că atît în răsărit cît şi în apus toţi discută că în România ar trebui să se schimbe lucrurile. Şi-au propus şi cei din răsărit şi cei din apus să schimbe şi folosesc orice.  Aseară organele noastre au reuşit să pună ordine. A fost evacuat şi trimis acolo unde a fost dat de Episcopie. Aceasta era, practic, o problemă strict a lor şi trebuia să se aplice o hotărîre judecătorească de evacuare a casei, ceea ce era ceva normal. Astăzi, spre prînz, de altfel au fost şi ieri, dar tovarăşii n-au înţeles că vor reveni astăzi. O serie de elemente declasate s-au adunat din nou şi au provocat dezordine, au intrat în sediul Comitetului judeţean de partid. Organele noastre de interne s-au purtat slab, pentru că normal era să nu lase să intre pe nimeni în sediul Comitetului judeţean de partid. Trebuia pusă pază, pentru că asta este o regulă generală. Au avut o atitudine defetistă, capitulardă, atît organele Ministerului Apărării Naţionale cît şi ale Ministerului de Interne. Aseară am discutat cu ei şi le-am spus ca în cursul zilei de astăzi să facă demonstraţii cu unităţi de tancuri. Să fie în centrul oraşului, să facă demonstraţie. Aceasta presupune că unităţile trebuiau să se găsească în centru. Eu am dat ordin să se facă acest lucru, iar voi aţi făcut o plimbare. Nu era posibil să se întîmple ce s-a întîmplat dacă unităţile se găseau în centru. Trebuia lichidat repede toate aceste lucruri. Le-a trebuit o oră şi jumătate pînă s-au mişcat unităţile militare. Unde a fost demonstraţia de care am vorbit, pentru care am dat ordin?

Milea Vasile: Am executat deplasarea din est către vest.

Nicolae Ceauşescu: Nu deplasare de la est către vest! Unităţile transportoare de tancuri trebuia să se afle în centru. Asta înseamnă ce am ordonat, nu să se ducă de la est către vest. Am menţionat bine de aseară ce trebuie să faci, demonstraţia unităţilor de bază, a tanchetelor, unităţile motorizate, toate trebuiau să fie în centrul oraşului, nu în cazarme. De aceea am spus să faceţi demonstraţie, că demonstraţia presupune ca toate unităţile să fie în centru. Asta înseamnă demonstraţie! Adevărat că n-am dat toate detaliile, dar cînd spui să fie demonstraţie, trebuie să fie demonstraţie, nu să se plimbe spre Jimbolia sau Arad. Trebuia să fie în oraş, pentru că străzile sînt destul de largi. Acolo trebuiau să fie staţionate unele unităţi. Acelaşi lucru şi cu trupele Ministerului de Interne. Impresia mea este că unităţile Ministerului de Interne n-au fost înarmate.

Elena Ceauşescu: Au fost neînarmate.

Nicolae Ceauşescu: Neînarmaţi au fost.

Tudor Postelnicu: Cu excepţia celor de la grăniceri. Restul nu au fost înarmaţi. 

Nicolae Ceauşescu: Păi, de ce? V-am spus să fie toţi înarmaţi. De ce i-aţi trimis neînarmaţi? Cine a dat asemenea ordin? Cînd am înţeles că merg trupele de securitate, era clar că merg înarmate, pentru că au armament, au totul în dotare, şi auto şi tot, nu-i trimiteţi să se bată cu pumnul! Ce fel de unităţi de interne sînteţi voi!? De unde aveţi asemenea lucruri.

Curticeanu, să vină imediat şi Vlad Iulian. Cine a dat asemenea dispoziţie? De ce ţinem trupe de grăniceri? Şi mi-aţi dat asigurări că aveţi 9 plutoane de securitate, ceea ce înseamnă aproape 1.000 de oameni. Unde erau? I-aţi trimis neînarmaţi?! Ce înseamnă sistemul acesta?! Şi am discutat aseară, am spus: luaţi măsuri şi voi, măsuri ferme. Nu mi-aţi spus că îi trimiteţi să se bată cu bastonul! Nu am nevoie de asemenea unităţi de securitate. Şi miliţia trebuia să fie înarmată. Aşa este legea.

Tudor Postelnicu: Vă raportez, tovarăşe secretar general, miliţia este înarmată. 

Nicolae Ceauşescu: Dacă era înarmată trebuia să tragă, nu să se lase să fie bătută şi să-i lase să intre în sediul comitetului judeţean. Două ore le-a trebuit unităţilor ca să ajungă, deşi sînt în centru, cînd trebuiau să fie acolo, pentru că au fost mobilizate să facă demonstraţie în stradă. Ele trebuiau să fie în zonă. Am discutat cu voi şi azi noapte, am discutat de mai multe ori şi la 2 şi la 3 şi la 4 dimineaţa, ce aveţi de făcut.

Elena Ceauşescu: Trebuie să-l chemăm la telefon pe tovarăşul Coman cînd soseşte acolo.

Nicolae Ceauşescu: Curticeanu, ia legătura şi Coman să-mi dea imediat telefon.

Silviu Curticeanu: Am înţeles. Iau imediat legătură cu Timişoara.

Nicolae Ceauşescu: Voi n-aţi executat ordinul dat, că am dat ordin în calitatea pe care o am de comandant suprem, ordin care este obligatoriu pentru voi, pentru toate unităţile, atît ale Ministerului Apărării cît şi ale Ministerului de Interne. Cum este posibilă o asemenea situaţie?! Nişte derbedei să intre în sediul comitetului judeţean de partid, să bată pe soldaţi, pe ofiţeri şi ei să nu intervină!? Ce au făcut ofiţerii tăi Milea, de ce nu au intervenit imediat, de ce nu au tras? Trebuia să tragă să-i lase jos, să someze şi pe urmă să tragă în picioare.

Vasile Milea: Nu le-am dat muniţii.

Nicolae Ceauşescu: De ce nu le-aţi dat? Am dat ordin să se tragă în aer, să someze? De ce nu le-aţi dat muniţii? Dacă nu le-ai dat muniţii mai bine îi ţineai acasă! Ce fel de ministru al apărării eşti tu? Ce fel de ministru de interne eşti tu Postelnicu? Spuneaţi că le-aţi dat muniţii de manevră! Ei au primit sarcină de luptă nu de manevră. Nu aţi spus adevărul. De abia acum spuneţi, pînă acum aţi dezinformat. Aţi spus că aţi dat ordin să tragă. De ce aţi dezinformat?! Dacă trimiteţi unităţile de securitate să se bată cu bastonul mai bine le trimiteaţi acasă; era mai bine atunci să mobilizăm 500 de muncitori, cum am făcut pe timpuri în Bucureşti în 1945, în faţa celor care erau în piaţa aceasta, cînd au tras, eram cu Doncea, cu Pătrăşcanu şi n-am fugit. Se poate una ca asta?! De ce atunci oamenii au ştiut ce să facă, acum stau cu băţul în mînă, deci nici nu se sinchisesc.

Elena Ceauşescu: Situaţia este foarte gravă şi neplăcută.

Nicolae Ceauşescu: Este gravă şi voi sînteţi vinovaţi, pentru că aţi împins la această situaţie. De unde aţi primit ordin să nu daţi armament la trupele de securitate? A ajuns Coman la Timişoara? 

Silviu Curticeanu: Încă nu. 

Nicolae Ceauşescu: Ia legătura imediat şi cum ajunge la sediul Comitetului judeţean să ia legătura cu noi. Toţi comandanţii militari să se găsească şi să fie chemaţi la teleconferinţă. În 5 minute să fie găsiţi.

Elena Ceauşescu: Nu se poate aşa, n-a acţionat cum trebuie nici ministrul apărării naţionale, nici ministrul de interne.

Nicolae Ceauşescu: O mînă de derbedei, puşi la cale de cei care vor să distrugă socialismul şi voi de fapt le faceţi jocul. Asta este realitatea. Are deplină dreptate Castro, în cele spuse în activul de partid, pentru că nu se poate una ca asta. Aceasta este de fapt mentalitatea şi la gărzile patriotice şi în activul de partid. De ce nu au fost scoase gărzile patriotice cu armament, că au armament? În felul acesta punem oamenii să stea cu mîna în sîn, iar ceilalţi vin cu răngi, iar noi stăm şi le ţinem predici. Duşmanul nu cu predici îl potoleşti, ci trebuie să-l arzi. Socialismul nu se construieşte cu dezinformare, cu închinăciune, ci cu luptă. Cu luptă trebuie să-l construim. Acum în Europa este o situaţie de capitulare, de pactizare cu imperialismul, pentru lichidarea socialismului.

Elena Ceauşescu: Este laşitate.

Nicolae Ceauşescu: Mai mult decît laşitate. Am discutat cu voi toată noaptea de cîteva ori.

Tudor Postelnicu: Aşa este, de cel puţin 15 ori.

Nicolae Ceauşescu: Iar în cursul dimineţii, iar de cîteva ori. Am fost aici la sediu, după aceea am plecat să văd ce este în oraş, şi mi s-a transmis că s-au adunat din nou în centru. Şi ştiau ce trebuie să facă. Cum putem califica acest lucru. Să discutăm în Comitetul Politic Executiv această situaţie, iar eu, în calitate de comandant suprem, consider că aţi trădat interesele ţării, interesele poporului, ale socialismului şi n-aţi acţionat cu răspundere.

Vlad Iulian: Aveţi dreptate, tovarăşe secretar general, aşa este.

Nicolae Ceauşescu: Au spus că au scos trupele de securitate, dar erau neînarmate. Vlad Iulian: Aşa este. Au fost cu bastoane de cauciuc şi cu gaze lacrimogene.

Nicolae Ceauşescu: De ce nu au mers înarmaţi?

Vlad Iulian: Am crezut că nu este cazul.

Nicolae Ceauşescu: De ce n-aţi raportat, să spuneţi, că am vorbit toată noaptea cu voi? Din momentul de faţă, dacă Comitetul Politic Executiv este de acord, destituim pe ministrul apărării naţionale şi pe ministrul de interne şi pe comandantul trupelor de securitate. Din acest moment preiau comanda armatei, să-mi pregătiţi decretul. Convocaţi Consiliul de Stat, ca să facem totul legal, în seara asta. Nu mai am încredere în asemenea oameni. Nu se poate merge mai departe aşa. Toată noaptea am stat şi am discutat cu ei din 10 în 10 minute, ca apoi să-mi dau seama că ei nu fac ce le-am ordonat. De abia pe urmă mi-am dat seama că ei nu fac ce le-am spus. Trebuia să-i omoare pe huligani, nu să-i bată ei. Tu crezi că huliganii aceia n-au ştiut care este situaţia cu voi, de au intrat în sediu? Intrarea în sediul organului de partid nu este admisă! Cine v-a dat dreptul să vă consultaţi voi şi să nu luaţi măsurile care se impun, pentru că eu am discutat cu voi şi v-am dat ordin? Ştiţi ce ar trebui să vă fac, să vă pun în faţa plutonului de execuţie! Asta meritaţi, pentru că ceea ce aţi făcut voi se numeşte pactizare cu inamicul! Ai făcut armata, Milea, aşa se cheamă, nu?

Vasile Milea: Da, tovarăşe secretar general.

Nicolae Ceauşescu: Nu se poate una ca asta! Să se convoace Consiliul de Stat, imediat!

Silviu Curticeanu: Da, am înţeles.

Nicolae Ceauşescu: Deci, tovarăşi, avînd în vedere situaţia care s-a creat, acum de fapt, îmi dau seama, că aşa cum este, nu se poate face ordine cu ciomagul. Am convocat şi teleconferinţa. Voi da ordin ca imediat să se primească, acum, armament, toţi să fie înarmaţi şi să aplice ordinul. Cînd am dat ordin să aplicaţi starea de necesitate, cu ce o aplicaţi, cu bîta?! Cînd am spus “stare de necesitate”, ce înseamnă pentru voi “stare de necesitate”, “cu bîta”. Tu, care conduci trupele de securitate, nu ştii ce înseamnă stare de necesitate.

Vlad Iulian: Ştiu, tovarăşe secretar general, am dat ordin.

Nicolae Ceauşescu: Nici acum nu spuneţi adevărul, pentru că cei de la sediul comitetului judeţean de partid n-au avut cu ce trage. Soldaţii au luptat cu ce au avut, cu bîta, şi au reuşit să facă faţă. Unul dacă trăgea ar fi fugit ca potîrnichile. Voi nu vedeţi unde aţi adus situaţia? Am spus să trageţi în aer, somaţi, şi dacă nu, trageţi în picioare.

Elena Ceauşescu: Să fi tras în ei, să fi căzut şi pe urmă luaţi şi băgaţi în beci. Nu vi s-a spus aşa? Unul să nu iasă.

Nicolae Ceauşescu: Deci, măsuri imediate, să lichidăm repede ce este la Timişoara, să punem trupele în stare de alarmă, în stare de luptă, atît unităţile ministerului de interne, cît şi cele ale apărării naţionale, şi oriunde se încearcă vreo acţiune, lichidată radical, fără nici un fel de discuţie. Şi desigur, să atragem atenţia gărzilor patriotice, că nu se poate lupta cu ciomagul. Toată situaţia să se dezbată serios cu întregul activ de partid, cu UTC-ul. Ce fel de educaţie comunistă faceţi voi tineretului? Ce fel de UTC-işti sînt aceştia, care au fost în rîndul huliganilor? De altfel, au fost şi cîţiva membri de partid, dar mulţi UTC-işti. Ce educaţie revoluţionară faceţi voi?! Uite tovarăşi, eu pun problema unor măsuri ferme. Dacă aveţi altă părere vă rog s-o spuneţi aici, că trebuie stabilite acţiunile şi măsurile ce trebuie luate, pentru că aici sînt acţiuni puse la cale atît din est cît şi din vest, care s-au unit pentru a distruge socialismul, că vor un “socialism uman capitalist”. Ce părere aveţi voi?

Manea Mănescu: Sîntem de acord cu dumneavoastră şi cu toate măsurile luate.

Nicolae Ceauşescu: Dacă are cineva altă părere, vă rog să spuneţi?

Elena Ceauşescu: Trebuie luate măsuri radicale, pentru că aici nu se poate merge cu îngăduinţă, pentru că asta ar însemna să capitulăm.

Nicolae Ceauşescu: Vom lupta pînă la ultimul şi trebuie să supunem aprobării partidului, pentru că independenţa şi suveranitatea se cucereşte şi se apără cu luptă, pentru că dacă în 1968 nu am fi acţionat şi nu adunam aici poporul, nu înarmam gărzile patriotice, ar fi venit şi peste noi, cum au făcut în Cehoslovacia, pentru că atît sovieticii cît şi bulgarii erau la graniţă. Nu am dezarmat poporul. Am pus şi am votat în Marea Adunare Naţională, ca totul să se apere cu arma în mînă. De ce nu apăraţi legile, socialismul, că legile socialismului sînt legile ţării.

Elena Ceauşescu: Acestea sînt legi, care nu se discută.

Nicolae Ceauşescu: Că acum aţi discutat voi cum să faceţi şi aţi trimis cu mîna goală, pentru că asta înseamnă ce aţi discutat voi?! Ce facem cu ministrul apărării? Ce spui tu, Milea?

Vasile Milea: Dacă aţi ordonat aşa, aşa transmitem imediat. După aceea sînt la dispoziţia dumneavoastră.

Nicolae Ceauşescu: De ce n-au ieşit unităţile cu arme, pentru că cu puşca în mînă, fără armament nu se poate apăra şi nici bate. Elena Ceauşescu: Trebuie să spună ce este în concepţia lor, care este poziţia lor.

Vasile Milea: Vă raportez, altă poziţie nu am nici eu şi nici ceilalţi tovarăşi.

Nicolae Ceauşescu: Tu să vorbeşti în numele tău.

Vasile Milea: Repet, tovarăşe secretar general, altă poziţie şi altă concepţie nu am.

Nicolae Ceauşescu: De ce nu aţi luat măsuri?

Vasile Milea: Sînt vinovat. Am gîndit că nu va lua amploare.

Nicolae Ceauşescu: Tu trebuia să te temi de amploare. Ştiaţi care este situaţia la Timişoara, în loc să luaţi măsuri aţi trimis neînarmată armata. Trebuia să fi luat măsuri imediat şi să fi lichidat de ieri, dar n-aţi făcut acest lucru şi aţi ajuns pînă astă seară.

Tudor Postelnicu: Mult stimate tovarăşe secretar general, Mult stimată tovarăşe Elena Ceauşescu, Raportez în faţa Comitetului Politic Executiv, în faţa dumneavoastră, că sînt întrutotul de acord cu măsurile care vor fi luate împotriva mea. Vreau să vă mărturisesc în modul cel mai sincer, ca activist al partidului, trimis să-mi desfăşor activitatea în acest sector de activitate, că nu vreau să mă desculp cu nimic. Port întreaga răspundere şi, repet, nu vreau să mă desculp, că nu puteam să facem şi mai mult. Vă raportez că sînt un ostaş cinstit şi devotat al partidului, dar vă mărturisesc, eu nu am cunoscut că unităţile trebuie să iasă cu armament, cu cartuşe de război. Indiferent ce măsuri se vor lua asupra mea, aceasta este situaţia. Nu odată am auzit discutîndu-se, s-a discutat în consiliul de conducere, cu cadrele de cîteva ori, am asistat la asemenea discuţii şi nu am reţinut că trebuie ca unităţile să fie scoase cu armament. Eu vreau să vă spun că am acţionat cu fermitate, pe baza orientărilor şi indicaţiilor date de dumneavoastră în noaptea care a trecut. Am făcut tot ce a fost cu putinţă…

Elena Ceauşescu: N-ai făcut nimic.

Nicolae Ceauşescu: Din momentul cînd te duci cu bîta la aşa ceva, înseamnă că n-ai făcut nimic.

Elena Ceauşescu: Dacă nu v-a fost clar, de ce nu aţi întrebat? Trebuia să întrebaţi dacă ies trupele înarmate sau neînarmate.

Tudor Postelnicu: Vă raportez că nici într-un act normativ nu am găsit acest lucru şi nu mi s-a comunicat că trebuie să iasă cu cartuşe de război.

Nicolae Ceauşescu: Nici grănicerii nu sînt înarmaţi, că sînt pe graniţă?

Vasile Milea: Cei care sînt la paza frontierei au cartuşe de război.

Nicolae Ceauşescu: Postelnicu şi Vlad n-au cunoscut acest lucru?

Tudor Postelnicu: V-am raportat şi vă raportez că în dotarea unităţilor noastre sînt cartuşe de război.

Nicolae Ceauşescu: Atunci de ce n-au ieşit cu ele?

Vlad Iulian: Gîndurile noastre au fost că este o acţiune de mică amploare şi că putem să rezolvăm fără cartuşe. Nicolae Ceauşescu: De ce n-aţi întrebat.

Vlad Iulian: Este o greşeală fundamentală a noastră.

Nicolae Ceauşescu: Am spus să trageţi de avertisment, dacă nu se retrag să trageţi în picioare. Nu m-am gîndit că trageţi cu gloanţe de manevră. Este apă de ploaie. Cei care au intrat în sediul comitetului judeţean de partid nu trebuiau să mai iasă de acolo, trebuiau să fie jos, la pămînt.

Tudor Postelnicu: Au acţionat prost generalii şi forţele trimise acolo.

Nicolae Ceauşescu: Voi le-aţi dat ordinul acesta.

Vasile Milea: Aşa este, noi sîntem vinovaţi.

Nicolae Ceauşescu: De ce să-i acuzăm pe ei, pentru că voi le-aţi dat ordinul acesta. Aşa reese acum, foarte clar. Să hotărască Comitetul Politic Executiv.

Tudor Postelnicu: Închei spre a vă spune că sînt de acord cu măsurile luate de dumneavoastră, cu măsurile luate de Comitetul Politic Executiv. Eu, ca activist al partidului, ca fost activist al partidului, vă mulţumesc pentru sprijinul primit în toată această perioadă şi vă asigur că voi fi în continuare un ostaş credincios al partidului, indiferent că voi rămîne cu calitatea sau fără calitatea de membru de partid, rămîn în continuare un om, un muncitor cinstit partidului şi patriei, indiferent că voi rămîne în funcţia pe care o am sau nu.

Nicolae Ceauşescu: Ce părere aveţi, tovarăşi, trebuie să hotărîm ce facem?

Gheorghe Rădulescu: Părerea mea acum, în legătură cu ministrul apărării naţionale şi cu ministrul de interne, consider că nu este cazul, că nu este momentul potrivit pentru acest lucru.

Tudor Postelnicu: Tovarăşe secretar general, dacă aveţi încredere în mine vă asigur că nu voi precupeţi zi şi noapte şi îmi voi face datoria, aşa cum voi putea şi cum vor dovedi faptele.

Constantin Dăscălescu: V-aş ruga, tovarăşe secretar general, să analizaţi cu multă grije. Acum s-au auzit indicaţiile şi ordinele date, dar să nu ne grăbim să luăm nişte măsuri care n-ar fi bine studiate. Vă rog să analizaţi cu discernămîntul dumneavoastră acest lucru. Eu sînt pentru măsuri ferme, dar este bine să gîndim ceea ce facem.

Nicolae Ceauşescu: Ce zici Manea?

Manea Mănescu: Tovarăşe preşedinte, zic să rezolvăm situaţia care este acum şi după aceea să luăm măsuri.

Nicolae Ceauşescu: Cu cine să rezolvăm? Este o problemă care se putea rezolva de ieri de dimineaţă în două ore, dar nu s-a rezolvat. S-a imprimat acest spirit de a da înapoi, de a nu lupta, ci de a capitula. Asta este problema.

Gheorghe Oprea: Tovarăşe secretar general, cred că sarcinile sînt foarte clare. Cred că tovarăşii au înţeles bine ce au de făcut şi vă rog să le acordaţi încrederea să se ocupe în continuare. Acum le este clar ce au de făcut. Cred că acum au înţeles, le este foarte clar. Cred încă o dată că putem să le acordăm încrederea să acţioneze aşa cum aţi ordonat dumneavoastră.

Nicolae Ceauşescu: Ştiţi cum aţi procedat acum? Cum aţi trimite pe front unităţi să le nimicească duşmanul, dezarmate, să fie nimicite de duşman. Asta aţi făcut. Aţi pus unităţile militare într-o situaţie foarte proastă. Ce garanţii există că voi toţi nu veţi proceda la fel ca pînă acum?

Tudor Postelnicu: Vă asigur, tovarăşe secretar general, că nu se va mai repeta o asemenea situaţie. Vă rog să-mi acordaţi această încredere şi să lăsăm să vorbească faptele pînă cînd dumneavoastră, conducerea superioară de partid, Comitetul Politic Executiv vor aprecia.

Vasile Milea: Garanţia pentru mine este că n-am înţeles primejdia de la început, acum îmi este clar, cînd aţi spus că este „stare excepţională”.

Vlad Iulian: Vă asigur, tovarăşe secretar general, că ascultînd sarcinile care mi le-aţi dat, voi face în aşa fel să merit încrederea dumneavoastră.

Nicolae Ceauşescu: Bine, să mai încercăm tovarăşi? Toţi tovarăşii sînt de acord? Să amînăm această hotărîre, să vedem cum acţionează şi apoi să reluăm această discuţie. Toţi tovarăşii sînt de acord?

Nicolae Ceauşescu: Am dat, de altfel indicaţia să se întrerupă orice activitate de turism. Nu trebuie să mai vină nici un turist din străinătate, pentru că toţi s-au transformat în agenţi de spionaj. De asemenea, să se întrerupă şi micul trafic de frontieră imediat. Am data ordin la Ministerul de Interne, dar trebuie chemaţi şi cei de la turism imediat, iar locurile neocupate să fie date la cetăţenii români. Nici din ţările socialiste să nu mai vină, în afară de Coreea, de China şi din Cuba, pentru că toate ţările socialiste vecine nu ne prezintă încredere. Cei din ţările socialiste vecine sunt trimişi ca agenţi. Întrerupem orice activitate de turism. La toate judeţele se va declara stare de alarmă. Unităţile militare ale Ministerului de Interne, ale securităţii sunt în stare de alarmă. Să dăm la teleconferinţă indicaţia ca să se ia toate măsurile faţă de orice încercare, pentru că trebuie să apărăm independenţa patriei şi a socialismului împotriva oricăruia, indiferent cine este. Acestea sunt problemele care se pun acum. Am impresia că nu s-au înţeles la Congres lucrurile cum trebuie. Hotărîrile nu au fost de paradă. Toţi trebuie să ştie că suntem în stare de război. Tot ce s-a întîmplat şi se întîmplă, în Germania, în Cehoslovacia şi în Bulgaria acum şi în trecut în Polonia şi Ungaria, sunt lucruri organizate de Uniunea Sovietică cu sprijinul american şi al occidentului. Trebuie să fie foarte clar acest lucru, iar ceea ce s-a întîmplat în ultimele trei ţări – R. D. Germană, Cehoslovacia, Bulgaria au fost lovituri de stat organizate şi cu sprijinul plevei societăţii, cu pleava societăţii cu sprijin străin. În acest fel trebuie înţelese lucrurile. Nu se pot judeca altfel. Este clar tovarăşi, sînteţi de acord?

- Toţi tovarăşii sînt de acord.

Elena Ceauşescu: În felul acesta vom acţiona.

Nicolae Ceauşescu: Voi aveţi altă părere?

Niculescu, tu eşti de acord?

Paul Niculescu Mizil: De acord, tovarăşe secretar general.

Nicolae Ceauşescu: Vreau să fie clar. Vom trece de acestă situaţie. Am mai avut şi situaţia din 1968, dar acum este mai rău decît în 1968, pentru că se face demagogie, se înşeală poporul cu lozinci anticomuniste, pentru că se urmăreşte de fapt lichidarea socialismului. Aceasta este realitatea. Uite, aşa să facem, dacă sunteţi de acord?

- Toţi tovarăşii sînt de acord.

Nicolae Ceauşescu: Cu acesta ridicăm şedinţa.” ____________________________________________________________________________

În cadrul măsurilor de reprimare a mişcărilor de protest din mun. Timişoara şi de împiedicare a extinderii manifestaţiilor în alte localităţi, adoptate la nivelul conducerii politice, se înscrie şi teleconferinţa din data de 17 decembrie 1989, ora 17.30, care a fost convocată de fostul preşedinte înainte de şedinţa C.P.Ex. al P.C.R.

Nicolae Ceauşescu:

Începem teleconferinţa, tovarăşi!

Bună seara!

Am convocat această teleconferinţă, având în vedere unele evenimente foarte grave care s-au întâmplat în ziua de ieri şi de astăzi la Timişoara.

Aparent, totul a pornit de la un proces de evacuare a unui preot care a fost mutat de cultul respectiv şi nu vroia să se evacueze, care, însă, anterior, a făcut declaraţii antiromâneşti la Budapesta şi s-a aliat cu cercurile revizioniste, ostile integrităţii României. S-au făcut greşeli pentru că normal problema trebuia rezolvată într-o oră-două, conform legilor ţării şi normelor care sînt în toată lumea, dar, în loc de aceasta, s-au dus discuţii inadmisibile şi s-a dat ocazia cu acest prilej să strîngă elementele pe care le-a pregătit din timp.

Acum reiese clar că aceasta a fost un pretext, că a fost pregătit din timp de agenţii din străinătate şi de cercurile antisocialiste şi

din Est şi din Vest.

Repet cu toată seriozitatea, încă la Timişoara nu s-a pus ordine pentru că s-au făcut unele greşeli inadmisibile în aplicarea măsurilor stabilite şi primul lucru care a fost, a fost acela că unităţile care au fost destinate să aplice unele măsuri, de fapt au fost puse în imposibilitate să acţioneze - au fost trimise dezarmate. La Timişoara sînt acum toţi comandanţii. Am spus ca la teleconferinţă să fie prezenţi şi marii comandanţi militari de acolo. Am transmis cu câteva minute înainte tovarăşului Coman, care a sosit acum cu alţi generali la Timişoara, ordinul - toate trupele primesc imediat muniţie de război, de front şi somează pe oricine nu se supune. Se socoteşte stare de necesitate şi se aplică legea! În Timişoara a fost atacat şi sediul comitetului judeţean de partid şi nu s-a reacţionat cum trebuie, s-a întors şi obrazul celălalt, parcă ar fi fost Isus Cristos!

Începând de astăzi, toate unităţile Ministerului de Interne, inclusiv Miliţia, trupele de securitate, unităţile de grăniceri vor purta armament de luptă, inclusiv gloanţe. Fără discuţie! Cu respectarea regulamentelor şi normelor legale, de somaţie, conform legilor ţării. Oricine atacă un soldat, un ofiţer, trebuie să primească ripostă! Oricine intră într-un consiliu popular, sediu de partid, sparge geamurile la magazine, trebuie să primească riposta imediat! Nici un fel de justificare!

Menţionez: umanismul nu înseamnă capitularea în faţa duşmanului! Umanismul înseamnă apărarea poporului, integrităţii ţării şi socialismului. De asemenea, toate unităţile militare sunt în stare de alarmă şi au în această situaţie şi armamente de luptă, de dotare de luptă, înseamnă inclusiv muniţie! Nu pleacă nicăieri fără muniţie de luptă! Unităţile de motorizate toate merg cu armamentul din dotare uşor, cu armamente uşoare din dotarea de luptă. Se interzice orice acţiune! Orişicine încearcă vreo manifestare este imediat somat, arestat şi pe urmă stăm de vorbă să clarificăm, fără nici un fel de discuţie! Acesta este prima problemă. Dacă s-a înţeles bine, şi întreb întâi la Timişoara? Dacă sunt prezenţi, să-mi răspundă primul secretar care îndeplineşte şi calitatea de comandant al judeţului, şi tovarăşul Coman, dacă sunt prezenţi ofiţerii acolo?

Bălan Radu (n.r. prim-secretar al Comitetului Judeţean Timiş al PCR): Să trăiţi tovarăşe comandant suprem. Sunt aici cu tovarăşul Ion Coman. S-au luat măsuri pentru executarea ordinului dat de dumneavoastră.

Nicolae Ceauşescu: Am întrebat dacă ofiţerii sunt în sală?

Ion Coman: Nu sînt în sală. Organizăm ce aţi spus dumneavoastră.

Nicolae Ceauşescu: Am cerut să fie în sală! De ce nu sînt în sală? Vă rog, transmiteţi ordinul meu! Acţionaţi în calitatea pe care o aveţi în raport de situaţie, în calitatea de situaţie de luptă! Activitatea fiecăruia o judecăm ca atare şi într-o oră trebuie restabilită complet ordinea în Timişoara. Te rog, chemaţi-i şi daţi-le ordin şi când sunt la voi mi-i daţi şi mie să vorbesc cu ei la telefon! S-a înţeles?

Ion Coman: Capătul a 3 coloane intră în Timişoara. Am trimis să dirijeze în centrul oraşului. Am ordonat să se tragă foc!

Nicolae Ceauşescu: Comandantul diviziei din Timişoara unde este? Comandantul diviziei?

Ion Coman: Este la divizie, tovarăşe Nicolae Ceauşescu!

Nicolae Ceauşescu: De ce la divizie? Ceilalţi generali din Bucureşti unde sunt? Imediat să vină împreună cu voi să fie la locul de comandă şi locul de comandă este comitetul judeţean al partidului. Acesta este punctul de comandă! Generalii care au mers cu tine unde sunt? Generalii care au venit din Bucureşti - şeful marelui stat major, ministrul adjunct şi ceilalţi unde sînt?

Ion Coman: Acum am mers cu ei şi merg să vadă cele 3 coloane.

Nicolae Ceauşescu: Te rog, acţionează în numele meu şi preiei comanda şi îmi raportezi din 15 în 15 minute cum se soluţionează problemele! Pe toţi, îi chemi şi le dai ordin să execute! Toate unităţile să fie în centru şi să pună ordine! S-a înţeles?

Ion Coman: Am înţeles tovarăşe Nicolae Ceauşescu!

Nicolae Ceauşescu: Poftim! Nici acum nu au sosit unităţile, deşi mi s-a raportat că au sosit!?

Vasile Milea (ministrul apărării naţionale): Punctul de comandă a fost la comandantul diviziei. Au legătură prin radio cu tancurile.

Nicolae Ceauşescu: Trebuie să fie strânse împreună. Dar nici unităţile n-au sosit.

Vasile Milea: Sînt la intrarea în oraş. Cei din Arad, Lugoj. Ceilalţi sînt în oraş!

Nicolae Ceauşescu: Dacă celelalte judeţe au înţeles măsurile care trebuie luate din acest punct de vedere sau au ceva nelămuriri sau de întrebat ceva? Cluj, s-a înţeles?

Ioachim Moga (n.r. prim-secretar al Comitetului Judeţean Cluj al PCR): S-a înţeles tovarăşe secretar general!

Nicolae Ceauşescu: Iaşul, s-a înţeles?

Prim secretar de la Iaşi (n.r. Maria Ghiţulică): S-a înţeles!

Nicolae Ceauşescu: Vă rog, imediat chemaţi toţi comandanţii şi aplicaţi măsurile. Nu aşteptaţi de la Bucureşti alte dispoziţii! Acestea sunt dispoziţii care sînt obligatorii pentru toată lumea! Oricine este, raportaţi; imediat să fie destituit cine nu acţionează în mod corespunzător!  

                                         *************************************************************************************

Din ordinul generalului Victor Stănculescu, opt paraşutişti de la Boteni au fost îmbarcaţi în două elicoptere pentru o „misiune de gradul zero“. Căpitanul Ionel Boeru şi cei şapte subofiţeri din subordinea sa nici nu bănuiau că merg să execute pe cineva.

În dimineaţa zilei de 25 decembrie 1989, unitatea militară 01842 din Boteni, judeţul Dâmboviţa, se afla în stare de război. Marea majoritate a ofiţerilor, subofiţerilor şi militarilor în termen erau plecaţi la Bucureşti, în misiuni de apărare a unor obiective strategice (Televiziune, Radiodifuziune, Ministerul Apărării etc.).

Ordin de la Stănculescu

În acea zi de Crăciun, imediat după masa de dimineaţă, comandantul UM 01482 şi al micro-garnizoanei Boteni, colonelul Ioan Suciu, a scos la raport tot personalul militar şi civil pe care-l avea la dispoziţie în acel moment. Unitatea militară găzduia un regiment de elicoptere, unul de paraşutişti şi un divizion de rachete. Colonelul Suciu primise ordin de la Bucureşti, de la generalul Stănculescu, să pregătească două elicoptere, cu cele mai bune echipaje, precum şi opt paraşutişti pentru o „misiune specială”. Comandantul mini-garnizoanei Boteni i-a recrutat pe loc, pe bază de voluntariat, pe cei opt paraşutişti solicitaţi de Stănculescu.

50 de militari, 20 de voluntari, 8 aleşi

Dintre cei opt militari aleşi de colonelul Suciu, unul singur era ofiţer: căpitanul Ionel Boeru (31 de ani). Automat, ceilalţi şapte au intrat în subordinea lui. Într-o reconstituire făcută pentru „Adevărul”, căpitanul Ionel Boeru (acum colonel în rezervă) îşi aminteşte: „Ne-a fost ordonată o adunare pe platou, la care au participat toate cadrele militare şi personalul civil al unităţii. Civilii au fost lăsaţi liberi, iar comandantul ne-a zis nouă, militarilor, că are nevoie de opt voluntari pentru o misiune specială. S-au oferit în jur de 20 de militari, din totalul de 50 câţi eram. Comandantul i-a ales pe cei opt, dintre voluntari, în funcţie de nevoile urgente ale unităţii. Am avut această şansă să particip la misiune”. Militarii de la Boteni nu ştiau că „misiunea specială” sau „de grad zero”, cum a numit-o colonelul Suciu, era o operaţiune complexă care avea să se încheie cu execuţia soţilor Ceauşescu.

Printre cei opt paraşutişti selecţionaţi se afla şi plutonierul Dorin Cârlan. Acesta a rememorat evenimentele acelei dimineţi: „Am urcat în elicoptere pe la ora 8.00. Ne-au pregătit puţin piloţii şi mecanicii de bord. Ne-au arătat cum funcţionează mitralierele de 12,7 milimetri, care erau instalate pe elicoptere. Nu ni s-a spus încotro ne îndreptăm şi nici ce misiune avem. Patru paraşutişti am urcat într-un elicopter, patru în celălalt. Am făcut cunoştinţă cu comandanţii de aeronave, am mers într-o direcţie care urma să ne fie precizată pe parcurs. Pe la opt şi ceva am decolat”. Cei 8 paraşutişti de la Boteni pentru „Misiunea Târgovişte” erau: Ionel Boeru (căpitan), Dorin Cârlan (plutonier), Constantin Bărănguţă (plutonier), Octavian Gheorghiu (sergent-major), Laurenţiu Ştefănescu (sergent-major), Teodor Gheorghe (sergent-major), Marian Forjan (sergent-major), Dumitru Iliescu (sergent-major)

Execuţia

Aranjarea locurilor în timpul procesului

1.)

Elena Ceauşescu (inculpat)

2.)

Nicolae Ceauşescu (inculpat)

3.)

Mugurel Florescu (spectator)

4.)

Trifan Matenciuc (adjutant general Stănculescu, spectator)

5.)

General Victor Atanasie Stănculescu (spectator, reprezentant FSN)

6.)

Gelu Voican-Voiculescu (spectator, reprezentant FSN)

7.)

Virgil Măgureanu (spectator, reprezentant FSN)

a 8-a.)

Daniel Condrea, arbitru, cosemnatar al pedepsei cu moartea

9.)

Ioan Nistor (judecător)

10.)

Gică Popa (judecător, președinte de instanță)

11.)

Ion Zamfir, judecător, cosemnatar al pedepsei cu moartea

12.)

Corneliu Sorescu, asesor judiciar, cosemnatar al pedepsei cu moartea

13.)

Dan Voinea (procuror)

14.)

Nicolae Teodorescu, apărător obligatoriu al Elenei Ceauşescu

15.)

Constantin Lucescu, fundaş de serviciu pentru Nicolae Ceauşescu

16.)

Jan (sau Jean) Tănase (funcționar)

17.)

Fara poza

Ion sau Ionel Baiu (cameraman)

18.)

Gheorghe Ştefan, soldat de pază

19.)

Ion (sau Ionel) Boeru, gardian, comandantul plutonului de execuție

 

 

Sentinţa Tribunalului Militar Excepţional a fost executată la 25 decembrie, ora 14.50, în cazarma de la Târgovişte. Aşa cum plănuise generalul Stănculescu încă de la sosirea sa acolo, paraşutiştii din plutonul de execuţie i-au împuşcat pe dictatori lângă zidul Corpului de Gardă.

Plutonul de execuţie al Ceauşeştilor a fost constituit de Victor Athanasie Stănculescu înaintea procesului de la Târgovişte. Generalul a selectat trei dintre cei opt paraşutişti veniţi de la Boteni. E vorba de căpitanul Ionel Boeru, plutonierul Dorin Cârlan şi sergentul-major Octavian Gheorghiu.

sg.maj. OCTAVIAN GHEORGHIU

Execuţia a fost făcută în grabă. Era tensiunea momentului, dar şi insistenţa cu care generalul Nicolae Militaru (de două zile ministru al Apărării Naţionale) suna de la Bucureşti, în timpul procesului, pe telefonul din biroul comandantului UM 01417 Târgovişte, colonelul Andrei Kemenici. Paraşutiştii, conduşi de căpitanul Boeru, i-au executat pe Ceauşeşti scurt, fără a aştepta o eventuală comandă de genul „Foc!”.

„Ai dat de dracu’, Leano!”

Drumul către zidul de execuţie a fost unul de groază pentru cei care aveau misiunea de a-i lichida pe Ceauşeşti. Paraşutiştii îşi făceau tot felul de probleme. „Trecusem de colţul clădirii. Priveam zidul din faţă care, deşi aflat la 20 de metri, era atât de departe. Eram într-o stare de surescitare maximă, încordat până la extenuare. Spaimă, mânie, nerăbdare, teama de a nu rata, chinul înaintării spre zid. Parcă mergeam la spânzurătoare. Parcă eu însumi eram condamnatul. Mă aşteptam să cadă cerul pe mine, să crape pământul, să fiu înghiţit. Nu vedeam decât zidul, zidul care parcă se clătina, parcă se depărta, parcă se prăbuşea. Trebuia să omor, iar gândul ăsta mă paraliza şi-mi era teamă să nu-mi cedeze nervii, să nu-mi explodeze inima, să nu-mi pierd minţile”, rememorează Ionel Boeru.

cpt. IONEL BOERU

Un alt component al plutonului de execuţie, plutonierul Dorin Cârlan

, se temea să nu fie chiar ei, paraşutiştii, ţintele. „Odată ieşiţi în curtea cazărmii, ne-am trezit cu sute de arme îndreptate spre noi. Mii de gloanţe puteau porni spre cei doi condamnaţi sau spre însoţitorii lor. Dar nu puteam da înapoi. Un soldat pe lângă care au trecut i-a spus Elenei cu ranchiună: «Ai dat de dracu’, Leano!»”.

În cartea După execuţie a nins, căpitanul Ionel Boeru îi povestea lui Viorel Domenico: „Când m-am apropiat de zid, am tresărit surprins. Deşi plecase în urma mea, deşi nu-l văzusem trecând pe lângă mine, sergentul-major Teodor Gheorghe mă aştepta acolo cu Elena. I l-am dat în primire şi pe Nicolae, m-am retras câţiva paşi înapoi, de-a-ndărătelea, şi i-am făcut semn să se retragă lateral. Nu mai aveam glas. Apoi am deschis focul”.

Tot Boeru îşi mai aminteşte că, după execuţie, în încărcător i-a mai rămas un singur glonţ.„Le-am zis colegilor: «Foc automat şi, la comanda mea, trageţi de la şold!». Eu când am zis «Foc!», am şi apăsat. Eram cel mai stresat dintre toţi. Eu am tras trei salve. Din 30 de gloanţe, am tras 29 de bucăţi, în trei salve. Prima salvă, la picioare, l-a îngenuncheat. A doua salvă l-a lovit în piept şi a căzut pe spate. Următoarea salvă a fost pe ea. Şi a picat undeva lateral, în dreapta”. În acel moment, ceilalţi doi paraşutişti au tras şi ei. Octavian Gheorghiu a tras o singură rafală, în timp de Dorin Cârlan, un glonţ. De emoţie, când a armat, a fixat pistolul-mitralieră în poziţia „foc cu foc”, deşi primise ordinul să-l pună pe „foc automat”.

„M-a cuprins o spaimă cumplită”

După ce au fost executaţi, soţii Ceuşescu au fost înveliţi în pături militare şi foi de cort, pentru a fi transportaţi spre Bucureşti, cu elicopterul. Comandantul de atunci al UM 01417, colonelul Andrei Kemenici, îşi aminteşte momentele de după execuţie: „Bucuria asta a «eliberării» a durat poate cinci minute, apoi m-a cuprins o spaimă cumplită, înfiorătoare. Pentru că, după execuţie, totul s-a precipitat iarăşi. S-au luat cadavrele, s-au urcat în elicopter şi gata. Niciun om din delegaţia venită în unitate n-a dat mâna cu mine, să-mi fi spus c-am făcut bine sau rău. M-au ignorat cu toţii. Ca şi când n-aş fi existat. S-au urcat în elicopter şi şi-au luat tălpăşiţa. Nici măcar generalul Militaru, pe atunci ministru al Apărării, care m-a sunat a patra oară, întrebându-mă dacă «s-a terminat», nu mi-a spus nimic, nici de bine, nici de rău. I-am confirmat că au plecat şi el a spus: «În sfârşit!», apoi a închis telefonul. Am rămas, aşadar, singur, cu obsesiile şi cu spaimele mele. Abia după ora 15.00, deci după plecarea comandoului, începusem să aflu fel de fel de treburi care se întâmplaseră în unitate: conspiraţii, nemulţumiri, acuzaţii. Aşa că spaima s-a amplificat. Şi eram marcat de ideea că Iliescu nu ştia ce făcuse Stănculescu la Târgovişte. Mă gândeam că voi fi eu însumi asasinat. Poate de oamenii lui Iliescu... Poate de oamenii lui Ceauşescu...”

„Suvenirul” căpitanului Mateescu

După terminarea execuţiei şi după ce cadavrele Ceauşeştilor au fost duse la elicopter, iar o parte din personalul unităţii s-a strâns în apropierea zidului la care s-a făcut execuţia, căpitanul Ion Mateescu şi-a luat o mică „amintire” din zid: un glonţ. „Acest glonţ a trecut, cu probabilitate de 100%, prin Nicolae Ceauşescu, pentru că are scame de culoare închisă. Ceauşescu a fost îmbrăcat într-un palton de culoare închisă, negru sau bleumarin închis, iar pe interior avea blăniţă de miel de culoare închisă. Soţia sa, Elena, a avut haină de culoare bej, deci deschisă. Se poate reproduce ADN-ul, dacă e cineva curios să vadă dacă cel de acolo a fost sau n-a fost Ceauşescu, deşi nu cred că mai există dubii. E un document istoric, dacă putem să-i spunem aşa”.

                             

        Upgrade *

5 dec.2017, Majestatea Sa, Regele Mihai I de Romania a incetat din viata la 96 de ani. Ce rol a jucat Majestatea Sa pentru poporul roman gasiti detalii pe Wikipedia.

Dumnezeu sa-l ierte pentru moartea Maresalului Antonescu si pentru fuga sa din tara. Ceausescu a murit demn ca un erou strigand

- " Traiasca Republica Socialista Romania, libera si independenta ".

No comment !

  Upgrade ***  A mai cazut o " stea "....Tudor Postelnicu, fostul sef al Securitatii in perioada comunista, a murit la varsta de 86 de ani

Upgrade *** 18 ian.2019    A mai cazut o " stea " ....Amiral Emil Cico Dumitrescu, a murit la varsta de 84 de ani, chiar de ziua lui....N.B. Ce noroc ....trebuie sa ai sa mori chiar de ziua ta de nastere ?

Emil „Cico” Dumitrescu a murit joi seară, la vârsta de 84 de ani, chiar de ziua sa de naștere. Amiralul a fost inculpat în dosarul Revoluției, împreună cu Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și Iosif Rus.

El a fost acuzat că în timpul Revoluției din 1989 ar fi fost responsabil în mod direct de manifestarea fenomenului diversionist existent în intervalul 22 - 30 decembrie 1989.

Parchetul General a transmis că procurorii militari au dispus punerea în mișcare a acțiunii penale faţă de inculpaţii Ion Iliescu (membru și președinte al C.F.S.N.), Gelu Voican Voiculescu (membru C.F.S.N. și fost vice prim-ministru al Guvernului României), Iosif Rus (fost comandant al Aviației Militare) și Emil (Cico) Dumitrescu (fost membru CFSN), sub aspectul săvârșirii infracțiunilor contra umanităţii. Prin punerea în mișcare a urmăririi penale suspecții au deveni inculpați, aceasta fiind o fază premergătoare trimiterii în judecată.

Amiralul Emil „Cico” Dumitrescu a murit, joi, la vârstă de 84 de ani, chiar de ziua sa, deși, după cum declara la un moment dat, își dorea să trăiască 120 de ani. Potrivit surselor din anturajul familiei, suferea de probleme cronice de sănătate, anunță Sursa Zilei. A fost membru în Consiliul Frontului Salvării Naționale.

La data de 4 februarie 1990, căpitanul de rangul I Emil Dumitrescu a fost înaintat la gradul de contraamiral. A fost avansat la 11 mai 1993 la gradul de viceamiral (cu 2 stele).

În ședința Guvernului din 28 decembrie 1995, este numit în funcția de secretar de stat, șef al Departamentului de logistică din cadrul Ministerului de Interne, deținând această funcție până în decembrie 1996. El a fost de mai multe ori acuzat de acte de corupție, însă nici o cercetare asupra sa nu a fost dusă la bun sfârșit. În perioada 1996-2000, a fost cercetat pentru "subminarea puterii de stat" prin modul în care s-a implicat în mineriada din 13-15 iunie 1990.

În timpul Revoluției din decembrie 1989, căpitanul de rangul I Emil Dumitrescu s-a deplasat la TVR, pe 22 decembrie 1989, unde a făcut un apel la comandanții unităților militare din județele învecinate cu Bucureștiul pentru a se deplasa să apere capitala: "Comandanți ai unităților apărării naționale din orașele Târgoviște, Râmnicu Sărat, Buzău, Focșani, Galați, Brăila - vă transmit ordinul șefului Marelui Stat Major, general Gușă Ștefan, ca în cel mai scurt timp să îndreptați unitățile dumneavoastră către București (...) din ordinul șefului Marelui Stat Major general Gușă Ștefan și a generalului locotenent Stănculescu v-a transmis acest ordin căpitan de rangul I Dumitrescu".

În cărţile sale de memorii, Cornel Dinu îi atribuie amiralului Emil Dumitrescu un rol capital în desfăşurarea Revoluţiei. Fostul fotbalist Dinu mărturiseşte că viitorul amiral a ajutat la protejarea „doamnei Nina“, soţia tovarăşului Iliescu Ion, pe care Cico l-a chemat, atât de călduros, la Televiziune.

Pe Cornel Dinu l-a dus mintea să meargă ţintă la Televiziunea Română în după-amiaza de 22 decembrie. A fost introdus în cercul puterii de Dan Marţian: „Am intrat împreună într-un birou de la etajul doi, unde se redactau ştirile lansate pe post. Înăuntru era şi Ion Iliescu. I-am amintit cum îmi ratasem intrarea în politică în 1968 (n.r. - în acel an, Dinu nu a mai apucat să ţină o alocuţiune la un congres UTC dirijat de Ion Iliescu, pe atunci ministru al Tineretului). Iliescu mi-a zâmbit larg (n.r. - cum altfel?!) m-a îmbrăţişat şi mi-a spus să-l ajut pe prietenul său, Dan Marţian". „Teroristul" Dinu Ion Iliescu a înroşit telefonul care făcea legătura cu Moscova Dinu a cizelat câteva ore la ştirile care intrau pe post, apoi Ion Iliescu l-a trimis să o ia de acasă pe „doamna Nina" şi să i-o aducă la Televiziune. Alături de soţia viitorului preşedinte a trăit Cornel Dinu emoţiile Revoluţiei. Nina s-a ascuns câteva nopţi în casa „Procurorului" şi pe la rudele acestuia. De frică, Dinu le-a cerut „emanaţilor Revoluţiei" un pic de protecţie într-una dintre nopţile de zbucium. I-a oferit-o amiralul Cico Dumitrescu, cu care se împrietenise la Televiziune, trimiţându-i în faţa casei o maşină de la Circa 2 de Miliţie. „Cu Cico Dumitrescu m-am înţeles doar din priviri. Amiralul Cico Dumitrescu a fost o rotiţă foarte importantă din angrenajul acelor evenimente. Era unul dintre executanţii planului. Masele, provocate şi dirijate de profesionişti ai unor asemenea cataclisme istorice, pregătiţi pentru aşa ceva, doar se mişcau şi făceau zgomote". Tot Cico Dumitrescu l-a salvat pe Cornel Dinu şi la 24 decembrie, seara, când fostul sportiv a fost depistat cu arme în portbagajul maşinii şi catalogat de un locotenent drept terorist.

În luna iunie, Klaus Iohannis a avizat începerea urmăririi penale a lui Emil Cico Dumitrescu, cercetat în dosarul Revoluţiei. Șeful statului a informat Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost înştiinţat cu privire la formularea acestei cereri. În acest dosar, este urmărit penal şi fostul preşedinte Ion Iliescu, pentru infracţiuni contra umanităţii, el fiind acuzat că a acceptat şi oficializat măsuri cu caracter militar, dintre care unele au avut “un evident caracter diversionist”.

Ghici ghicitoarea mea, cine urmeaza oare ?.....

 

Tudor Postelnicu da mana cu Nicolae Ceausescu
Foto: AGERPRES
Tudor Postelnicu, fostul sef al Securitatii in perioada 1978 - 1987, a murit la varsta de 86 de ani. Vestea decesului a fost confirmata de sotia lui Tudor Postelnicu pentru Digi 24. Fostul sef al Securitatii din perioada comunista era internat de cateva saptamani la Spitalul Militar, cu grave probleme respiratorii.

Tudor Postelnicu a facut parte din Comandamentul de reprimare a grevei minerilor din Valea Jiului din anul 1977, fiind numit apoi seful Departamentului Securitatii Statului.

Tudor Postelnicu a fost membru al Comitetului Central al PCR si ministru de Interne (1987-1989). In perioada 1978 - 1987 a fost seful Securitatii.

Numele lui Tudor Postelnicu este legat de urmarirea si persecutarea mai multor disidenti, printre care Paul Goma, Ion Caraion, George Constantin si Gheorghe Ursu.

Postelnicu a fost arestat in timpul Revolutiei, iar pe 2 februarie 1990 a fost judecat de Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti alaturi de Emil Bobu, Manea Manescu si Ion Dinca.

A fost condamnat la inchisoare pe viata, i-a fost confiscata averea si a fost privat de unele drepturi civile. A facut recurs si, in urma acestuia, i-a fost schimbata incadrarea din genocid in omor deosebit de grav. El a primit o pedeapsa de 14 ani de inchisoare.

In 1997 a fost din nou condamnat la 18 ani de inchisoare, pentru omor deosebit de grav, in dosarul Autobuzul, privind trei tineri omorati din ordinul Securitatii, dupa ce i-au luat ostatici pe calatorii unui autobuz, in incercarea de a fugi in Occident.

Tudor Postelnicu a executat doar 7 ani de inchisoare. In 2009, el a fost cercetat de procurori si pentru finantarea teroristului Carlos Sacalul.

In timpul unei sedinte publice din cadrul unuia dintre procesele sale, Tudor Postelnicu si-a justificat deciziile si actiunile spunand "Am fost un dobitoc!", fraza ramasa celebra si folosita de saptamanalul Academia Catavencu drept subtitlu al unei rubrici, sub care in fiecare saptamana apareau unul sau mai multe citate prin care diverse personalitati politice isi justificau in mod similar unele greseli.

                                          ******

Upgrade...a mai cazut " o stea "......tot la 86 de ani ca si Tudor Postelnicu...

Iulian Vlad a murit. A fost ultimul şef al Securităţii lui Ceauşescu

Fostul şef al Securităţii Iulian Vlad a murit sâmbătă, la vârsta de 86 de ani.

Născut în 23 februarie 1931, Iulian Vlad a fost ultimul şef al Securităţii comuniste înainte de evenimentele din 1989.

El a fost membru al Partidului Comunist din 1946, iar din 1948 până în 1951 a ocupat mai multe funcţii, de la cea de secretar de clasă şi de judeţ, până la cea de şef de secţie al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Muncitoresc.

În perioada 1952-1974, Iulian Vlad a lucrat la Ministerul de Interne, ca specialist în învăţământ militar, iar din 1974 până în 1977 a fost comandantul Şcolii Militare de Ofiţeri. A rămas în continuare în Ministerul de Interne, unde din 1977 până în 1984 a fost secretar de stat, apoi adjunct al ministrului de Interne, până în 1987, când a preluat funcţiile de ministru secretar de stat şi şef al Departamentului Securităţii Statului, până în 6 ianuarie 1990, când a fost trecut în rezervă.

După căderea regimului comunist, Iulian Vlad a fost arestat şi condamnat la 25 ani de închisoare, ca urmare a implicăriii sale în represiunile care au avut loc la Timişoara şi la Bucureşti în decembrie 1989, dar a executat din pedeapsă doar patru ani.

În luna martie, Andrei Ursu, fiul disidentului anticomunist Gheorghe Ursu, a depus la Secţia Militară a Parchetului instanţei supreme, o plângere penală împotriva lui Iulian Vlad, fost şef al Securităţii în decembrie 1989, pe care-l acuză de cercetare abuzivă, torturare şi instigare la persecuţii politice faţă de tatăl său, decedat în 1985 în Spitalul Penitenciar Jilava.

                                                           ********************************

Scopul acestei licitatii este o forma de distributie a filmarilor reale si a adevarului pur, natural, asa cum a fost el, doar in imagini reale, bine pastrat si cu imagini needitate ( netaiate, neadaugite ) fara comentarii sau interpretari " inteligente ". 

Document istoric de importanta deosebita !!!

A se pastra in arhiva dvs. personala !!!

Pentru a combate, trebuie sa cunosti adevarul pur !!! 

Probabil ultimul interviu al domnului general Victor Atanasie Stanculescu in viata :

                                        ****        Statistica interesanta       ****
  
Romania, de-a lungul istoriei, s-a aflat mereu la rascruce de vanturi, intre 3 mari imperii :

1. De la 1393 la 1877 (484 ani) Muntenia, Moldova si Transilvania au platit Imperiului Otoman 1.066.305.780 lei-aur, sau 341.021 kg aur (341 tone aur);

2. Imperiul Habsburgic a tinut sub ocupatie Transilvania, intre 1687 si 1918 (231 ani), Banatul, intre 1718 si 1918 (200 ani), Oltenia, intre 1718 si 1739 (21 ani) si Bucovina, intre 1775 si 1918 (143 ani) si a stors aceste provincii de 2.450.000000 lei-aur, sau 857.500 kg aur (858 tone aur);

3. In perioadele de ocupatie ruseasca, intre 1769 si 1854 (85 ani), Moldova si Muntenia au fost stoarse de 200.000.000 lei-aur, sau 64.516 kg. aur (65 tone aur).
 
Cu alte cuvinte, Imperiul Habsburgic, stapanind 231 ani Transilvania si 100 ani Bucovina, a jecmanit de doua ori mai mult decat turcii (484 ani) si de patru ori mai mult decat rusii (85 ani).

Fara a mai pune la socoteala tezaurul trimis spre pastrare rusilor si nici uriasele despagubiri de razboi impuse Romaniei la sfarsitul WW2, inseamna o paguba de 1.264 tone aur, care astazi ar fi valorat peste 63 mld. EURO.
  Interesant :                                                

INTERVIUL : Victor Atanasie Stanculescu, 85 de ani, marturiseste ca avea legaturi cu reprezentanti ai serviciilor secrete occidentale in perioada 1980-1990, pe vremea cand conducea Departamentul Inzestrarii din MApN.

General si fost ministru al Apararii in ziua in care Ceausescu a fugit, Stanculescu se afla acum in penitenciarul din Jilava, condamnat pentru omor deosebit de grav savarsit prin reprimarea revolutiei de la Timisoara. Stanculescu recunoaste ca Ion Iliescu l-a protejat in perioada in care era presedinte, iar procurorul general al Romaniei din acea perioada a jucat in favoarea sa.
Victor Atanasie Stanculescu a preluat puterea, ca ministru al Apararii inainte de fuga lui Ceausescu, in dimineata de 22 decembrie, cand le-a si cerut soldatilor sa revina in cazarmi. Aceasta lovitura de stat avea mai multi clienti politici in acele zile: „Puteam sa aleg intre Ion Iliescu, aflat pe pozitii, Ilie Verdet, care era dispus sa faca repede un guvern reconditionat, Constantin Dascalescu, despre care aveam informatii ca vrea sa cheme Marea Adunare Nationala. Eu ma gandisem insa la Mihai Botez, dar nu stiam de unde sa il iau“.
De ce l-ati tradat pe Ceausescu?
V.A.S.: Pentru ca in acele momente Romania era in pragul unei iugoslavizari, din cauza presiunii externe, chiar inaintea dezmembrarii propriu-zise a Iugoslaviei, dar si pentru ca eram in pragul unui razboi civil. In al treilea rand, tara era plina de agenti straini.
Deci v-ati hotarat sa-l tradati pe 22 decembrie?

V.A.S.: Da, am vazut ca alta solutie nu era, fie continuam actiunile care fusesera amplificate si din exterior, dar si de dorintele unora de a se reabilita, fie incercam sa oprim dezastrul.
Cine voia sa se reabiliteze?
V.A.S.: Va dau exemplul cel mai relevant: generalul Nicolae Militaru, care fusese dat afara din armata si facut, din comandantul Armatei Bucuresti, adjunctul ministrului Constructiilor, in momentul in care s-a aflat ca fusese partizan al GRU –Directoratul principal de spionaj, structura de spionaj militar a Moscovei din 1918 pana acum (n.a).
Acest lucru s-a intamplat dupa incercarea de rasturnare a lui Ceausescu din 1978 in care a fost implicat, dar, potrivit WikiLeaks, intr-o telegrama clasificata a Ambasadei Statelor Unite la Bucuresti se descrie si o alta incercare de asasinare a lui Nicolae Ceausescu din 23 mai 1974. Va aduceti aminte de aceste lucruri?
V.A.S.: Stiu despre miscarea din armata condusa de Militaru si de alti cativa generali, care erau legati de structurile rusesti, dar nimic despre ce s-ar fi intamplat in 1974.
Vreti sa spuneti ca singurul complot impotriva lui Ceausescu despre care ati auzit este cel la care a participat Militaru?
V.A.S.: Am auzit si despre Scrisoarea celor 6.
Dvs. v-ati gandit vreodata la posibilitatea rasturnarii lui Ceausescu?
V.A.S.: Nu.
In afara de Nicolae Militaru, care intr-un fel a fost adversarul dvs. personal, cine ar mai fi vrut sa se reabiliteze in decembrie 1989?
V.A.S.: Ceilalti pe care i-a adus Militaru langa el, este vorba despre 25 de generali care fusesera pensionati toti pe criteriu de varsta, nu politic, dar care aveau in comun faptul ca studiasera la Moscova.
Generalul Militaru a fost numit ministru al Apararii imediat dupa condamnarea la moarte a cuplului Ceausescu de catre Ion Iliescu, pe atunci sef al Frontului Salvarii Nationale, care a preluat puterea politica. Facea si el parte din grupul celor care studiasera la Moscova.
V.A.S.: Da, s-a si vazut care au fost consecintele imediate.
Pana in 22 decembrie 1989, cand l-ati tradat pe Ceausescu imediat ce v-a numit ministru al Apararii, i-ati fost loial?
V.A.S.: Eu am fost loial Romaniei.
Pana pe 22 decembrie 1989 ati fost de acord cu tot ceea ce facea Ceausescu si i-ati respectat ordinele?
V.A.S.: Nu.
Vreti sa spuneti ca ati avut momente in care v-ati revoltat?
V.A.S.: Da, cand m-am dus la Timisoara si am vazut ce se intampla acolo nu am mai fost de acord cu el.
Ati fost trimis la Timisoara pe 17 decembrie 1989?
V.A.S.: Da, dar nu de Ceausescu, ci de ministrul Apararii, Vasile Milea.
Care respecta un ordin dat de Ceausescu.
V.A.S.: El m-a trimis sa vad nu doar care este influenta miscarii de la Timisoara, ci si pentru lucruri mai tehnice, fiindca se incheia anul bugetar si trebuia sa vedem care este stadiul livrarilor de catre industria din Timisoara.
Dupa sedinta din 17 decembrie a Comitetului Politic Executiv, unde Ceausescu si ceilalti au luat decizia reprimarii revoltei de la Timisoara, dvs., impreuna cu alti generali de armata, militie si Securitate, ati fost trimisi sa puneti in aplicare acest ordin.
V.A.S.: Acest ordin nu exista nicaieri, mai putin in hotararile justitiei, fiindca nu exista nici un martor care sa fi spus ca eu am primit ordin sa trag.
Inainte de 22 decembrie au murit la Timisoara 73 de oameni si au fost raniti mai mult de 300. Nu va simtiti in nici un fel responsabil fata de ceea ce s-a intamplat atunci?
V.A.S.: Ba da. Ma simt responsabil ca nu am putut sa opresc acest lucru. Prea multe nu aveam de facut. Cand am ajuns la Timisoara, ni s-a spus sa nu intram in oras ca se trage. Ordinul se daduse deja de la Bucuresti.
Dvs. sunteti inocent, nu va aduceti aminte de nimic?
V.A.S.: Imi aduc foarte bine aminte ca nu am putut ajunge la Comandamentul Diviziei din Timisoara pentru ca fusese atacat.
Aveti remuscari pentru cei care au murit la Timisoara in perioada in care dvs. ati fost trimis acolo?
V.A.S.: Am remuscari si imi pare rau.
Dar pentru inabusirea miscarii studentesti din 1956 de la Timisoara?
V.A.S.: Nu, pentru ca atunci nu am fost implicat deloc.
Dar erati la Timisoara in perioada represiunii din ‘56.
V.A.S.: Am fost trimis la Timisoara in 1952, eram seful Statului Major Artilerie nr. 38, si eram intr-adevar la Timisoara in ’56, dar generalul Dragnea era seful Corpului 38 Armata, care s-a ocupat nemijlocit de aceasta activitate.
Au fost agresati si dusi la inchisoare aproape 3.000 de studenti.
V.A.S.: Eu nu am fost implicat.
Generalul Dan Voinea povesteste ca i-ati fi spus ministrului Milea, inainte sa plecati, urmatoarele: “Lichidez tot, ca in 1956”.
V.A.S.: Inventii.
Ati avut o cariera de succes in perioada regimului comunist.
V.A.S.: Am avut fiindca atunci cand au fost adusi multi oameni noi pentru refacerea armatei, eu eram deja un om cu un trecut politic bun pentru dosar, pentru ca trecusem pe la Santierul Tineretului Bumbesti-Livezeni.
De ce v-a inaintat in grad Ceausescu in timpul invaziei sovietice din Cehoslovacia, in 1968?
V.A.S.: Pentru ca la Marele Stat Major eram seful Directiei Organizare, Mobilizare, Planificare, Inzestrare, Incorporare si raspundeam de mobilizarea armatei. Am condus 12 sau 13 variante de mobilizare partiala si doua variante de mobilizare totala pentru a face fata celor 22 de divizii ale Bulgariei, Ungariei si URSS. Fiecare din aceste state ar fi avut interesul sa vina in Romania.
Cand ati fost contactat pentru prima data de serviciile secrete straine?
V.A.S.: Dupa ce am devenit seful Directiei Economice din MApN, deci intre 1980 si 1989. Reprezentantii acestor servicii straine veneau la mine sub forma unor industriasi.
Era deci vorba despre servicii secrete occidentale?
V.A.S.: Da, voiau sa vada ce pot cumpara.
Discutati cu ei si altceva?
V.A.S.: Erau destul de ermetici in ceea ce priveste colateralele pentru care venisera.
Va trageau de limba?
V.A.S.: In general voiau sa afle daca sunt pro sau contra. Si nu cred ca au reusit sa afle.
Pana cand n-au aflat nimic despre optiunile dvs.?
V.A.S.: Pana pe 22 decembrie, dar nici eu nu am avut incredere in nimeni in jurul meu. Am fost un fel de lup singuratic.
In anii ’80 erati in amicitii cu atasatii militari occidentali acreditati la Bucuresti. Aceste relatii erau incurajate sau tolerate de conducerea politica?
V.A.S.: Ambele. Eram in relatii bune cu atasatii militari din SUA, din Franta, din Japonia, din Marea Britanie etc. Toti atasatii militari isi faceau program sa se vada cu seful departamentului Inzestrare pentru a afla ce producem, cat vindem, ce vindem, cui vindem, cu ce pret vindem. Ii invitam la expozitiile pe care le organizam ca sa nu fiu nevoit sa le fac expuneri individuale.
Totusi, legaturile cu ei erau permanente, discutati si politica?
V.A.S.: Si nu doar cu ei, si cu ambasadorii, fiindca eram maestru de ceremonii al vanatorilor pe care le organiza MApN. Organizam vanatori pentru corpul diplomatic si atasatii militari.
Era deci o politica sa-i cultivati pe diplomatii occidentali?
V.A.S.: Nu. Asa se intampla.
Securitatea va urmarea in aceasta perioada?
V.A.S.: Da. Eu nu m-am ferit de Securitate, ci de cercetarea celor din exterior.
Dupa ce va intalneati cu acesti diplomati din state membre NATO, deci adversare, faceati rapoarte despre discutiile avute?
V.A.S.: Nu eram obligat.
Nu trebuia sa le spuneti nici superiorilor dvs. despre aceste discutii?
V.A.S.: Vorbeam despre aceste discutii cu seful Marelui Stat Major si cu ministrul.
Diplomatii straini pe care-i intalneati nu erau interesati inainte de 1989 sa afle amanunte despre politica interna sau despre ideile lui Nicolae Ceausescu?
V.A.S.: Poate, dar nu cu mine.
Inaintea ultimului Congres al PCR din toamna anului 1989 erati pe lista celor propusi sa faca parte din Comitetul Central (CC), dar ulterior ati fi fost retras pe baza unui raport al Securitatii din care ar fi rezultat ca ati fi avut legaturi cu un serviciu secret strain. Dvs. ati vorbit la un moment dat de MI-6, serviciul secret britanic.
V.A.S.: Da, m-am intalnit cu unii reprezentanti, care au venit aici sa faca afaceri si care au intrat in cercurile inalte din Bucuresti si au participat inclusiv la vanatorile organizate de MApN.
Generalul Pacepa, care era convins de implicarea masiva a sovieticilor in Revolutia din 1989, spunea ca Nicolae Ceausescu a fost impuscat in stil KGB.
V.A.S.: Nu stiu ce inseamna stilul KGB.
Adica dupa un proces sumar.
V.A.S.: Nu e singurul caz in istorie.
Va faceti reprosuri pentru felul in care ati organizat procesul lui Ceausescu?
V.A.S.: Acum e prea tarziu, nu trebuia facut asa.
Cand v-ati intalnit prima data cu Ceausescu?
V.A.S.: In 1968, cand m-a avansat.
Il admirati?
V.A.S.: Era comandantul Armatei Romane.
Va era frica de el?
V.A.S.: N-am avut niciodata senzatia de frica, nici macar aici in inchisoare.
Cine a declansat Revolutia, grupul disidentilor lui Iliescu, agentii Securitatii, forte din afara sau a fost o revolta populara?
V.A.S.: Au intrat in tara 4.000 de turisti rusi in 1989, iar 1.000 din ei au plecat abia la finele anului 1990.
Nici Armata, nici Militia, nici Securitatea nu au facut nimic atunci cand si-au dat seama de numarul mare al acestor turisti?
V.A.S.: Invazia era mai mare decat fortele implicate in repre­siune. 4.000 de oameni erau prea multi pentru capacitatea Securitatii de urmarire operativa.
Din datele existente, de fapt, dvs. ati dat in 1989 o lovitura de stat.
V.A.S.: Asa spun unii istorici.
Pentru cine ati dat aceasta lovitura de stat?
V.A.S.: Intrebati-i pe cei care spun asta.
Este evident ca ati dat o lovitura de stat, pentru ca dvs. ati preluat puterea chiar inainte de fuga lui Ceausescu, in dimineata zilei de 22 decembrie, dupa ce ati fost numit ministru si ati ordonat retragerea armatei in cazarmi.
V.A.S.: Da, dar nu aveam pe cine sa ma sprijin.
La cine v-ati gandit atunci cand ati pus mana pe putere? Cum v-ati imaginat ca ar trebui sa se petreaca lucrurile mai departe? Aveati un scenariu?
V.A.S.: Eu puteam sa aleg intre Ion Iliescu, aflat pe pozitii, Ilie Verdet, care era dispus sa faca repede un guvern reconditionat, Constantin Dascalescu, despre care aveam informatii ca vrea sa cheme Marea Adunare Nationala. Eu ma gandisem la Mihai Botez, dar nu stiam de
unde sa il iau.
Asa ca l-ati lasat pe Ion Iliescu sa se aseze la butoane.
V.A.S.: S-a intamplat.
Dupa 22 decembrie 1989, deci dupa fuga lui Ceausescu, au mai murit 1.000 de oameni. Ion Iliescu e responsabil pentru acesti morti?
V.A.S.: In primul rand Militaru, care avea deja ordinele si planurile facute de la Moscova.
Si abia apoi Iliescu?
V.A.S.: Da.
Ion Iliescu a jucat atunci pe cartea Rusiei?
V.A.S.: Da, din momentul in care m-a inlocuit pe mine cu Militaru. Dupa aceea, in februarie m-a rechemat, de teama sa nu fie dat jos tot de armata.
Ati ramas in relatii bune cu Ion Iliescu.
V.A.S.: Da, mi-a trimis cu o dedicatie frumoasa cartea lui Dupa 20 de ani, in care scrie ca eram „cel mai“; ca dovada ca eram „cel mai“ sunt la inchisoare.
Totusi, Ion Iliescu v-a protejat cat a fost la putere.
V.A.S.: Da, intr-adevar: dupa prima condamnare, procurorul general Tanase Joita, imi imaginez ca la indicatia lui Iliescu, a facut recurs in anulare in care scrie pe 45 de pagini realitatea intamplarilor de la Timisoara, adica faptul ca am dat doar ordin sa nu sune sirenele sau ca am trimis pe cineva sa se intereseze de numarul mortilor si ranitilor. Joita cerea achitarea sau inapoierea dosarului la parchet.
Deci Iliescu v-a protejat.
V.A.S.: Da.
Cine a fost impotriva dvs.?
V.A.S.: Procesul care m-a adus la inchisoare a avut loc dupa ce adevaratii actori care au condus efectiv represiunea, pentru fiecare arma in parte, erau deja morti.
In 1997?
V.A.S.: Da.
Mai exista cele 10 casete cu secrete cu care ati amenintat odinioara? Pe cine incrimineaza?
V.A.S.: Nici nu mai stiu pe unde sunt, nu incrimineaza pe nimeni, e o trecere in revista a lucrurilor, un fel de jurnal pe care l-am filmat.
Ce fel de lucruri nu puteti spune?
V.A.S.: Diverse; de la moartea lui Kennedy au trecut mai multi ani si inca nu se spune tot, de ce sa ne grabim? Deocamdata eu sunt aici in inchisoare si mai am 9 luni de stat.
Ati cerut gratierea.
V.A.S.: Cei de-acasa au insistat. In cererea catre presedinte am scris in final ca „desi nu am facut…“, rog sa fiu gratiat. N-as fi vrut sa cer sa fiu iertat pentru ceea ce nu am facut.
Ati avut relatii bune cu familia Ceausescu, dovada ca ati avut o cariera de succes. De care dintre ei erati mai apropiat?
V.A.S.: Vorbeam cu ei doar in cadru oficial.
Ce fel de relatii ati avut cu Elena Ceausescu?
V.A.S.: Nici una, nu stiu cine a inventat zvonurile si propozitia „Ai grija de copii“.
Circula pe internet poze cu dvs. si Elena Ceausescu, in care dvs. erati foarte curtenitor.
V.A.S.: Totdeauna cand venea la expozitiile militare ii sarutam mana.
Avea ea vreo slabiciune fata de dvs.?
V.A.S.: Nu stiu, imi pare rau ca n-ati apucat sa o intrebati
********************************** sfarsitul interviului
Up Grade :

Generalul Victor Atanasie Stănculescu a murit într-un azil de bătrâni, duminică, 19 iunie 2016, la vârsta de 88 de ani.

"Generalul Victor Atanasie Stănulescu a încetat din viaţă la 18.30 la un azil de bătrâni din Săftinca jud Ilfov", a declarat pentru MEDIAFAX avocatul acestuia, Cătălin Dancu.

Potrivit sursei citate, acesta suferise un atac cerebral în urmă cu mai multe săptămâni, şi de atunci avea grave probleme de sănătate.

Trupul acestuia va fi incinerat marţi.

Victor Atanasie Stănculescu s-a născut la data de 10 mai 1928, în oraşul Tecuci (judeţul Galaţi).

La data de 17 decembrie 1989, având funcția de ministru adjunct al apărării naționale, a fost trimis de Vasile Milea la Timișoara pentru a reprima Revoluția. Ceauşescu a fost foarte mulţumit de activitatea lui, întrucât l-a numit comandant militar unic al Timişoarei.

Întors la Bucureşti în noaptea de 21-22 decembrie, s-a deplasat la Spitalul Militar din Bucureşti, unde l-a rugat discret pe comandantul spitalului, un bun prieten de-al lui, să-i pună un picior în ghips, pentru a se sustrage în acest fel de implicarea pe mai departe în reprimarea Revoluţiei.

Totuşi s-a prezentat la Comitetul Central al PCR, la chemarea lui Nicolae Ceauşescu, şi a fost numit de acesta ministru al apărării naţionale în locul lui Vasile Milea, care s-a sinucis în jurul orei 9.30 dimineaţa (pe 22 decembrie). Stănculescu a ocupat funcţia de ministru până în anul 1991.

În anul 1990, o comisie guvernamentală de anchetă a evenimentelor din 1989 condusă de Viorel Oancea a propus trimiterea sa în judecată pentru participare la reprimarea revoluției. Acest lucru s-a întâmplat abia în 1997. În anul 1999 a fost condamnat de Curtea Supremă la 15 ani închisoare pentru omor deosebit de grav săvârșit prin reprimarea revoluției din Timișoara, hotărâre confirmată în 2000 în urma recursului.

Pe 20 mai 2014, după ispășirea a cinci ani din cei 15 ani de închisoare la care a fost condamnat, Victor Stănculescu a fost eliberat condiționat. În 24 martie 2015, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins plângerea lui Victor Stănculescu și a coinculpatului său din proces, Mihai Chițac, cu privire la pretinsele nereguli din procesul prin care au fost condamnați.

***********************************

Ceausescu a fost ucis de Trilaterala. Ofiterii de informatii vorbesc. Stelian Octavian Andronic, primul ofiter care a raportat la Bucuresti constituirea Trilateralei si obiectivele Clubului de la Roma si ale Grupului Bilderberg.

“În politică, nimic nu se întâmplă accidental. Dacă se întâmplă, puteţi paria ca a fost planificat sa aiba loc în acest fel.” – Franklin Roosevelt. Intrebarea unui cititor: Deci, ce spui atunci când o bună parte a unui guvern european este ştearsa într-un singur accident de avion?

Eliminat de Trilaterala

Stelian Octavian Andronic, ofiterul DSS care a supravegheat activitatea societatilor secrete internationale, ne-a oferit, anul trecut, in exclusivitate, o informatie bomba: Bilderberg a incercat recrutarea lui Ceausescu inca din 1971. “In 1971, inainte de constituirea Trilateralei, in 1973, cineva care facea parte si din serviciile secrete, si membru al Grupului Bilderberg, a incercat sa-l racoleze pe Ceausescu. Nu pot sa dezvalui identitatea acestuia, dar este o persoana foarte cunoscuta pe plan mondial”, ne spune fostul spion. “Reactia lui Ceausescu a fost categoric impotriva. Daca ar fi fost de acord soarta lui si a Romaniei, poate, ar fi fost cu totul alta. El a fost lichidat, exclus de pe scena istoriei, chiar de catre Trilaterala. Informatiile noastre au fost clare: in ianuarie 1989, reprezentantii Trilateralei, America – Henry Kissinger, Europa – Valery Giscard d’Estaing, si Asia – Yasuhiro Nakasone, s-au intalnit la Moscova cu Mihail Gorbaciov. Dupa care Gorbaciov, la ultima intanire cu Ceausescu, i-a spus: ‘ne vedem in decembrie… daca ne mai vedem!’“ Informatia a fost publicata anul trecut in Ziua (care acum are Arhiva stearsa de pe net) si pe acest blog, sub titlul:CEAUSESCU a refuzat Grupul Bilderberg. Altii s-au asezat cuminti in anticamerele lui, Trilaterala, Clubul de la Roma, ARCOR, etc…

Jurnalista Miruna Munteanu a intregit aceasta informatie intr-o sinteza publicata in suplimentul Jurnalului National – 1989. Soarta lui Ceausescu, pe care acum, Gorbaciov, il plange cu lacrimi de crocodil la Bucuresti, s-a decis de catre Trilaterala, la Moscova, in ianuarie 1989 si a fost parafata de Gorgaciov si Bush tatal in decembrie 1989, la Malta. Oare opozantul “noii ordini mondiale”, Lech Kaczynski, sa fi avut aceeasi soarta?

Întâlnirea de taină între Gorbaciov şi reprezentanţii Noii Ordini Mondiale

În ziua de 17 ianuarie 1989, soseau discret la Moscova trei personaje politice de primă mărime: fostul secretar de stat american Henry Kissinger, fostul preşedinte francez Valery Giscard d’Estaing şi fostul premier nipon Yasuhiro Nakasone.

de Miruna Munteanu

Cei trei veneau să discute cu Mihail Gorbaciov în numele Comisiei Trilaterale, una dintre cele mai influente (şi controversate) organizaţii globaliste. Detaliile acestei întâlniri, multă vreme secrete, au generat nume­roase teze conspiraţioniste. Celebrul disident sovietic Vladimir Bukovski, care a avut acces la documente secrete din arhivele Kremli­nului încă din 1992, crede că a găsit aici dovada unui vast complot vizând instaurarea unei Noi Ordini Mondiale.

Nu există (cel puţin nu în spaţiul public) vreo stenogramă a discuţiilor purtate, în ianuarie 1989, între Mihail Gorbaciov şi delegaţia Trilateralei. Există însă raportul li­derului sovietic, prezentat în faţa Biroului Politic al PCUS la doar patru zile de la această întrevedere.

Înfiinţată în 1973, Comisia Trila­terală este o organizaţie nonguvernamentală care reuneşte cei mai de seamă reprezentanţi ai elitelor politice şi economice din America de Nord, Europa şi Japonia.

Potrivit lui Gorbaciov, oaspeţii săi “voiau să ştie, în primul rând, cum se va integra Uniunea Sovietică în economia mondială”. Această integrare avea să fie “extrem de dificilă” atât pentru URSS, cât şi pentru
Occident şi trebuia pregătită din vreme, a avertizat Valery Giscard d’Estaing.

O altă remarcă a fostului preşe­dinte francez a inflamat, mai târziu, imaginaţia conspiraţio­niştilor: “În 10-20 de ani, va exista o federaţie de state numită Europa”. Această premoniţie i s-a părut foarte suspectă lui Vladimir Bukovski. Fostul disi­dent a avut probabil acces şi la alte do­cumente, pentru că el oferă o re­la­tare mai amplă cu privire la intervenţia lui Giscard d’Estaing decât cea furnizată de stenograma şedin­ţei Biroului Politic de la 21 ianuarie 1989. Potrivit lui Bukovski, cuvintele lui d’Estaing ar fi fost: “Domnule preşedinte, nu vă pot spune exact când se va întâmpla, probabil în 15 ani, dar Europa va fi un stat federal şi trebuie să vă pregătiţi pentru asta. Trebuie să lucraţi cu noi şi cu liderii europeni (să stabiliţi) cum veţi reacţiona, cum le veţi permite celorlalte state est-europene să interac­ţio­neze cu ea (cu Europa unită – n.r.) sau cum să deveniţi o parte a ei; trebuie să fiţi pregătiţi”.

Vladimir Bukosvki subliniază: “Asta se întâmpla în ianuarie 1989, într-o vreme în care Tratatul de la Maastricht nu exista nici măcar în proiect. Cum naiba ştia Giscard d’Estaing ce se va întâmpla peste 15 ani? Şi, surpriză, surpriză, cum de a devenit tocmai el autorul Constitu­ţiei Europene, în 2002?” (“The Brussels Journal”, 27.02.2006).

Evident, ceea ce unii privesc drept dovada unei conspiraţii globaliste, alţii consideră doar proba unui spi­rit vizionar. Dar, chiar citită într-o cheie mult mai puţin senzaţiona­listă, întrevederea dintre Mihail Gorbaciov şi delegaţia Trilateralei rămâne extrem de interesantă.

Unitate socialistă în diversitate europeană
“Cum veţi reacţiona dacă Europa de Est doreşte să se alăture Comunităţii Europene?”, l-a întrebat Henry Kissinger pe Gorbaciov. Relatând episodul în faţa Biroului Politic, liderul sovietic comenta patru zile mai târziu: “Întrebarea nu a fost întâmplătoare. Ei ştiu că prietenii noştri le bat deja la uşă. Şi noi ar trebui să fim, la rândul nostru, atenţi la ce procese – economice şi politice – se petrec acum acolo şi spre ce alunecă”.

Explicaţiile oferite de Gorbaciov sunt extrem de grăitoare pentru vi­ziunea liderului de la Kremlin cu privire la transformările din blocul sovietic:
“Ce se întâmplă, de exemplu, în Ungaria? Acolo a apărut un partid de opoziţie, condus de (Miklos) Nemeth. Ungaria se află în pragul unei alegeri importante. Desigur, va fi diferită. Şi cred că fiecare ţară trebuie să aibă, şi are, propriul ei chip. Vom continua să fim prieteni, fiindcă baza socialistă va fi păstrată în toate (aceste ţări). Căile dez­voltării noastre vor fi foarte diferite, dar ne vom păstra numitorul comun. Avem nevoie de un meca­nism care să asigure înţelegerea mutuală şi interacţiu­nile reciproce. Se vor ridica multe întrebări de natură politică, economică şi militară.”

Paradoxal, Gorbaciov credea că, oferind o libertate fără precedent sateliţilor sovietici din Europa de Est, va reuşi să păstreze aceste ţări în sfera de influenţă a Moscovei: “Fiindcă noi nu le putem oferi mai mult decât le dăm deja. Şi ele au nevoie de tehnologii noi. Dacă nu vor rezolva această problemă, se va produce o ruptură şi vor fugi de noi”.

Mihail Gorbaciov era ferm convins că raporturile dintre URSS şi celelalte state ale Pactului de la Varşovia nu mai puteau funcţiona la fel ca în trecut. Schimbarea era inevitabilă, chiar dacă semnalele lansate de Kremlin erau încă privite cu neîncredere. Neîncredere de care Gorbaciov era perfect conştient: “Popoarele acestor ţări se vor întreba: ce va face PCUS? Ce fel de lesă va folosi pentru a ne ţine înăuntru? Ele pur şi simplu nu ştiu că, dacă s-ar opinti mai tare, această lesă s-ar rupe”.

Mesajul lui Kissinger şi scrisoarea lui Bush
Mihail Gorbaciov le-a mai spus membrilor Biroului Politic că a avut impresia că Henry Kissinger i-a bătut apropouri cu privire la posibi­litatea unui nou pact SUA-URSS în Europa: “A sugerat că Japonia, Germania, Spania şi Coreea de Sud sunt în ascensiune, aşa că să facem noi o înţelegere ca «europenii să nu-şi ia nasul la purtare»”.

Liderul sovietic s-a arătat prudent faţă de propunerea fostului secretar de stat american: “Ar trebui să ne ocupăm şi de aceste chestiuni, dar astfel încât să nu se afle, fiindcă în Europa se tem cel mai tare de ceea ce cred ei că înseamnă summit-ul de la Reykjavik. Aşa cum vă amintiţi, în Reykjavik ei au văzut semnele unei conspiraţii între URSS şi SUA îndreptată asupra Europei”.

Înţelesese, oare, corect Gorbaciov mesajul lui Kissinger? Sau “citise printre rânduri” mai mult decât intenţionase să spună interlocutorul său american? În numele cui vorbea fostul secretar de stat
atunci când lansa propuneri atât de îndrăzneţe? În SUA, Administraţia Reagan îşi trăia ultimele ore. Preşedintele ales George H.W. Bush se pregătea să-şi preia, oficial, mandatul. Ceremonia de depunere a jurământului era programată pentru 20 ianuarie.

Pentru a formula o poziţie proprie. Henry Kissinger îi adusese lui Gorbaciov o scrisoare personală din partea lui Bush. Aceasta nu conţinea însă decât un apel la răbdare. Noul preşedinte american explica, la 17 ianuarie 1989, că are nevoie de timp “pentru a analiza întreaga problematică a relaţiilor bilaterale”.

“Nu este vorba să încetinim sau să inversăm procesul pozitiv care a marcat ultimii doi ani”, îl asigura George H.W. Bush pe Mihail Gorbaciov. Totuşi, noul locatar de la Casa Albă nu era dispus să se lase zorit de iniţiativele Moscovei. Imediat după instalare, preşedintele Bush avea să ceară CIA o evaluare detaliată a situaţiei din URSS. Avea, de asemenea, să renunţe la serviciile lui Kissinger ca emisar secret pe lângă Kremlin.

Suplimentele Jurnalul – 1989

Vezi si New York Times din 24 decembrie 1989: “Cînd echipa televiziunii sovietice a anunţat o mulţime numeroasă din Bucureşti că va apărea la televiziunea sovietică, mulţimea a urlat bucuroasă: Perestroica!”

Pacepa a servit planurilorTrilateralei privind eliminarea lui Ceausescu

În 2008, în lucrarea „36 de ani în serviciile secrete ale României“, Stelian Octavian Andronic reia ipotezele principale în legătură cu defectarea lui Ion Mihai Pacepa, punând accent asupra posibilei „combinaţii operative“ a Moscovei. O primă variantă ar fi aceea că Pacepa a fost recrutat de nemţi pe cånd se afla la post în RFG, lucrånd sub acoperire, la reprezentanţa noastră din Köln. A fost apoi preluat de americani – CIA l-a preluat deci de la nemţi, avånd în vedere poziţia sa destul de importantă în cadrul serviciului încă din acea perioadă.

Fugarul s-a implicat încă de cånd se afla la post în RFG, dar mai ales ulterior, cånd a deţinut înalte funcţii în stat atåt pe relaţia vest-europeană, cåt şi pe cea asiatică, în special arabă, în operaţiuni ilegale, de tip mafiot, din care a obţinut şi importante profituri materiale personale. A fugit din ţară pentru a scăpa de o arestare iminentă sau, cel puţin, presupusă de el a fi iminentă. După unii, Pacepa a fost încă de la început agent al KGB-ului infiltrat la noi şi sprijinit de sovietici să urce treptele pånă la nivelul cel mai înalt – parcurs impresionant pentru cel ce fusese iniţial un ilustru necunoscut.

Agent-momeală al KGB-ului „servit“ americanilor

Cånd KGB-ul a considerat că agentul său a devenit o momeală destul de apetisantă pentru americani, l-a aruncat în atenţia CIA, care l-a primit – „pe nemestecate“ – cu braţele deschise şi cu toate onorurile acordate transfugilor consideraţi importanţi. KGB-ul a realizat astfel o dublă mare lovitură: pe de o parte, l-a torpilat serios pe Ceauşescu, care stătea în gåt Moscovei, iar pe de altă parte, şi-a infiltrat agentul în stomacul inamicului permanent, care l-a şi înghiţit, dar nu ştim dacă l-a mestecat sau nu. Oricum, pentru KGB era arhisuficientă şi realizarea primei lovituri, căci Ceauşescu era în ochii săi un instrument periculos în måna Vestului, care îl considera copilul minune al Europei de Est şi îl primea cu toate onorurile. Or, Moscova dorea cu orice preţ compromiterea lui Ceauşescu în ochii Occidentului, îndeosebi ai Americii.

Această ultimă variantă are şi meritul de-a explica în mare măsură misterul promovării excepţionale a lui Pacepa în ierarhia comunistă de la Bucureşti, unde sovieticii aveau destui oameni de încredere apţi să dea o månă de ajutor la infiltrarea unui agent important în cercurile înalte ale puterii. Pentru că este greu de presupus că americanii aveau în acel timp la Bucureşti suficiente şi competente forţe pentru a-l ajuta pe fugar să urce într-un timp atåt de scurt pe trepte atåt de înalte.

Ceausescu a refuzat Bilderberg iar Gorbaciov i-a dat sărutul morţii

Veteranul serviciilor de informaţii externe a ţinut să adauge, cu privire la „contribuţia“ lui Pacepa la lichidarea lui Ceauşescu, un detaliu, care completează imaginea sfârşitului lui Ceauşescu, în contextul în care se afirmă că la „procesul“ acestuia, din decembrie 1989, au fost reluate întocmai pasaje din acuzele aduse de Pacepa. „Rechizitoriul“ lui Pacepa, susţin chiar aplaudacii acestuia, din familia Liiceanu, Hossu Longin, Tismăneanu, ar fi servit celor care au plănuit scoaterea din scenă a lui Ceauşescu.

Ofiţerul afirmă că „în 1971, înainte de constituirea oficială a Trilateralei în 1973, cineva care făcea parte şi din serviciile secrete şi era şi membru al Grupului Bilderberg a încercat să-l racoleze pe Ceauşescu. Reacţia lui Ceauşescu a fost categoric împotrivă. Dacă ar fi fost de acord, soarta lui şi a României, poate, ar fi fost cu totul alta. El a fost lichidat, exclus de pe scena istoriei, chiar de către Trilaterală“.

Stelian Andronic, aflat la post la Amsterdam în anii ’70, este chiar ofiţerul care l-a informat pe Nicolae Ceauşescu, în 1973, la vizita sa oficială din Olanda, asupra existenţei societăţii secrete, care va deveni peste ani celebră, aşa-numitul „Grup Bilderberg“, al cărui fondator era chiar prinţul Bernard. Grupul se înfiinţase în secret, în 1954, la hotelul Bilderberg din localitatea Oosterbeek, de långă oraşul Arnhem. Sinteza realizată de ofiţer, în exemplar unic, cuprindea şi declaraţia prinţului privind intenţia Grupului de a înfiinţa un „Guvern Mondial“ până în anul 2000.

„Informaţiile noastre au fost clare“, spune ofiţerul: „În ianuarie 1989, reprezentanţii Trilateralei, America – Henry Kissinger, Europa – Valery Giscard d’Estaing, şi Asia – Yasuhiro Nakasone, s-au întâlnit la Moscova cu Mihail Gorbaciov. După care Gorbaciov, la ultima întâlnire cu Ceauşescu, în acelaşi an, i-a spus: «ne vedem în decembrie… dacă ne mai vedem!»“.

LOVITURA DE STAT SOVIETICA CELEBRATA ANUAL IN ROMANIA CA "REVOLUTIE"
 
1 - Historic background:

Dupa vizita din  China  lui Mao-Tze-Dong, Nicolae Ceausescu a inceput o campanie sustinuta de "indepartare" de patria muma, U.R.S.S.. O schimbare de politica nu era deloc usoara, avand in vedere ca marea majoritate a generalilor de securitate si armata facusera "studii" in U.R.S.S. si vorbeau curent limba rusa.
Nu trebuie uitat ca R.S.R. avea cel mai ridicat procentaj de spioni sovietici, in special militari (G.R.U.), pe cap de locuitor in lagarul socialist...

Noua politica a fost insa foarte persistenta si, in anii 1980, toate posturile de comanda erau in mana unor generali de incredere, loiali "tovarasului si tovarasei".

Economia "socialista" nu mergea insa deloc si, atunci, a inceput o campanie de vanzare masiva pe valuta catre Occident. Se vindeau in special nemti, evrei si carne de porc...

La un moment dat, Marin Ceausescu i-a sugerat "tovarasului" ca ar fi bine sa vanda sisteme de armament moderne sovietice unor parti interesate, ca Statele Unite, de exemplu. Problema principala era ca R.S.R. nu mai primea de mult ultimele tipuri de armament sovietic, iar pentru cel existent in dotare aveau restrictii de instrainare.

Excelenta carte a lui Liviu Valenas "Fabrica de spioni" relateaza pe larg dificultatile unei tentative de vanzare a unui tanc T72 aflat in dotarea armatei R.S.R. Tratativele au continuat si au fost terminate cu succes pentru livrarea a 7 sau 8 tipuri de rachete tactice aer-sol si sol-aer, pe care Nicolae Ceausescu le-a cumparat de la bunul sau prieten Muammar Gaddafi si care ne-au fost livrate pe coasta de Est, in schimbul a catorva zeci de milioane de dolari depusi de C.I.A. intr-un cont cifrat la o banca elvetiana.

Ghinionul lui Nicolae Ceausescu a fost ca ultra-vigilentul G.R.U. l-a fotografiat pe fratele sau, Marin Ceausescu, ajuns consilier la Ambasada R.S.R. din Austria , intr-un meeting secret cu seful nostru de statie C.I.A., din Viena, in vara anului 1987. Atunci a fost pecetluita soarta familiei Ceausescu si a inceput proiectul de lovitura de stat care nu a avut nimic in comun cu miscarile populare anti-comuniste din Europa Orientala si Centrala din anul 1989.

Sotii Ceausescu si Marin Ceausescu au fot condamnati la moarte de catre G.R.U., cu aprobarea lui Gorbaciov. Una din principalele acuzatii la simulacrul penibil de proces judiciar al sotilor Ceausescu din 23-25 Decembrie 1989 a fost ca au vandut sisteme avansate de armament Statelor Unite, care i-a platit prin intermediul unei banci elvetiene. Guvernul american a incercat sa salveze viata lui Marin Ceausescu, dar echipa operativa C.I.A. a sosit la ambasada romana din Viena in momentul in care echipa GRU-Spetsnaz, care il spanzurase pe Marin Ceausescu in subsolul ambasadei, tocmai parasea cladirea...

Gorbaciov a facut o investitie masiva de bani si resurse umane pentru inlaturarea lui Ceausescu. A inceput cu reactivarea "fosilelor" spionajului sovietic din generatia lui Brucan, Iliescu si Walter Roman (fost agent NKVD in Spania, in 1936,  devenit "profesor de marxism-leninism" la Politehnica din Bucuresti, unde am studiat intre 1965 si 1970, dupa ce am iesit din inchisoare in 1964), precum si a "generatiei tinere" a lui Petre Roman si Gelu Voican-Voiculescu.

Problema esentiala a lui Gorbaciov era ca "fosilele" nu aveau acces la generatia curenta de comandanti ai securitatii si armatei, care erau loiali familiei Ceausescu. Pe de alta parte, "bascularea" securitatii si armatei de partea guvernului sovietic era absolut esentiala, intrucat in R.S.R. nu exista nici o societate civila sau culturala nationala, totul fiind distrus de dictatura absoluta si tembelismul national traditional.

Phase I - Operatia "Troika"

La sfarsitul lui iulie 1989 a fost infiintat un comandament central la Kishinev (fost Chisinau) si au fot selectati aproape 15.000 de ofiteri si subofiteri apartinand la trei servicii diferite:
1 - Komitet Gosudarstvenoy Bezopasnasti (K.G.B.) - Committee for State Security - Comitetul pentru Securitatea de Stat,
2 - Glavnoye Razvedyvatelnoye Upravleniye Generalnogo Shtaba (G.R.U.-GSh.) - Main Intelligence Directorate of the General Staff - Directiunea Generala de Informatii a Marelui Stat Major,
3 - Voyska Spetsialnogo Naznacheniya (Spetsnaz) - Force for Special Purposes  - Forta Militara pentru Misiuni Speciale, unitati subordonate fie la G.R.U., fie la K.G.B in 1989, iar actualmente subordonate G.R.U. sau F.S.B. (Federalnaya Sluzhba Bezopasnosti Rossiyskoy Federatsii) - Federal Security Service of the Russian Federation - Serviciul Federal de Securitate al Federatiei Ruse.

Au fost formate circa 5.000 de echipe de trei ofiteri sau subofiteri reprezentand cele trei servicii, iar fiecare echipa a fost dotata cu un autoturism, marea majoritate Lada, special prevazute cu compartimente pentru ascunderea armamentului, munitiei si a explozivilor.

Participantii au luat la Chisinau lectii speciale de limba romana si geografia Romaniei, cu o durata de trei luni, in diverse cazarmi ale orasului.
Incepand cu a doua jumatate a lunii Octombrie 1989, echipele Troika au fot introduse ca "turisti" in Romania, in ritmul de circa 150 de masini pe zi. Au fost trimise in majoritatea judetelor, dar destinatiile prioritare au fost Timisoara si Bucuresti.
Timisoara a fot aleasa ca o buna candidata pentru "demonstratii populare anti-Ceausescu", datorita apropierii relative de Europa de Vest si datorita prezentei unui vechi "prieten" al G.R.U., pastorul protestant Tokes.

Am citit cateva rapoarte trimise de un capitan KGB, care fusese recrutat mai inainte si lucra pentru noi ca agent dublu.
El descrie in detaliu actiunile din Calea Girocului si de la resedinta lui Tokes. La un moment dat, in seara zilei de 16 Decembrie 1989, colonelul KGB - care era comandant operativ al "operatiei Tokes" - a cerut sa se faca "numarul", adica identificarea tuturor protestatarilor din jurul locuintei lui Tokes. "Si ne-am alarmat, fiindca noi (echipele Troika) eram peste 80% din participanti. Noroc ca a doua zi a venit ordinul sa ne deplasam la Bucuresti..."

Actiunea importanta era acum la Bucuresti, unde 2 generali sovietici si un numar de ofiteri superiori KGB ori GRU, care toti vorbeau "moldovineste", au dus tratative timp de aproape doua saptamani cu diversi generali romani de securitate si armata pentru a asigura "bascularea" ...

Echipa sovietica de negociatori era in contact radio quasi-permanent cu comandamentul operatiei Troika din Chisinau. Ei au prezentat ultima propunere a lui Gorbaciov pe 17 Decembrie 1989, care promitea in mod solemn ca nici un salariat al Ministerului de Interne sau al Ministerului Fortelor Armate nu va fi concediat, arestat sau judecat, si ca toti acesti salariati vor fi promovati in masa si salariile le vor fi marite corespunzator...

Propunerea a fost acceptata de aproape toti conducatorii securitatii si ai armatei, la 20 Decembrie 1989.
Singura exceptie a fost un general de armata care era ministru; el a refuzat si a fost imediat "sinucis" de "negociatori". Generalii care acceptasera propunerea lui Gorbaciov au cerut apoi lui Ceausescu sa organizeze faimoasa "adunare populara" din 22 Decembrie 1989.

Mi s-a parut deosebit de interesant faptul ca toate aceste negocieri cu conducatorii securitatii si armatei au fost purtate exclusiv de catre militarii sovietici care nu au implicat, evident din motive de securitate, echipa de spioni civili destinati fazei urmatoare, operatia "Flanela".

E foarte probabil ca marea majoritate a securistilor care au executat lovitura de stat sovietica nu au stiut cine sunt noii conducatori politici ai Romaniei pana cand i-au vazut pe "flanelisti" defiland pe ecranele televizoarelor...

Phase II - Operatia "Flanela"

Ziua de 22 Decembrie 1989 a inceput inainte de ora 7 dimineata pentru trei agenti operativi C.I.A. care lucrau in cadrul Ambasadei Americane la Bucuresti. Erau imbracati "romaneste" si au ajuns devreme in Piata Palatului, asa ca au asistat la toate fazele faimosului meeting.

Au vazut cum s-a construit "dreptunghiul" si "razele", care erau o procedura standard la toate meetingurile publice ale lui Ceausescu. "Dreptunghiul" era constituit din circa 200 de securisti masati sub balconul de la care urma sa vorbeasca Ceausescu. De la "dreptunghi" plecau "razele", constituite din cate doi (uneori trei) securisti, umar la umar, mergand spre exterior. Intre aceste "raze" erau apoi plasate grupurile de muncitori si alti membri de partid, adusi cu autobuzele.

Aceasta descriere tehnica e probabil plictisitoare, dar veti vedea ca este foarte importanta pentru meetingul din 22 Decembrie 1989.
Cand Ceausescu a ajuns la punctul in care a facut o pauza, securitatea a pus la difuzoare o inregistrare a unor rafale de mitraliera. Am vazut filmul meetingului si vad si acum privirea speriata a lui Ceausescu care nu intelegea ce se intampla. Emil Bobu intra pe balcon, in spatele lui, si-i spune:  " E SECU !". In momentul acela, Ceausescu a inteles ca securitatea a trecut de partea sovieticilor si ca partida era pierduta.

Acesta este momentul in care niste "tineri curajosi" au inceput sa alerge prin multime strigand: "Jos Ceausescu! Jos cu dictatorul".
Oamenii nostri de la Ambasada Americana au remarcat imediat ca acesti "tineri curajosi" nu alergau de la periferia masei de oameni catre centru. Ei alergau intotdeuna dinspre "dreptunghi" spre periferie, si ALERGAU NUMAI PRIN "RAZELE" DE SECURISTI, unde evident se simteau in siguranta. Era clar ca erau toti securisti...

Cronologia evenimentelor din 22 Decembrie 1989 este in general cunoscuta, asa ca n-am sa insist asupra ei...

Vreau insa sa relatez un eveniment amuzant, raportat de un informator din Tulcea. La 21 Decembrie 1989, Petre Roman era in Delta Dunarii, la vanatoare de mistreti. Incepand de la 10 dimineata, toti cei care lucrau la Comitetul judetean de partid din Tulcea au fot mobilizati sa-l gaseasca pe Petre Roman, pe care-l cauta la telefon cu insistenta "cineva" de la Bucuresti. L-au gasit, in fine, in jurul pranzului si convorbirea telefonica a fost foarte scurta:
- "Da, tovarasu!
- "BAI PETRICA, FLANELA E MAINE!"
- "Am inteles, tovarasu!"...

Dupa care "Petrica" se dadea de ceasul mortii sa ajunga in Bucuresti in aceeasi seara, fiindca altfel se facea "revolutia" fara el...

A doua zi, dupa masa, a inceput defilarea la televizor a "flanelistilor", tovarasi cu pulovere si flanele, dar fara sacouri sau costume de haine, care a durat mai bine de doua saptamani.

Securitatea lor personala era asigurata de echipele Troika, care s-au ocupat, de asemenea, de organizarea fazei urmatoare a loviturii de stat...

Phase III - "Teroristii"

De indata ce caderea lui Ceausescu a devenit cunoscuta, o multime de oameni de buna credinta, informati asupra evenimentelor din celelalte tari din Europa de Est, au crezut ca totul s-a schimbat si ca au devenit peste noapte "LIBERI".

Aceasta era o problema majora pentru securitatea care trecuse de partea sovieticilor, cu conditia de a-si mentine puterea intacta.

Ei trebuiau sa arate "prostimii" ca nu s-a schimbat nimic si ca FRICA, nu libertatea, este baza noii "societati".

S-a organizat imediat, cu colaborarea echipelor Troika, faza denumita "Teroristii", care a inceput chiar in seara de 22 Decembrie 1989.
Unitatile USLA au inceput sa joace, prin rotatie, rolul de "teroristi" si de "anti-teroristi". Aceiasi militari de securitate erau o noapte "teroristi" si noaptea urmatoare "anti-teroristi".

Aceasta faza a durat cateva saptamani si s-a soldat cu sute de morti, oameni nevinovati impuscati in strada. De multe ori, mortii erau transportati de la o strada la alta, ca sa se propage teroare in toate cartierele.

Daca fazele anterioare, Troika si Flanela, au fost executate ireprosabil, faza Teroristii nu a dat in totalitate efectele scontate. O multime de oameni de buna credinta credeau ca sunt intr-adevar liberi si se comportau ca atare, infiintand sau reinfiintand vechi partide si organizatii politice.

In plus, directia afacerilor religioase din securitate era complet blocata pentru un motiv foarte simplu:
asa-zisul "Patriarh al Bisericii Ortodoxe" (Teoctist-Anticrist, cum ii strigasera in fata credinciosii in Decembrie 1989), care se spune ca avea grad degeneral de securitate, a crezut cu adevarat ca a sosit momentul sa dea socoteala pentru toate crimele comise de conducerea securista a bisericii romane in ultimii 41 de ani, si s-a retras la o manastire, refuzand sa mai "conduca" Biserica Ortodoxa.

In 1948 Gheorghiu-Dej si Ana Pauker au numit "Patriarh" pe un preot de tara din Oltenia, care petrecuse doi ani de inchisoare in lagarul de la Targul Jiu, unde Gheorghiu-Dej era de asemenea internat. Preotul Marina fusese condamnat pentru complicitate cu o banda de hoti de cai.

Imediat dupa "hirotonisire", Justinian Marina a participat la distrugerea Bisericii Greco-Catolice din Romania . Toti episcopii greco-catolici au fost arestati, condamnati si au murit in inchisoare ca adevarati martiri ai credintei. Mii de preoti greco-catolici de toate varstele au fost de asemnea arestati si condamnati la 15-20 de ani de inchisoare.

Am cunoscut in inchisoare, in perioada 1959-1964, cateva zeci de preoti Greco-Catolici care supravietuisera din 1948. Am toata admiratia pentru acesti preoti adevarati, martiri ai credintei, care isi continuau vocatia de preoti in conditiile de exterminare din inchisoare. Un exemplu: parintele Crisan, var al excelentului profesor de matematici Iacob Crisan, care mi-a fost profesor 4 ani la Liceul Matei Basarab din Bucuresti. Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca!

Toate proprietatile Bisericii Greco-Catolice din Romania , incluzand peste 2500 de biserici si alte cladiri, au fost confiscate si trecute in patrimoniul Bisericii Ortodoxe Romane, "condusa" de Justinian Marina.

Faptul ca securitatea comunista controla conducerea Bisericii Ortodoxe nu insemna ca preotii si monahii trecusera in serviciul Satanei. In primavara anului 1958, Justinian Marina a ordonat tuturor preotilor si monahilor Bisericii Ortodoxe sa semneze angajamente cu organele securitatii locale ca vor informa asupra oricaror fapte sau intentii de a actiona impotriva guvernului comunist, MARTURISITE IN TAINA SPOVEDANIEI.

Spre cinstea lor vesnica, mii de preoti ortodocsi AU REFUZAT sa semneze aceste angajamente cu Satana... Ei au fost toti arestati si condamnati intre 10 si 20 de ani de inchisoare.

Am intalnit sute de preoti ortodocsi intre 1959-1964. Numai in lagarul Gradina de la Piatra Frecatei, in Balta Braile, erau 3 "brigazi" de preoti (150 de persoane).

"Cum sa tradez eu sfanta taina a spovedaniei? Inseamna ca nu mai sunt preot!", imi spunea cu lacrimi in ochi un preot batran, trecut de 75 de ani, care a si murit cateva luni mai tarziu... Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca pe acesti martiri ai credintei si ai neamului romanesc, care au impartasit soarta miilor de preoti Greco-Catolici si Romano-Catolici...

Mai tarziu, cand Ceausescu a inceput constructiile faraonice, sute de biserici au fost daramate, fara ca conducerea securista a Bisericii Ortodoxe Romane sa protesteze in vreun fel...

Acestea sunt crimele majore ale conducerii securiste a Bisericii Ortodoxe Romane si motivul pentru care Teoctist-Anticrist credea ca a sosit ora judecatii pana in prima saptamana a lunii Aprilie 1990, cand securitatea l-a convins, in fine, ca nimic nu s-a schimbat si i-a promis solemn ca va putea sa pastreze toate proprietatile furate de la Biserica Greco-Catolica.

ROMANIA ESTE SINGURA TARA DIN EUROPA IN CARE PROPRIETATILE BISERICII GRECO-CATOLICE NU AU FOST RESTITUITE PROPRIETARILOR LEGALI, spre deosebire de Ungaria, Slovacia, Cehia, Ucraina  ,  Bulgaria  ,  Serbia  , Croatia si  Slovenia  .

In perioada Ianuarie-Aprilie 1990, toti salariatii Ministerului de Interne si ai Ministerului Fortelor Armate au fost avansati in grad si salariile li s-au marit in mod corespunzator.

De exemplu, seful tribunalului militar al sectorului 2 Bucuresti, care in 1959 era capitanul Pruna Liviu, si care ajunsese in 1989 general-maior, a fost avansat direct general-colonel si numit de Iliescu sef al Justitiei Militare din Romania "post-revolutionara". Faptul ca el condamnase in August 1959 la 225 de ani de inchisoare pe cei 12 membri ai organizatiei Frontul Eliberarii Nationale, de la Liceul Matei Basarab, a fost desigur ceva minor, comparativ cu cele cateva zeci de condamnari la moarte pe care le-a "pronuntat" in perioada 1958-1959.

Intre timp, "turistii" din operatia Troika s-au intors progresiv acasa in U.R.S.S., pana in Mai 1990, dar situatia politica in Romania continua sa fie critica, cu toate eforturile securitatii de a "cultiva" frica si teroarea.

Phase IV - "Mineriada"

Astfel, "conducerea post-revolutionara" a hotarat sa organizeze o varianta romana a "revolutiei culturale" a lui Mao-Tze-Dong si a mobilizat importante resurse financiare si umane care au asigurat "succesul stralucit" al MINERIADEI din Iunie 1990.

Au dezlantuit salbaticia fara precedent a lumpen-proletariatului impotriva "dusmanilor poporului". Mii de oameni au fost batuti si maltratati, sute de oameni au murit sau au fost schiloditi pe viata.

Scopul era unul singur, si anume sa impuna frica si teroarea fara de care securitatea nu putea functiona.
Si au avut un succes deplin care a asigurat rolul dominant al securitatii pana in ziua de astazi.
"Tovarasi minieri, va multumesc!", dixit criminalul Iliescu.

Stiati ca efectivele fortelor de securitate in Romania (Serviciul Roman de Informatii, Serviciul Informatii Externe, Serviciul de Protectie si Paza si alte cateva mai mici) au crescut cu peste 10% intre 1989 si 2010? Au crescut foarte mult si capacitatile tehnologice ale securitatii, care in 2011 inregistreaza "TOATE CONVORBIRILE TELEFONICE" si filmeaza toate intalnirile "suspecte".

Cei care traiesc in Romania stiu ca TOATE ACTIVITATILE ECONOMICE, PROFESIONALE , CULTURALE si POLITICE sunt controlate de oamenii securitatii "post-revolutionare". Ei incurajeaza coruptia si furtul la toate nivelurile, pentru ca toti cei care fac un ban trebuie sa-si dea obolul la securitate.

Comparati situatia securitatii din Romania cu fosta Cehoslovacie, unde securistii au fost linsati pe strada in 1989, adresele lor fiind publicate la toate oficiile de posta. Sau cu Germania de Est, unde li s-a interzis securistilor sa intre in cladirile unde lucrau. Sau cu Bulgaria, unde TOTI salariatii securitatii, de la ministru pana la gardian, au fost DEMISI INTR-O SINGURA ZI (24 DE  ORE  ).

QUO VADIS ROMANIA ?
Michael Olteanu, M.S.(Master of Sciences) Presedinte al Frontului Eliberarii Nationale in 1956-1959 "Bandit Contrarevolutionar", detinut politic intre 1959 si 1964 Absolvent al Institutului Politehnic Bucuresti, Inginer de Calculatoare Electronice in 1970 Systems Engineer at Electronic Data Systems in San Francisco, 1976-1984 Senior Vice President of Network Engineering at Wells Fargo Bank in San Francisco, 1984-2004

                                           TRAIASCA ROMANIA CAPITALISTA  !

La sfârşitul anului 1982, România atingea vârful datoriei externe de 11 miliarde USD, fiind dependentă de Fondul Monetar Internaţional,care, în înţelegere cu miliardarul George Soros, despre a cărui implicare în evenimentele din decembrie 1989 voi vorbi ulterior, a planificat, o serie de operaţiuni speculative dezastruoase pentru România.

După aceste operaţiuni speculative, ţara noastră ar fi urmat să intre în blocaj financiar şi încetare de plăţi. Numai că Nicolae Ceauşescu a luat FMI-ul prin surprindere, hotărând după 1985 să facă plata tuturor datoriilor externe înainte de termen, România nemaintrând în capcana tranzacţiilor bursiere întinsă de FMI. Soros reuşind ulterior să dea un „tun" de 1,1 miliarde de lire sterline prin intermediul bursei din Londra. Chiar şi aşa FMI-ul a impus României
penalizări pentru plăţi anticipate. Din cauza FMI-ului dirijat de SUA, care cerea achitarea datoriei României cu o dobândă triplată, mare parte din producţia agricolă şi industrială a ţării a trebuit să ia calea exportului, creând deja cunoscutele cozi la produsele alimentare. Agentul termic a fost raţionalizat şi benzina a fost distribuită pe cartelă. Aşa se face că, începând din 1987, SUA au dezlănţuit o campanie intense de diabolizare a lui Ceauşescu prin intermediul presei occidentale.
Posturile de radio Europa Liberă şi Vocea Americii au lansat în premieră zvonul fals că Gorbaciov stabilise un înlocuitor al lui Ceauşescu. În martie 1989, când Ceauşescu reuşise să ramburseze integral datoriile, România mai avea în plus 3,7 miliarde USD depuşi în bănci şi creanţe de 7-8 miliarde USD. La această sumă s-ar fi adăugat şi exporturile României din 1989 care au fost de 6 miliarde USD. Arhivele oficiale, coafate în cei 24 de ani scurşi de la
revoluţie, nu mai pot justifica azi decât existenţa a 2 miliarde USD.
De ce s-au „volatilizat" aceşti bani? N-are rost să mai explic. Cine a făcut-o? Dacă România avea şi după 1989 în serviciile de informaţii şi în Parchete vreun român patriot (sau în conducerea ţării), am fi aflat până acum.

Există indicii că în noaptea de 14/15 decembrie 1989, de la flotila prezidenţială de la Otopeni ar fi decolat un avion Il-18, care a executat un transport special, cu destinaţia Teheran. Şi că avionul ar fi avut la bord lingouri de aur cântărind 24 t. Într-adevăr, avionul figurează în fişele de evidenţă aeriană că s-a întors gol din Iran, pe 4 ianuarie 1990. Dacă lucrurile sunt reale şi explicaţia poate fi una extrem de simplă. Ceauşescu descoperise încă din 1987 că România avea în propria ogradă toate „comorile" care-i permiteau să nu mai depindă vreodată de FMI şi mai
mult decât atât i-ar fi făcut concurenţă acestui organism. Un prim pas fiind acela de a se asocia cu China, Iranul şi
Libia, într-o bancă care să acorde împrumuturi cu dobânzi mici, destinate ţărilor în curs de dezvoltare. Banca în cauză se numea BRCE (Banca Română de Comerț Exterior) prin intermediul căreia, întreprinderile de comerț exterior ale României derulaseră operaţiunile de aport valutar special, de pe urma cărora a fost rambursată datoria externă a ţării noastre.

FMI îşi permitea să acorde de câteva decenii împrumuturi, condiţionate de ingerinţele brutale în economia ţărilor creditate, datorită rezervei de 2.996 tone de aur, de care dispunea.
Hărţile cu zăcămintele minerale începuseră să fie introduse pe calculator în România, la sediul Întreprinderii de Prospecţiuni şi Foraje „Geofizica" din anul 1971 şi erau permanent actualizate, aşa că Ceauşescu a aflat că din munţii României se extrăseseră până în 1987 circa 2.070 de tone de aur şi că România mai avea 6.000 tone aur, adică de trei ori cât se exploatase până atunci şi care în 2013 a ajuns să valoreze 250 miliarde euro.
Numai că pe lângă aur, Ceauşescu ştia că în aceleaşi zăcăminte se află argint şi metalele rare, extrem de valoroase precum arseniu, galiu, germaniu, molibden, titan, vanadium, wolfram etc. Şi conta mult pe acestea întrucât ele sunt evaluate azi la alte 100 miliarde de euro.
În acei ani, aplicaţiile de larg consum ale tehnologiei utilizate de americani şi sovietici la programele lor cosmice Apollo şi Soiuz abia începeau să apară pe piaţă. Video playerele/recorderele, camerele de filmare video, calculatoarele şi telefonia mobilă, au la bază microprocesoarele la fabricaţia cărora materia primă sunt metalele rare aflate din abundenţă, alături de aur în zăcămintele din Munţii Apuseni (minele Roşia Montană, Almaş, Baia de Arieş, Bucium,
Brad şi Săcărâmb).

După 1990 au apărut o mulţime de producători europeni de telefonie mobilă precum Nokia care au fost nevoiţi să importe aceste metale rare din Africa Centrală şi Australia, deşi România era mai aproape. Boom-ul producţiei la nivel mondial de calculatoare şi telefoane mobile s-a produs după 1990, când în România avusese deja loc scurt-circuitul din decembrie 1989. Chiar şi aşa, Ceauşescu prevăzuse această dezvoltare şi construise împreună cu concernul
american Texas Instruments, o întreagă platform industrială dedicată electronicii, numită IPRS Băneasa, lăsând-o moştenire românilor. Care cu o minimă investiţie, ar fi permis României să producă şi să deţină calculatore, telefoane mobile, reţele proprii de internet şi de telefonie. Numai că imediat după 1990, IPRS a fost dezmembrată cu bună ştiinţă pentru a fi transformată în investiţie imobiliară.

Să nu fi ştiut aceste lucruri cel care conduce „de facto" SIE, generalul Silviu Predoiu, absolvent al facultăţii de Geologie care a lucrat ca inginer geolog la ICE Geomin (1984-1985) și la Întreprinderea de Metale Rare din București -IMRB (1985-1990), îndeplinind din 1987 funcţia de CI-st al IMRB?

Să nu fi ştiut aceste lucruri preşedintele-geolog Emil Constantinescu, cel care a avut revelaţia nerentabilităţii mineritului în România, închizând jumătate din exploatările miniere?

Să nu-i fi spus măcar şeful cancelariei sale prezidenţiale, Dorin Marian şi el geolog de meserie?

Să nu fi ştiut nici măcar premierii Teodor Stolojan şi Nicolae Văcăroiu, proveniţi din Consiliul Planificării economice de dinainte de 1989?
Şi nici Ion Iliescu fost membru CPEx al PCR, nici Traian Băsescu, marinar ,,cu ochi albaştri"?

Pe baza estimărilor specialiştilor săi, Ceauşescu şi-a făcut un plan de extracţie masivă până în anul 2040, astfel încât banca pentru investiţii în ţările în curs de dezvoltare, să beneficieze de un flux neîntrerupt de finanţare, acoperit în aur.
Aşadar, Ceauşescu intenţiona ca în decurs de o jumătate de secol să extragă la greu aur şi metale rare româneşti, care să-I asigure un fond anual de cel puţin 8 miliarde USD pe care România să-l ruleze prin intermediul BRCE (care avea ea însăşi un capital de peste 10 miliarde USD), investindu-l în construcţia de obiective economice şi de infrastructură în afara graniţelor, cu proiecte concepute de arhitecţii români, cu mână de lucru constituită din muncitori şi ingineri români şi cu utilaje şi maşini proiectate şi produse în România. Unde? În primul rând în China şi în statele prietene acesteia din Asia de Sud-Est, în Iran şi în statele musulmane aliate acestuia din Africa şi Orientul Apropiat şi pe cont propriu în America de Sud. Adică exact ceea ce face China acum cu Victor Ponta şi Traian Băsescu care stau cu
mâna întinsă la cerşit pentru posibile investiţii de 8 miliarde de euro.

Trebuie să recunosc că acest plan, conceput de mintea nu prea şcolită a lui Ceauşescu, un om neobişnuit de patriot pentru poporul lipsit de recunoştinţă, din mijlocul căruia s-a ridicat, era genial. Şi poate fi numit Testamentul lui Ceauşescu.

Interesant ar fi să urmărim ce s-a întâmplat cu „comoara" respectivă, după asasinarea lui Ceauşescu.

BRCE, care după revoluţie şi-a schimbat numele devenind Bancorex, a ajuns în faliment în 1999, după ce prin ea, Ion Iliescu a miluit cu credite nerambursate sau ilegale zeci de mii de membri ai nomenclaturii postdecembriste, provenită din falşi dizidenţi şi chiar suspecţi de terorismul practicat după Lovitura de Palat din 22 decembrie 1989. Sub privirea guvernatorului BNR. Bancorex a fuzionat prin absorbţie în Banca Comerciala Romana (BCR) şi la privatizarea din
2006 a BCR, guvernatorul BNR împreună cu premierul Tăriceanu a obligat poporul roman să plătească suma de 3,75 miliarde euro către Erstebank, din Austria, pentru găurile negre avute de Bancorex. Cum din privatizarea BCR românii au încasat de la austrieci numai 2,25 miliarde euro, ei mai au de plătit acestora încă 1,5 miliarde euro.
Dacă prin absurd la conducerea României ar fi nimerit din greşeală vreun om cât de cât patriot ca Ceauşescu şi i-ar fi trăsnit prin cap să aplice Testamentul lui Ceauşescu, i-ar fi fost imposibil, căci îi lipsea una din rotiţele mecanismului conceput de el, banca românească.

Din septembrie 1990 şi până azi, numele celui care a ocupat postul de guvernator al Băncii Naționale a României a fost Mugur Isărescu. Cel care a fost până în decembrie 1989 cercetător la Institutul de Economie Mondială, obținând titlul de doctor în economie, ca urmare a participării la cursuri organizate în SUA. În perioada
ianuarie-septembrie 1990, Isărescu a funcţionat ca reprezentant comercial al ambasadei României la Washington.
În anul 2002, bursa din Londra, cea mai mare bursă a aurului din lume, a decretat că producţia combinatului Phoenix din Baia Mare (recunoscut pe plan mondial din 1970 ca producător garantat) nu se mai încadrează în standardele internaţionale. Prin aceasta, România pierdea dreptul la utilizarea poansonului internaţional al BNR, aplicat pe ingourile de aur. Poansonul imprima numărul de ordine, greutatea, concentraţia, denumirea producătorului şi sigla Băncii Naţionale. România a fost astfel interzisă pe lista producătorilor şi exportatorilor de aur, iar BNR avea cel mai potrivit pretext pentru a nu mai face niciodată depozite de lingouri din aurul românesc. Doar o întâmplare a făcut ca
într-o conferinţă de presă a PRM să fie prezentat un document secret, datat 25 martie 2002, care demonstra că printr-o stranie coincidenţă, din ordinal guvernatorului BNR, prin aeroportul Otopeni, s-au scos din ţară 20 de tone de lingouri de aur, cu destinaţia Germania. În perioada 2002-2013, din dispoziţia aceluiaşi Mugur Isărescu, două treimi din rezerva de aur lăsată de Ceauşescu României, adică 61,2 tone, au ajuns să fie depozitate în bănci din afara graniţelor,
lipsind astfel România de a doua rotiţă a mecanismului conceput de Ceauşescu.

Pentru a desăvârşi opera de blocare a accesului românilor la propriul aur şi metale rare, la propunerea ministrului Industriilor, Radu Berceanu, licenţa de exploatare a aurului şi metalelor rare nr. 47/1999, este acordată prin HG 458/1999 (ale cărei prevederi sunt şi azi secrete) companiei private străine Roşia Montană Gold Corporation,
avându-l ca paravan pe Vasile Frank Timiş. De atunci, statul român nu a mai scos nici un gram de aur din propriile mine, în timp ce Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) a acordat la încă opt firme
străine licenţe de explorare şi exploatare pentru aurul şi metalele rare româneşti din Apuseni. Fix pe zăcămintele din hărţile geologice realizate pe vremea lui Ceauşescu. Legea minelor, a fost modificată astfel, încât România să primească din partea companiilor străine care exploatează resursele sale subterane, o redevenţă de doar 4% din tot
ce se extrage, în timp ce în Africa de Sud redevenţa pentru aur este de 20%. Aşadar şi ultima rotiţă a mecanismului conceput de Ceauşescu pentru pravieţuirea României a fost deja vândută.
                                                                    THE END OF ROUMANIA

STRICT SECRET | In 22 noiembrie 1968, ora 4 dimineata, se pregatea invazia URSS asupra Romaniei. Ce a facut Ceausescu

24 iunie 2013  |   Autor: Edwin de Vries
Cei care acum au cel putin 55-60 de ani isi pot aminti ca in 1968, in noiembrie, noaptea, treceau prin Bucuresti spre granita de est a Romaniei, trupe, tancuri si alte utilaje de tehnica militara. Lumea era speriata, nu se stia prea mare lucru, erau banuieli…logice. Comasarea intregii armate romane la granita de est insemna doar pregatirea de ceva neplacut: un razboi, o invazie a sovieticilor. Mai toti fusesera speriati de gestul lui Ceausescu de a se opune URSS-ului in problema invadarii Cehoslovaciei. Se temeau de represalii dure.  Serviciile noastre cunosteau si data precisa: 22 noiembrie, ora 4 dimineata. Despre ce e vorba mai exact?
In August 1968 rusii au lansat operatiunea “Dunarea”, mai exact invadarea Cehoslovaciei. Este bine-cunoscuta interventia lui Ceausescu de la vremea respectiva, discursul lui din 21 August – aplaudat de occident pentru tupeul nesabuit.  Interesante sunt cateva rapoarte informative ale CIA-ului facute public (relativ) recent (2001), privind posibila invadare a Romaniei de catre rusi 3 luni mai tarziu, in ziua de 22 Noiembrie 1968.  Agentii operativi raportau (din fericire) doar zvonuri privind o invazie de aproximativ 150.00 de militari.
Unul din comentariile raportului spune: “Sovieticii probabil isi permit sa joace un joc al asteptarii cu romanii ca sa vada daca acestia au tras vreo invatatura din invadarea Cehoslovaciei…si daca or sa fie vizibil cooperanti in afacerile Pactului de la Varsovia.”
Unul din putinele lucruri pe care le-a putut face Ceausescu la vremea respectiva, pentru a contracara invazia, a fost sa infiinteze Garzile Patriotice – cu bastile alea urate. Rusii nu ne-au mai atacat, drept care garzile au plecat la strans cartofi.
Odata cu instalarea la putere a lui Nicolae Ceausescu, politica de autonomie a Securitatii romanesti fata de serviciile secrete sovietice a inceput sa se manifeste din plin. In primavara anului 1965 au fost „demascati“ cativa ofiteri, din randurile Armatei Romane cu activitate in slujba serviciilor de spionaj sovietice, punandu-li-se in vedere sa intrerupa orice legatura.
Dupa cum noteaza dr. Cristian Troncota, specialist in istoria serviciilor de informatii romane, „momentele de incordare, chiar de adversitate, intre Securitatea romana si institutiile similare sovietice s-au intensificat in contextul evenimentelor de la Praga, din 1968“.
Generalul (r) Neagu Cosma, Directia de Informatii Externe (DIE), a obtinut prin intermediul unui ofiter polonez – aflat in contact cu colonelul Ion Bichel – informatia ca Brejnev personal, impreuna cu Andropov, seful KGB, si comandantii Armatei Rosii au pregatit o invazie in Cehoslovacia, Romania si Iugoslavia. Date ulterioare aduse la cunostinta lui Ion Stanescu, presedintele Consiliului Securitatii Statului, au aratat ca aceasta actiune se datora nemultumirii Kremlinului fata de politica lui Dubcek, Ceausescu si Tito. Un colectiv restrans din Statul Major al Comandamentului Tratatului de la Varsovia lucra la elaborarea planului in detaliu. Din acel colectiv facea parte si ofiterul polonez, ceea ce inseamna ca era bine informat. Invazia trebuia sa se desfasoare in etape, mai intai Cehoslovacia, dupa care, la intervale de doua-trei saptamani, urmau Romania si Iugoslavia.
Initial, Nicolae Ceausescu nu a luat in serios rapoartele Securitatii, iar Ion Stanescu l-a auzind spunand, textual: „Informatiile pot fi adevarate numai daca Brejnev e nebun! Numai un nebun, un descreierat ar face asa ceva; mai trimiteti-l pe omul vostru sa adanceasca informatia“.
Pe 5 august 1968, Securitatea intocmea nota-sinteza nr. 148 „privind unele actiuni ostile intreprinse de autoritatile sovietice impotriva R.S. Romania“. Documentul arata ca, dincolo de informatiile culese, serviciile secrete trimisesera pe teritoriul Romaniei si dirijasera spre ambasadele romanesti din tarile socialiste, sub diverse acoperiri, indeosebi ca turisti, agenti bine instruiti si cu sarcini operative precise.
S-au fotocopiat si s-au ascuns arhivele!
Imediat dupa celebrul miting din 21 august 1968 din fata sediului CC al PCR, au fost luate masuri rapide. Securitatea a fost pusa in stare de alarma, iar in centrele directiilor de Securitate s-au ridicat bariere din saci cu nisip la ferestre si la usile de acces, punctele intarite fiind prevazute cu guri de foc si rezerve de munitie. In conceptia lui Ceausescu, in cazul unui razboi, Securitatea trebuia sa organizeze, prin aparatul informativ, un razboi de partizani. S-au studiat atat varianta evacuarii lui Ceausescu in China, cat si varianta cailor rutiere de la sud de Carpati, pentru o deplasare sigura si rapida.
Spionii sovietici ies din umbra
Planul de invadare a Romaniei a fost cat se poate de real, Oficiul Arhivelor Publice din Marea Britanie dezvaluind in anul 2000 ca, in septembrie 1968, serviciile secrete britanice si olandeze reusisera sa afle detalii ale planului de invadare a Romaniei. Potrivit acestui plan, trupele sovietice, ungare si poloneze urmau sa invadeze Romania pe 22 noiembrie, ora 4.00 dimineata. Ministrul de externe britanic, Michael Steward, a transmis la Bucuresti in ziua de 21 noiembrie un telex cu urmatorul continut: „Am analizat informatiile de ultima ora si am ajuns la concluzia ca rusii pregatesc in cel mai scurt timp o actiune militara impotriva Romaniei“. Totalul efectivelor trupelor de invazie urma sa se ridice la 150.000 de militari.
In vara anului 1968, reteaua sovietica din Romania a fost pusa la munca. Cu aceasta ocazie, Securitatea l-a identificat pe generalul Ion Serb drept agent GRU (serviciul de informatii militar sovietic). Generalul Serb, comandant al Armatei a 2-a Bucuresti, a fost surprins de contrainformatiile militare romane in timp ce le oferea agentilor sovietici planurile de dislocare a fortelor militare din Moldova, aplicatii militare si tipurile de armament, altele decat cele din Tratatul de la Varsovia, procurate de Armata Romana. Tot in 1968 „au cazut“ alte doua cartite GRU, generalii Floca Arhip si Vasile Petrut.
Operatiunea „Dnester“ contra UM 011
URSS nu a invadat Romania, dar nu a renuntat la incercarea de a-l detrona pe Ceausescu printr-o interventie militara. La ordinul lui Brejnev, dupa cum sustine generalul Ion Mihai Pacepa, serviciile secrete au elaborat inca din iulie 1969 operatiunea „Nistru“ („Dnestr“). Aceasta viza aducerea la conducerea Romaniei a unui membru PCR loial URSS.
Ca operatiunea „Nistru“ a fost cat se poate de reala ne-o demonstreaza si istoricul Alex Mihai Stoenescu, in ultima sa carte, „Romania postcomunista 1989- 1991“ – Editura RAO, 2008: „O prima aripa era cea militara, avandu-l in frunte pe generalul (r) Nicolae Militaru, si care isi gasea originea in complotul organizat de GRU incepand cu anul 1969 (operatiunea „Nistru“). Aceasta aripa viza o rasturnare a lui Ceausescu printr-un puci organizat la nivelul unor comandanti activi sau in rezerva din armata si al unor fosti lucratori din Securitate, sub coordonarea agenturii militare sovietice din Romania. Rezervele aratate de Ion Iliescu in privinta suprimarii lui Ceausescu au condus la initiativa grupului militar de a-l contacta pe omul de afaceri de origine romana Ion Ratiu, in Anglia, sub titulatura de Frontul Militar Roman (FMR), cu scopul de a le furniza armament si munitie cu efect tranchilizant.
Lipsa de rezultate il determina pe Nicolae Militaru sa caute contactarea directa a reprezentantilor oficiali ai URSS acreditati in Romania, fapt ce se va petrece la Consulatul sovietic de la Constanta“, dezvaluie Alex Mihai Stoenescu. Si istoricul Dennis Deletant certifica existenta planului „Nistru“, in cartea sa „Ceausescu and the Securitate“.
Colonelul in rezerva Ioan Rusan, fost sef al Compartimentului anti-STASI din UM 0110, dezvaluia, intr-un interviu acordat istoricului Alex Mihai Stoenescu, ca stia la ce sa se astepte. „Rusii voiau sa ne termine. Va explic. In 1968, cand au intrat rusii in Cehoslovacia, i-au luat pe toti ofiterii de la UM 0110 al lor, serviciul cehoslovac anti-KGB, i-au pus cu fata la fisete si i-au impuscat in ceafa. Asta ne astepta si pe noi, ca noi aveam toata schema de spionaj sovietica din Romania si le stiam retelele. Ei nu puteau supravietui cu retelele in Romania democratica infiltrate in viata politica, in stat si noi sa stim cine sunt. Au gasit fisetele goale. Asa am scapat. (…) Dosarele noastre contineau probe asupra legaturilor cu spionajul sovietic, asta era problema, nu numele spionilor romani, cat legaturile lor cu spionii sovietici, cu nume, functii, asta ii interesa cel mai mult“.
PLAN
Cinci puncte ale operatiunii „Nistru“
  • 1) preluarea conducerii Armatei si Securitatii de catre un inalt ofiter roman recrutat de organele sovietice;
  • 2) crearea unui Front al Salvarii Nationale – care figura si in planurile Kremlinului pentru instalarea de guverne prosovietice in Grecia si Spania;
  • 3) atragerea simpatiei internationale prin lansarea zvonului ca zeci de mii de oameni au fost ucisi de teroristi straini, veniti in ajutorul lui Ceausescu;
  • 4) informarea permanenta a Moscovei asupra stadiului loviturii de stat;
  • 5) solicitarea interventiei militare a URSS, in cazul in care succesul loviturii de stat ar fi fost periclitat.

luni, 12 decembrie 2011

Gen.Mircea Chelaru: Noi nu mai avem suveranitate demult. Dumnezeul meu e poporul roman... iar icoana mea este Romania.


Mircea Chelaru (n. 3 iulie 1949, comuna Rediu, judetul Iasi) este un general si om politic roman, care a indeplinit functia de sef al Marelui Stat Major al Armatei Romane (15 februarie - 31 octombrie 2000).
"Suntem intr-o societate cu o democratie de vitrina. A falsului democratic. Adica o tara a prostitutiei. Functiile statului au fost confiscate de puterea politica de 20 de ani. Pauperizarea poporului este evidenta. Orice natiune are anticorpii interiori corecti. Cine sunt acesti anticorpi ? Puterea poporului. Intelectocultistii sunt santajabili, parte activa, nehamesita, apucatoare a bunurilor poporului. Aceasta democratie de vitrina, populista, a produs dezenergizarea poporului. Mi se pare mai grav ceea ce a facut Patapievici, decat ce a facut Basescu. El a dat-o la-ntors. Nu are in spate o clasa politica sanatoasa. Pitagora a definit " Legile morale si politice. " 
    "Taie unghiile poporului, dar nu-i spala capul cu propria-i urina." 
Eu, Mircea Chelaru, ma-ntreb: ...
Cu ce o fi gresit poporul meu pentru a fi injosit ? Euforismul de cabinet isi da astazi marimea goliciunii. In 1997, politicienii au facut frumos in fata celor care i-au ales pentru a-si satisface propriile interese.
Noi nu mai avem suveranitate demult. Politicienii au facut legea in genunchi. Iata de ce vreau sa spun raspicat si foarte ferm:  Nu Europa si institutiile sale ne-au absorbit. Suveranitatea a fost pusa pe tejgheade catre cei care ne-au condus. Ciocoii nu au noblete. Sunt primitivi, dpdv al valorii spirituale. Ei mimeaza spiritualitatea.
Razboiul politic trebuie facut cu mare stiinta, cu o mare determinare. Lumea e o imagine, o acoperim cu vorbe, neuronii vibreaza, sinapsele se aprind, respira profund, la culcare, si maine o luam de la inceput. Natiunea mea este o natiune cu mental afectat.Eu nu mi-am trait tineretea la discoteci. Noi, militarii,  am trait intr-o lume asumata si nu cer socoteala nimanui pentru asta. Constitutia da reguli guvernamentale. Cine raspunde pentru incalcarea Constitutiei ? Nu am cum sa cheltui mai mult decat castig ! Daca am terminat banii, renunt la serbarea zilei de nastere. De ce, matale, Guvern de 20 de ani, ai in mana un stat neproductiv. Petromul n-a mers, dar, dintr-o data, OMV-ul ne ia intreaga structura de proprietate si este productiv. Ne conduc cei fara permis de conducere. La romani este si acest sincretism pagubos, complacerea cu anumite situatii. Huzurul fara munca, mai devreme sau mai tarziu, vine si nota de plata. 
 Romania a ajuns o societate canibala.  O natiune care nu produce, care nu se regeneraza, care renunta la identitate, dispare. "

Urmeaza....stiti voi ce....!!!

Fantastic ! Ce i-a spus Merkel lui Ponta
" In unele privinte Ceausescu este de regretat...."

De ce s-a dus Ponta la Berlin? Ce a avut sa-i comunice Angela Merkel politicianului roman?
Surse din zona serviciilor secrete ne sugereaza lucruri care ne fac pielea de gaina. E foarte adevarat ca majoritatea premierilor romani din ultimii ani au fost chemati la Berlin, insa atunci pentru diverse afaceri "marunte". Atat Boc, cat si Tariceanu de doua ori, au fost chemati de catre Merkel pentru a primi diverse instructiuni.
De asta data, Ponta a stat la o intalnire formala, in biroul cancelarului German in spatele usilor inchise doar 7 minute. 7 minute in care i s-a comunicat ceva. Conform relatarilor oficiale, discutia lui Ponta cu Merkel a durat doar 4 minute, insa martorii oculari spun ca 7 minute. Mai trebuie amintit ca Ponta a fost primit neobisnuit de protocolar, cu garda de onoare si tot dichisul specific vizitelor la nivel inalt.
Dupa intalnirea formala, a urmat un dineu oferit de Angela Merkel in contextul vizitei premierului roman. Dineul a inceput asa cum era programat la orele 19:30, urmand ca acesta sa dureze pana la 20:45, insa s-a prelungit cu aproape o ora. Premierul roman si cel german au discutat tete-a-tete pe terasa, intre 4 ochi aproximativ 30 min. Apoi, cei doi s-au intors in sala dineului si au luat loc alaturi de consilieri.
Mai trebuie spus ca dineul a fost de fapt un work diner, intrucat la el au participat si consilierii ambelor parti, iar in urma discutiei de pe terasa, s-au semnat anumite acte.
"Dupa discutia de pe terasa (la care nu a avut nimeni acces), Ponta a fost terminat", spun martorii oculari. Din ceea ce a razbatut din sala dineului, se pare ca pe terasa Merkel ar fi spus ceva despre Rosia Montana. Discutia pe aceasta tema a continuat si inauntru, insa foarte voalat, cu referiri dese la Transilvania. De asemenea s-au facut dese referi la autonomie.
Acum incepe partea extrem de interesanta a povestii. Si ii spun poveste pe buna dreptate. Daca pana acum m-am mentinut in a relata fapte care pot fi verificate, de aici intram pe un teren pur speculativ, in care se incurca informatii contradictorii.
Va rog asadar - ca indemn general - sa nu credeti nimic din ceea ce auziti si doar jumatate din ceea ce vedeti cu proprii ochi.
Sursele noastre pretind ca adevarata miza a intalnirii din iunie de la Berlin ar fi Rosia Montana, cu implicatii geopolitice ametitoare.
Pe scurt, Merkel l-a anuntat pe tanarul politician roman ca personaje supra-statale si supra-politice sunt interesate de resursele de la Rosia Montana si ca ele vor fi luate oricum. Daca devine necesar - desi cancelarul ar fi specificat ca momentan nu se pune problema - Transilvania capata in intregime calitatea de stat suveran, cu un guvern propriu instalat la Cluj. O alta varianta doar de pedepsire, ar fi declararea unei Regiuni Autonome Maghiare (RAM) cu un guvern propriu la Tg. Mures, recunoscut rapid de tarile NATO si in special de Statele Unite, daca oficialii Romaniei nu gasesc caile potrivite pentru exploatarea zacamintelor.
Partea buna e ca nu intereseaza pe nimeni cine anume opereaza acele resurse, important e ca ele sa ajunga acolo unde trebuie indiferent de costuri. Astfel s-a dat unda verde Romaniei sa opereze zacamantul aurifer, dar mai ales pe cel de metale rare, inclusiv wolfram.
Ponta si-ar fi exprimat ingrijorarea pentru cariera sa politica, dat fiind faptul ca in randul cetatenilor romani, Rosia Montana a devenit un subiect extrem de delicat. Fara menajamente i s-a spus ca daca nu face ceea ce trebuie, chiar pe timpul mandatului sau, Romania se va destrama, iar cei interesati vor discuta problema direct cu noile oficialitati ale Transilvaniei.
De asemenea s-a discutat problema politica a impingerii granitei NATO (UE) pe Nistru, iar Ponta a primit asigurari ca acest lucru e aprobat deja de catre Kremlin. In mod firesc exista o opozitie puternica din partea Ucrainei, insa aceasta opozitie e neglijabila din punctul de vedere al Berlinului si Washingtonului.
S-a abordat in acest context si noul proiect Nabuco - Nabuco West. Acesta ar urma sa fie semnificativ mai mic si sa traverseze doar Bulgaria, Romania si Ungaria, ajungand in Austria, Turcia si Georgia fiind lasate pe dinafara. In acest context Turcia s-a indreptat spre alt proiect - TANAP (Conducta Trans Anatoliana), care in viziunea Turciei ar putea fuziona mai tarziu cuNabuco Vest.
Germania are astfel un interes absolut pentru Nabuco, in orice context, astfel ca l-a indemnat pe premierul roman sa faca lobby pentru trecerea la realizarea proiectului.
Mai multe detalii despre acest proiect aici
In acest context Ponta a luat act de realitatile politice la nivel inalt si de lupta fara scrupule pentru resurse. A promis ca va sustine toate proiectele Germaniei in regiune si a lasat sa se inteleaga ca Merkel poate transmite superiorilor domniei sale acordul sau pentru ORICE PROIECT IN ORICE FORMULA, cata vreme Romania e lasata in granitele sale.
Drept recompensa Merkel l-a mangaiat usor pe cap cu posibilitatea ca Dimler Benz sa construiasca o fabrica in Romania, unde sa se produca cutii de viteze pentru Mercedes. Deja constructorul german are o filiala la Cugir, unde a promis sa investeasca 300 mil. euro. Ponta a discutat si cu Deutsche Bank care doreste sa deschida un serviciu financiar la Bucuresti, oferind astfel 700 de locuri de munca.
Intrebat fiind la intoarcere, unde a afisat o mina macabra daca o poate considera prietena pe Angela Merkel, Ponta a spus "Sunt premieri in Europa pe care nu m-as feri deloc sa-i numesc prieteni: e prim-ministrul Poloniei, Donald Tusk, cancelarul Austriei sau premierul Slovaciei, a raspuns Ponta. Nu pot sa spun acelasi lucru despre Angela Merkel, insa ea este un om foarte pragmatic si foarte rational in ceea ce face si nu stiu daca are prieteni sau neprieteni in Romania, dar in mod sigur vede relatiile romano-germane intr-un mod extrem de rational. Faptul ca am discutat in viitor, care va fi pozitia Romaniei sau care e pozitia Germaniei, inseamna ca m-a considerat un partener de discutie" – sursa .
Rezumat: Ponta a fost anuntat ca harta Europei de Est se poate modifica in orice moment daca Romania nu face ceea ce trebuie. Alipirea Moldovei la Romania, dar si pierderea Transilvaniei intregi sau crearea unei enclave maghiare in interiorul Statului Roman sunt ratiuni care depasesc o Romanie in metastaza. O Romanie fara armata, fara economie in general, fara agricultura sau elite intelectuale.
Se pare ca din ratiuni care nu au nici o legatura cu Romania sau Moldova, aceasta unire formala se va face, intrucat UE si SUA sunt interesate de impingerea spre Est a granitei NATO. Ceea ce l-a "terminat" insa pe premier a fost exact posibilitatea ca odata cu unirea Moldovei cu Romania, sa aiba loc desprinderea Transilvaniei.
In contextul in care cererile UE pentru crearea unui stat tiganesc in Sudul Romaniei devin tot mai vocale, misiunea lui Ponta e extrem de complicata. El are de tinut in frau o Romanie gata sa se destrame prin ea insasi.
Indiferenta poporului roman la valorile reale ale vietii si imbuibarea sa cu carnati timp de peste doua decenii ne-au adus aici. Ca Romania sa nu mai insemne absolut nimic in relatiile internationale. Ea poate face acum doar politica si raspunde cu "Da, sa traiti, asa vom face" celor interesati de resursele sale exceptionale.
Dumnezeu sa ne ajute.
 
Cum a subminat Nicolae Ceausescu economia nationala
Valentin Vasilescu
 
La ordinul CFSN, Tribunalului Militar exceptional, special constituit pe 25 decembrie 1989 la Targoviste, a decis condamnarea la moarte a presedintelui Nicolae Ceausescu pentru infractiunea de subminare a economiei nationale.
 
Infrangerile suferite de armata americana in razboiul din Vietnam au sifonat puternic prestigiul de mare putere a SUA si a deschis calea URSS spre noi piete din tari ale lumii a treia. Motiv pentru care SUA au lansat o noua strategie de politica externa in privinta tarilor din Europa de Est, diferita de cea aplicata fata de URSS. Oferirea de avantaje economice unui stat din aceasta zona s-a realizat in functie de atitudinea acestuia fata de Moscova si de adoptarea unor reforme interne politice si economice.
Plecand de la aceasta noua orientare, Nicolae Ceausescu, cel care in august 1968 a fost singurul sef de stat din Europa de est care s-a opus inabusirii „primaverii de la Praga” de catre trupele Tratatului de la Varsovia, a conceput o noua cale de actiune, menita sa asigure Romaniei finantarea si tehnologia necesara dezvoltarii industriale pe principii moderne.
Ceausescu a aflat ca ambasadorul sovietic din SUA, Anatoli Dobranin ar fi spus intr-un cerc restrins, ca cel mai bine plasat la prezidentialele din 5 noiembrie 1968 era vice-presedintele democrat in exercitiu Hubert Humphrey, in contextul in care candidatii Partidului Democrat nu mai pierdusera alegerile din 1932. In ciuda tuturor, Ceausescu a decis sa se implice cu toate resursele de care dispunea, in vederea castigarii fotoliului de la Casa Alba, de catre candidatul republican Richard Nixon. Ceusescu a timis o echipa de experti in politica externa, in frunte cu Corneliu Manescu, cel mai capabil diplomat roman al tuturor timpurilor, sa sprijine staff-ul de campanie a lui Nixon.
Manescu a mediat pe langa liderul chinez Mao Zedong o discutie telefonica cu Nixon, obtinand anticipat prima invitatie a unui presedinte american de a vizita China comunista si promisiunea incalzirii relatiilor dintre cele doua state. Tot Manescu, care lucrase la ONU, in comitetul celor 18 natiuni insarcinat cu dezarmarea, l-a convins pe Nixon sa includa pe lista prioritatilor initierea discutiilor pentru un Tratat de dezarmare nucleara cu URSS.
Prin urmare, initiativele lui Ceausescu au avut impact, alegerile prezidentiale fiind cistigate de Nixon cu 43.42%, la 42.72% si pe 20 ianuarie 1969, el a devenit al 37-lea presedinte al SUA. Dar si singurul prieten american al Romaniei. Vizita lui Richard Nixon in Romania, din august 1969 a fost prima vizita a unui presedinte american intr-o tara comunista.
A urmat in 1971 primirea Romaniei in GATT (Acordul General pentru Tarife si Comert) si un an mai tarziu in Fondul Monetar International. In anul 1973 Ceausescu a mizat totul pe relatia bilaterala romano-americana, facand presiuni puternice pentru a obtine Clauza Natiunii celei mai Favorizate (care presupunea facilitati vamale pentru produsele romanesti importate de SUA). Acordarea ei depindea de raporturile dintre majoritatea democrata si republicanii din Congresul SUA, precum si de relatiile dintre Congres si presedintie. Un alt obiectiv urmarit de Ceausescu a fost obtinerea unui credit de 500-600 milioane de dolari SUA, pe termen lung, cu o dobanda mica de 2%. Creditul urma sa fie folosit de Romania pentru achizitionarea unor tehnologii americane necesare industriei romanesti.
Din documente americane de la Departamentul de Stat declasificate in ultimii ani reiese ca Henry Kissinger, consilier al presedintelui Richard Nixon pe probleme de securitate nationala, numit ulterior ministru de Externe al SUA, a scris de mana pe o adresa in care se propunea invitarea la Washington a lui Gierek, liderul comunist polonez: „Sa spunem nu Poloniei. Ceausescu trebuie sa vina primul“. Ceausescu a ajuns in SUA pe 3 decembrie 1973 la baza militara Andrews, fiind transportat cu elicopterul prezidential, direct pe peluza din fata Casei Albe, unde au avut loc ceremoniile de primire.
Pe timpul sederii la Washingon, delegatiei conduse de Ceausescu i s-a pus la dispozitie resedinta Blair House, unde a fost primit imediat de Hendrich Johannes Witteveen, presedintele Fondului Monetar International si Robert McNamara, presedintele Bancii Internationale pentru Reconstructie si Dezvoltare, pe care Ceausescu i-a presat cu clauza natiunii celei mai favorizate.
Separat de acestia, Ceausescu a fost vizitat de trei influenti senatori americani: Henry Jackson, Abraham Ribicoff si Eduard Kennedy. Apoi a mers el insusi la Congresul SUA. Dupa vizita la Congres, unde a si conferentiat, s-a semnat o declaratia comuna. Urmatoarea zi, Ceausescu a dedicat-o unei noi runde de discutii cu presedintele Nixon si unei intalniri cu jurnalisti americani. Dupa-amiaza, tot la resedinta Blair House s-a intalnit cu ministrul finantelor, George Schultz si cu ministrul comertului, Frederick Dent.
Ceausescu a parasit capitala americana in dimineata celei de-a doua zi, facand un adevarat tur de forta prin patru state americane din nord-estul SUA. Prima oprire a facut-o la sediul General Electric din Wilmingron, statul Carolina de Nord, unde a si semnat un contract pentru Electroputere Craiova. De acolo a ajuns la Cleveland-Ohio, la o firma producatoare de autobasculante si masini agricole de mare tonaj, apartinand concernului White Motors Corporation, obtinind transfer tehnologic pentru Autocamioane Brasov. Seara, Ceausescu a poposit la Hartford, statul Connecticut la renumitul centru de cercetari medicale in domeniul spitalicesc, unde a fost configurata arhitectura viitoarei retele de spitale judetene din Romania.
A doua zi, dimineata, a vizitat o fabrica de masini unelte pentru otel inoxidabil si inalt aliat, de unde Ceausescu a preluat reteta si a construit Combinatul de Oteluri Speciale de la Targoviste, apoi a zburat spre New York si s-a intalnit cu oameni de afaceri americani, la sediul firmei Manufacturer Hanover Trust. Dupa-amiaza, Ceausescu l-a primit pe Kurt Waldheim, secretarul general al ONU, pe David Rockefeller, presedintele bancii Chase Manhattan, precum si pe reprezentanti ai cercurilor evreiesti din America. Nicolae Ceausescu si-a scurtat vizita in SUA atunci cind si-a dat seama ca nu mai putea obtine nimic pentru Romania. Puteti compara si singuri eficienta aceastei vizite, avand ca reper pe cea recent incheiata de premierul Victor Ponta pe continentul american sau pe cea a presedintelui Traian Basescu la Washinton, din martie 2005.
 
Ceausescu a continuat sa promoveze cu perseverenta interesul national si in 1975 Romania a primit clauza natiunii celei mai favorizate, iar un an mai tarziu i s-a oferit si regimul generalizat de preferinte vamale (valabil in Europa de est numai in cazul Romaniei). Din acel moment, Romania a avut posibilitatea de a accesa credite nelimitate cu dobanda preferentiala de 2%. Nu pentru borduri sau terenuri de fotbal in panta, ci pentru construirea de mari obiective industriale, aducatoare de profit si de locuri de munca. Incet, dar sigur, comertul SUA cu Romania a ajuns in 1978 la peste un miliard USD, spre deosebire de cel al SUA cu URSS care era de doar 300 de milioane USD. Pentru comparatie, in 2012 volumul schimburilor comerciale ale Romaniei cu partenerul strategic american a fost de 2,3 miliarde USD. In timp ce exporturile americane in Rusia din acelasi an au fost de 10,6 miliarde USD iar importurile americane din Rusia, de 30 de miliarde USD.

Moartea Generalilor

Inca o dovada,ca istoricii,intra in scena dupa 100 de ani de la producerea evenimentelor,pe baza "datelor" consemnate de catre cei puternici ai momentului intamparilor. Morti suspecte ale unor personaje cheie din timpul revolutiei In zilele revolutiei, dar si in anii care au urmat, multi dintre oamenii-cheie ai evenimentelor din 1989 au murit, au disparut ori s-au sinucis in conditii ramase neelucidate. Desi in majoritatea cazurilor anchetatorii s-au grabit sa diagnosticheze cauze naturale sau accidentale, exista numeroase suspiciuni legate de aceste decese, informeaza Romania Libera(editia din 18 decembrie 2007). Dosarul Milea, redeschis in 2007 DATA NASTERII: 1 ianuarie 1927, Leresti, Arges DATA MORTII: 22 decembrie 1989, Bucuresti (62 de ani) CAUZA OFICIALA A DECESULUI: sinucidere prin impuscare in inima A FOST: ministru al apararii intre 1985 – 1989 Generalul Vasile Milea, ministrul Apararii Nationale in ultimul guvern comunist, a deschis seria deceselor suspecte. Moartea lui a fost anuntata de catre Nicolae Ceausescu (“Tradatorul s-a sinucis!”) pe postul national de televiziune, chiar in prima jumatate a zilei de 22 decembrie 1989, inainte sa fuga cu elicopterul din sediul CC al PCR. 2 Pana la data de 21 decembrie, ministrul Milea a transmis ordinele comandantului suprem Ceausescu de reprimare a manifestantilor si a coordonat executarea acestora impreuna cu ministrul de Interne, Tudor Postelnicu, seful Securitatii Statului, Iulian Vlad, si seful garzilor patriotice, generalul Corneliu Parcalabescu. Despre moartea lui Milea au circulat doua ipoteze. Potrivit primei ipoteze, ministrul Milea ar fi fost impuscat din ordinul lui Ceausescu pentru ca a refuzat sa continue sa lupte impotriva propriului popor. A doua ipoteza porneste de la premisa ca Milea chiar s-a impuscat pentru ca si-ar fi dat seama ca Ceausescu va pierde batalia, iar el va fi pedepsit pentru crimele comise pana la acea data. Presupusa sinucidere a avut loc in biroul generalului garzilor patriotice, Corneliu Parcalabescu (vazut des in preajma Elenei Ceausescu), cu o arma ce apartinea unui subofiter din garda de corp a acestui general. Pana in 1998, dosarul decesului ministrului Milea a fost inchis cu diagnosticul “sinucidere”, desi in raportul medico-legal de expertiza nu au fost consemnate urme de pulbere pe haine si pe corp, urme specifice cazurilor de sinucidere prin impuscare. Generalul magistrat Dan Voinea de la Sectia Parchetelor Militare a deschis dosarul in 1998 pentru a completacercetarile si a stabili cu exactitate imprejurarile mortii lui Milea. Dupa schimbarea puterii din 2001, dosarul a fost preluat de magistratii militari Vasile Stanca si Gheorghe Oancea, care au clasat dosarul tot cu sinucidere, fara a explica de ce in raportul medico-legal nu au fost consemnate urmele lasate de traiectoria glontului ucigas. In 2007, generalul magistrat Dan Voinea a redeschis acest dosar pentru completarea cercetarilor. Dosarul Trosca-USLA, la un pas de instanta. 3 Colonelul Gheorghe Trosca, adjunct al sefului de Stat Major USLA, coordona, in noaptea de 22 spre 23 decembrie, trei transportoare blindate catre Ministerul Apararii Nationale, unde i se ordonase sa sprijine apararea. Transportoarele au fost distruse, iar echipajele USLA macelarite de catre dispozitivele de aparare ale MApN, care i-au luat drept teroristi (asa au fost informati conducatorii dispozitivelor de aparare). Trosca era antrenat sa cunoasca si sa riposteze in situatii limita gen lupte de gherila si contracara metodele de diversiune. Era unul dintre ofiterii care ar fi putut depista rapid “celula” transmitatoare de informatii diversioniste despre teroristi, “fantomele” care au generat, dupa 22 decembrie, circa 1.000 de morti si 3.000 de raniti. In acest caz, Sectia Parchetelor Militare a reconstituit cu precizie faptele si persoanele participante, dar numele acestora si acuzatiile care li se aduc nu sunt, inca, publice. Nuta si Mihalea au ars de vii. Generalul Constantin Nuta, seful Militiei, si adjunctul sau, generalul Velicu Mihalea, au murit in seara de 23 decembrie 1989, dupa ce elicopterul care-i aducea la Bucuresti a fost doborat la Alba Iulia. Pana la data de 20 decembrie, cei doi au sters urmele macelului de la Timisoarape data de 19 decembrie au trimis cadavrele la Bucuresti, unde au fost incinerate, iar cenusa lor a fost aruncata la groapa de gunoi a Capitalei), apoi s-au dus la Arad . In dimineata zilei de 23 decembrie au luat trenul spre Bucuresti, dar la Deva au fost arestati si dusi la sediul unui regiment de geniu din oras. Apoi au fost urcati intr-un elicopter (unde au fost legati cu franghii de scaune) pentru a fi dusi la Bucuresti. In loc sa se indrepte spre Capitala, elicopterul si-a schimbat – nu se stie de ce! – traseul spre Alba Iulia. Elicopterul a fost doborat pe dealul Mamut din Alba Iulia de catre militarii de la sol, care au primit ordin sa doboare tot ce zboara, deoarece ar fi fost vorba de “teroristi“. Ordinul a venit de la Bucuresti, de la celula de comanda de la MApN (unde se aflau, intre altii, generalul Victor Athanasie Stanculescu si Ion Iliescu), dupa cum s-a aflat de curand in cadrul anchetelor de la Sectia Parchetelor Militare. Au fost identificate persoanele care au transmis ordinul de doborare “a tot ce zboara”, precum si cei care le-au executat. Considerat o adevarata biblioteca vie, Nuta a fost anterior sef la contrainformatiile militare. Era extrem de temut si multi l-ar fi dorit disparut. 4 Puiu, disparut si declarat nebun Generalul Dumitru Puiu, comandantul Aeroportului Otopeni, a disparut, pur si simplu, pe 24 decembrie 1989, dupa ce a anuntat la TVR ca detine filme cu masacrul de la Otopeni.A fost descoperit pe strazile Timisoarei, unde a fost internat la spitalul de psihiatrie. A murit in mod suspect la inceputul lui 1990. Casetele disparute ar fi facut lumina asupra diversiunii de la aeroport in urma careia numai intr-o singura ora au fost ucise circa 50 de persoane. Conditiile disparitiei generalului Puiu nu vor putea fi elucidate niciodata, sustin surse judiciare. Misterul de la Viena Generalul Marin Ceausescu (fratele dictatorului) – seful reprezentantei comerciale a Romaniei pentru Europa de Vest de la Viena (in fond, o centrala de spionaj) – a avut acces la conturile familiei Ceausescu. La 28 decembrie 1989, acesta “s-a sinucis prin spanzurare” la sediul reprezentantei, iar conturile Securitatii au disparut. Moartea generalului Ceausescu nu a fost anchetata.5 Seful lui Pacepa si judecatorul lui Ceausescu, “sinucisi”… Generalul Nicolae Doicaru (seful Directiei de Informatii Externe intre 1959- 1978) a murit extrem de ciudat la o partida de vanatoare din 1992, verdictul anchetatorilor fiind cel de “sinucidere prin impuscare”. Toti participantii la vanatoare aveau cartuse cu alice, dar Doicaru a fost ucis de un glont care nu se stie din arma cui a “pornit”. Doicaru a fost prieten cu Pantiusa Bodnarenko, fostul sef al generalului Mihai Pacepa (generalul de Securitate, “defectat la americani”), iar dupa 1990 a fost consilierul lui Gelu Voican Voiculescu. Dosarul a fost clasat. Judecator militar, generalul Gica Popa, presedintele completului de judecata in procesul Ceausestilor, cel care a pronuntat condamnarea la moarte a acestora, s-a sinucis prin impuscare intr-o unitate militara la data de 1 martie 1990, dupa ce a cerut trimiterea la o ambasada in strainatate, pentru protectie. Potrivit unor surse judiciare, generalul Popa, pana la sinucidere, a fost asaltat de telefoane de amenintare cu moartea. Dosarul a fost inchis. 6 Seful USLA, mort intoxicat Colonel Gheorghe Ardeleanu, fost sef USLA, fost sef de contraspionaj pe spatiul european, a murit in iunie 1993, cand s-a “intoxicat cu insecticid, stropind cartofi” la Petrani (langa Oradea). Diagnosticul: “moarte accidentala”. Bunoaica si Malutan au plecat cu elicopterul Generalul Ion Bunoaica, fost sef al comandamentului Trupelor de Securitate Timisoara, implicat in reprimarea de pana la data de 21 decembrie, numit ulterior sef al noii Jandarmerii Romane, s-a prabusit cu un elicopter in 1995, impreuna cu generalul de politie Ion Eugen Sandu (fost la Militie). Bunoaica era un martor incomod, deoarece putea spune cine si ce ordine de reprimare adat la Timisoara. Dosarul mortii a fost clasat. Locotenent-colonelul de Securitate Vasile Malutan, fost pilot al lui Nicolae Ceausescu, s-a prabusit cu elicopterul de la inaltimea de 12 metri “in timp ce uda vita-de-vie” la Fundulea (“moarte accidentala”). Cu o zi inainte de a muri, el a sustinut in fata unei comisii parlamentare ca “la plecare, in 22 decembrie, Nicolae Ceausescu avea cu el o valiza plina cu documente”. Generalii Militaru si Gusa, morti “natural” de cancer galopant… Generalul Nicolae Militaru, primul ministru postdecembrist al Apararii, a murit de cancer galopant (“moarte naturala”) in 1996, la scurt timp dupa ce a anuntat ca va fi contracandidatul lui Ion Iliescu la presedintia Romaniei. Militaru a fost deconspirat ca agent sovietic. Cunostea in detaliu reteaua KGB din Romania, din care facea parte. Generalul Stefan Gusa, seful Marelui Stat Major General al Armatei, a participat la reprimarea demonstrantilor de la Timisoara pana la data de 19 decembrie 1989. A murit de cancer galopant (“moarte naturala”) in martie 1994. Membrii familiei sale au declarat presei ca boala i-a fost provocata intentionat pentru a fi impiedicat sa spuna tot adevarul despre cei implicati in crimele din decembrie 1989. DECESE “NATURALE” Cinci generali prea bine informati… » Generalul Gheorghe Voinea, comandantul Armatei I , a coordonat represiunea din Bucuresti si se presupune ca a cunoscut imprejurarile “sinuciderii” ministrului Milea. A fost gasit mort in birou la inceputul lui 1990.Nu s-a anchetat decesul generalului, moartea fiind considerata “naturala”.7 » Generalul Safta, seful dispozitivului de aparare al sediului MApN, mort la inceputul lui 1990.El i-a cunoscut pe toti membrii “celulei de comanda” din sediul MApN, de unde au plecat toate informatiile diversioniste, generatoare de victime. Imprejurarile mortii generalului Safta nu au fost anchetate (“moarte naturala”). » Generalul Cerbu, seful centralei Transmisiunilor MApN, a detinut controlul asupra circulatiei informatiilor si ordinelor. El este cel care a anuntat la TVR ca “s-au intrerupt legaturile cu Securitatea…”. A stiut cine si ce ordine a transmis. Ca si fiul sau, tot ofiter, Cerbu a murit de cancer galopant (“moarte naturala”). » Generalul de Securitate Stelian Pintilie, seful tuturor transmisiunilor militare si civile din Romania (sef al generalului Cerbu), cu sediul la Palatul Telefoanelor din Bucuresti, a murit in conditii suspecte, dar decesul a fost consemnat ca “natural”.Generalul Pintilie a stiut cu exactitate cine a facut diversiunea, care au fost verigile de transmisie, cine le-a executat si cu ce scop. La revolutie, din centrala, s-a ocupat de intreruperea legaturilor unitatilor Ministerului de Interne si ale Securitatii si a creat o linie directa, securizata intre centrul de comanda de la MApN cu celulele aflate in sediul CC al PCR si cu TVR. » Generalul Emil Macri, seful Directiei a II-a de contraspionaj economic a Securitatii, specializat in inabusirea revoltelor (inclusiv a revoltelor din 1977 si 1987), a fost arestat si inchis dupa revolutie. Macri nu a apucat sfarsitul procesului sau. El a murit in aprilie 1991. Diagnosticul oficial a fost “infarct”, dar s-a sustinut si ipoteza intoxicarii sale in masina care il transporta de la un spital la altul. Diagnostic: “moarte naturala”.

Distrugerea Romaniei  - Academician Dinu C. Giurescu

  După asasinarea Ceauseştilor România a intrat în stare de ocupaţie nedeclarată şi plăteşte tribut. 

Cum altfel explicaţi distrugerea sistematică a economiei, din ordinul şi cu supervizarea celor aflaţi la putere, înstrăinarea avuţiei naţionale pe comisioane luate de cei cu drept de semnătură şi stampilă, recunoaşterea holocaustului care nu a avut loc în România, plata pretenţiilor Israelului – despăgubiri de 60 miliarde dolari -, din care actualul Preşedinte al României şi Guvernatorul B.N.R. au dat o treime, etc. In Romania nu se mai produce nimic.

Între cei mai ticăloşi trădători şi vânzători de ţara este Mugur Isărescu. adus la B.N.R. prin intermediul marelui trădător de ţara, Ion Iliescu.

În ianuarie 1990, Isărescu a refuzat să semneze, cu acordul lui Iliescu, plata combustibilului cu care trebuiau aprovizionate 128 de nave de mare tonaj aflate în diverse locuri în lume, lăsându-le arestate în porturi şi pierdute de România pentru neplata taxelor portuare. B.N.R. deţinea peste două miliarde de dolari în rezerve. Iliescu a ştiut şi a fost de acord cu acest jaf. Isărescu a fost primul care a pus umărul la dispariţia flotei. Au urmat Băsescu şi alţi miniştri la transporturi. în cârdăşie cu reprezentanţi marcanţi ai partidelor de guvernământ.

Isărescu era prim-ministru în timpul lui Emil (Cazbici) Constantinescu, Bercovici-Berceanu fiind semnatar al contractului cu Gold Corporation. Emil Cazbici Constantinescu, dar şi toţi cei din conducerea Partidului Democrat au căpătat acţiuni la Gold Corporation, la fel ca şi mulţi reprezentanţi ai guvernului de atunci. După 1944, la liceul internat „Brătianu” devenit „Horia Closca si Crisan” din Pitesti, Emil Cazbici, zis şi mânuţă, (fiindcâ are o mână atrofiata) bătea elevii în calitate de şef UTM, amenintând că el e născut în Uniunea Sovietică. În mandatul de preşedinte al României, al lui Emil Cazbici Constantinescu, acesta, în cirdasie cu directorii S.R.I. şi S.I.E., au decis vinzarea pe şestache şi pe comisioane mici a intregii documentaţii privind prospecţiunile geologice şi zăcămintele de aur ale României,aflate în camerele seifuri de la institutul de Geologie. Într-o noapte au fost scoase din Institul de Geologie toate documentele şi au fost scoase din ţara. Atunci au venit la fix, prin intermediarul Frank Timiş, din Canada, să cesioneze nu numai Roşia Montană dar şi alte mari zăcăminte de aur. Mai mult, se ştia că zăcămintele respective contin şi metale rare, mult mai preţioase, nu doar aur şi argint.Actualmente, întreaga documentaţie privind pospecţiunile geologice şi rezervele de aur ale României umplu rafturile într-un birou evreiesc de avocatură din Toronto, la etajul 52 din bocul Turn. În cârdasie cu interesele jidoveşti, Isărescu a sistat cumpărarea aurului extras din minele de aur din România .

Mugur Isarescu a trimis aurul României din B.N.R. în bănci străine, pentru o dobânda mică, şi apoi s-au facut presiuni ca Băsescu şi Isărescu să facă împrumutul de 20 miliarde euro, împrumut neaprobat în parlament, îndatorând populaţia României pentru multe generaţii. 
În condiţiile în care nu mai avem producţie (a fost distrusă economia prin aşa zisa privatizare strategică), nu mai creăm plusprodus, vom vedea aurul înapoi ca pe tezaurul de la Moscova.

Din ordinul lui Ceauşescu, în minele de aur, atunci când se dădea de un filon, se sigila capătul filonului de aur şi se punea sigiliul Băncii Naţionale a României. Exploatarea filoanelor era interzisă. Periodic erau trimise echipe care verificau dacă sigiliile puse erau la locul lor şi se treceau în inventar şi filoanele nou descoperite. În minele de aur din România sunt zeci de mii de filoane de aur sigilate în vremea lui Ceauşescu. Înainte de 1990, periodic erau delegate echipe de securişti care inventariau sigiliile filoanelor de aur din mine.

Anual numai din aluviuni, erau înregistrate la Banca Naţionala peste zece tone de aur. Aurul colectat din aluviuni în 1989 nu a mai fost înregistrat de noul guvernator al B.N.R., Mugur Isărescu, fiind scos lingou cu lingou din ţara de către persoane aflate sub directa supraveghere a lui Stănculescu şi Chiţac. Din pricina că un lingou a dispărut, a avut loc crima din Precupeţii Vechi.

Cu specificatia ca asta nu-l disculpa de crimele impotriva atator oameni nevinovati

După ce Ceauşescu a anunţat, în martie 1989, achitarea datoriilor externe şi în aprilie acelaşi an a sters toate datoriile C.A.P.-urilor şi I.A.S.-urilor. În fiecare săptămână soseau, pe aeroportul Otopeni, lingourile din aur cu care România garantase împrumuturile externe.

Mai mult, statului român revenindu-i foarte puţin din zăcământ, înseamnă să dam aurul pe gratis. Mai ales cu contribuţia lui Isărescu, cel care spune ca România şi B.N.R. nu au nevoie de rezerve de aur. Întrebaţi-vă de ce nu fac referiri la dezvoltarea durabilă?

Când a venit pentru cesionarea zăcămintelor de la Roşia Montanp, Gold Co, a spăguit în mod special pe reprezentanţii puterii, mai ales membrii P.D., care au acţiuni la firma, mai multe decât statul român. Cum explicaţi faptul că, în 2004, Berceanu a zis că exploatarea de la Roşia Montană trebule să continuie. Băsescu în vizita la Roşia Montană, chiar înainte de alegeri a zis acelaşi lucru.

Director pe bani mulţi şi cu acţiuni la Gold Corporation a fost numit un membru marcant al P.D., plecat de la Ministerul Mediului, Gabriel Dumitraşcu. Cum au facut averi colosale cei cu funcţii? Un mic exemplu. Era pe vremea când prim-ministru era Stolojan. Băsescu, ministru la transporturi, l-a trimis pe frate-său pe o navă, pentru reparaţii în Japonia, (de parcă noi n-am fi avut şantiere navale), cu 3.000.000 dolari. Ajuns acolo, Mirciulică a trimis un fax lui frate-sau, la minister, cum că ar fi necesari încă 3.000.000 dolari pentru reparaţii, fără notă justificativă sau deviz de lucrări. Frate-său, Trăienică, a dat aviz favorabil, fără nicio notă justificativă şi a trimis-o lui Stolo. Acesta, fără a solicita lămuriri ori notă justificativă, a semnat favorabil şi a trimis-o lui Isărescu, cel care a aprobat trimiterea în contul lui Mirciulica a încă 3.000.000 dolari. Poate aşa întelegeţi de ce „Dragă Stolo” şi Isărescu sunt aşa de mediatizaţi ca tehnocraţi. La corpul de control al guvernului lucra pe atunci Ionel Blănculescu şivă poate confirma.

În dec 1989, în C.C. era un metru cub de dolari care au fost depozitaţi într-o cameră si paziti de Pluto şi Furdea Dumitru. În camera au fost iniţial depuse şi trei mape din piele continând conturile secrete ale Romaniei în străinătate. La câteva ore după depunerea acestora, a venit Petre Roman şi a cerut cele trei mape şi i-a spus lui Furdea să zică, daca va fi întrebat, că nu ştie nimic despre mape.

Crin Antonescu la nunta cu Vlădean, a primit cadou de nuntă de la Dinu Patriciu acţiuni la Roşia Montană în valoare de 100.000 euro. Şi Daciana Sârbu, europarlamentar ca şi Vlădean, susţin deschiderea exploatărilor la Roşia Montană.

Credeţi cumva că refuzul lui Isarescu de a mai înregistra la B.N.R. aurul din exploatări a fost întâmplător? Asta a dus la închiderea minelor de aur. Tot Isărescu a dispus vânzarea rezervelor de argint ale României. Rezervele de aur ale Romaniei sunt pentru generaţii, iar cei care au devastat România, în schimbul unor comisioane personale substanţiale, au avut şi au dreptul de semnătura şi stampilă.

Nu Ceauşescu a subminat economia naţionala ci cei ce au luat frâiele păterii, au păstrat dreptul de semnătură şi ştampilă ca să-şi umfle buzunarele şi conturile din străinătate. 


Ceauşescu nu a avut conturi personale în străinătate, dar cei care au păstrat după 1990 funcţiile la stat, sunt multimiliardari, pentru ca şi-au însuşit drepturile de proprietate ale românilor şi au înstrăinat tot ce se poate, determinând pe tineri şi pe cei apţi de muncă să părăsească ţara, ca ei să jefuiască liniştiţi. 

Noi nu mai producem aproape nimic, iar din cei  20 miliarde euro împrumutaţi nu se fac nici un fel de investiţii pentru a avea producţie, dar vindem tot. Ei ştiu doar să vândă ce nu le aparţine.Dacă după război sovieticii, ca armată de ocupaţie au impus numirea în funcţiile de conducere în majoritate evrei, care au dispus arestarea şi uciderea a aproape 2.000.000 de romani, dupa uciderea Ceauşeştilor, s-au cocoţat în funcţii tot evrei. Ei şi masoneria coordonează exterminarea romanilor.

Nu-i de ajuns că Israelul ne-a cerut şi ne obligă să-i plătim peste 60.000.000.000 dolari în contul falsului holocaust. Tocmai ei, care au făcut holocaust cu românii după 1944.  Evreii au cerut ruşilor tezaurul României, în contul holocaustului. Dacă Ion Iliescu, în 2001, a acceptat falsa recunoaştere a holocaustului, iar Băsescu a dispus plata a o treime din suma promisă Israelului, acesta din urma, prin Mihai Razvan Ungureanu a refuzat recuperarea tezaurului de la Moscova. În acest timp, evreii au cerut ruşilor tezaurul României, în contul holocaustului. Ce mai contează după ce Băsescu a îndatorat România pentru generaţii, iar U.S.L. a facut împrumuturi suplimentare şi ne-a îndatorat şi mai mult. Străinii ştiu cât de corupţi sunt cei ce ne conduc, îi susţin în ticăloşiile lor şi se folosesc de ei

Zăcămintele de aur sunt ale românilor! N-au ce cauta străinii

Puteti cere Naţionalizarea. Verificati daca nu credeti! Formulati cit mai multe plingeri penale la Parchet, D.I.I.C.O.T. şi D.N.A.!

Notă: Mă pregăteam să scriu un text pe subiectul Emil Constantinescu şi Roşia Montană. De ce nu se aude vocea, opinia legitimă a geologului, a primului geolog din România? Au circulat despre nevrednicul nostru preşedinte acuzaţii că a avut, înainte de 1990, probleme cu Securitatea, suspectat fiind că a vândut secrete de stat privind zăcămintele prețioase din subsolul României. Se cam leagă lucrurile.

Personal, am o nedumerire: cum de a făcut Emil Constantinescu două facultăţi la zi? Legile de atunci nu dădeau voie să faci a doua facultate decât la F.F., la „Fără Frecvenţă”. A făcut mai întâi facultatea de drept, apoi pe cea de geologie! Cumva cu misiune? Ce se ştie sigur este că mama lui Emil vorbea stricat româneşte. Asta am aflat de la un coleg de grupă al neisprăvitului. Se trăgea dintr-o familie de evrei expulzaţi din Elveţia pentru activităţi anarhiste, teroriste, inspirate de isprăvile evreilor din Rusia. Ajunşi în Rusia, bunicii lui Emil al nostru, dar mai mult al altora, s-au stabilit în Basarabia. N-a avut curajul să spună că bunicii săi erau franţuji, minciuna ar fi fost prea mare, a zis că erau „francofoni!”

Francmasoneria, securitatea şi regimul comunist. Operatiunea Oculata:

Activitatea de represiune impotriva francmasoneriei a organelor Sigurantei si, ulterior, ale Securitatii, nu a fost declansata imediat dupa preluarea puterii de regimul comunist. Justificarea oficiala, data ulterior de Securitate, a acestei aparente indiferente fata de actiunile francmasoneriei este legata de revenirea, dupa 1944, in functia de Inspector General la Siguranta a lui Romulus Voinescu, el insusi francmason, care nu  putea lua masuri impotriva fratilor sai si care, in momentul indepartarii sale din functie, ar fi sustras din arhiva Sigurantei toate dosarele si documentele privitoare la problema francmasoneriei. Materialul documentar sustras de acesta a fost redescoperit  de organele Securitatii abia in 1951-1952, cand incepusera deja arestarile masive in randul masonilor. Consecinta acestei situatii a fost ca nu s-au luat niciun fel de masuri impotriva francmasoneriei mai multi ani dupa 1945, situatia ramanand neschimbata chiar si dupa arestarea membrilor organizatiei contrarevolutionare Miscarea Nationala de Rezistenta, cand s-a descoperit implicarea unor vechi masoni in sustinerea acesteia.

Arestarea conducerii francmasoneriei romane

Situatia nu a cunoscut o schimbare semnificativa, din acest punct de vedere, nici dupa infiintarea, in 1948, a Securitatii Poporului. Aceasta s-ar fi datorat faptului ca organele Securitatii au preluat aceasta problema fara a dispune de niciun informator – sau, cel putin, aceasta era justificarea oficiala in 1956. La aceste lipsuri mostenite de la structurile fostei Sigurante, se adauga atitudinea noilor cadre ale institutiei, care ar fi abordat problema cu superficialitate, lasandu-se influentati de conceptia gresita, mostenita de la Siguranta, potrivit careia masonii – oameni in varsta si neseriosi prin ritualul lor absurd – ar fi incetat singuri orice activitate.Totul s-a schimbat incepand cu anul 1949, cand a fost retinut „grupul” Stanciulescu-Tomescu si cu arestarea, in 1951-1953, a intregii conduceri a francmasoneriei romane, in frunte cu Constantin Bellu. Cu aceasta ocazie a fost confiscata si o parte a arhivei lojilor din Romania si s-a reusit inspaimantarea tuturor francmasonilor din tara, ramasi inca in libertate, intr-o masura suficienta incat sa nu mai reia activitatile „masonice”. Cu toate acestea, aflandu-se, din unele surse, ca unii din masonii ramasi liberi din Bucuresti si din provincie mai aveau inca intalniri ocazionale sau de prietenie, in cursul carora discuta si comenteaza evenimente politice interne si internationale, in favoarea tarilor capitaliste, Directia a III-a a Securitatii hotaraste, la 1 octombrie 1956, deschiderea unui dosar de evidenta in problema francmasoneriei, pentru luarea in evidenta a elementelor francmasonice mai principale [sic!] si a fi  lucrate informativ in vederea stabilirii activitatii ce eventual o desfasoara.

Interesul scazut al Securitatii

Dosarul de evidenta in problema a fost mentinut deschis pana in anul 1975, desi sediul sau este mutat ulterior de la Directia a III-a (din 1967 – Directia I) la Securitatea Municipiului Bucuresti. in perioada 1960-1975, in urma activitatii organelor de Securitate in aceasta problema, au fost identificati si verificati peste 500 fosti francmasoni, obtinandu-se si informatii privind unele incercari din exterior de reluare a activitatii francmasonilor in R.S. Romania, existenta unor grupari restranse de asemenea elemente si preocupari izolate de a se restabili legaturi cu cercuri ale emigratiei reactionare din Occident si de a organiza ajutorul francmasonic in Romania.Cu toate acestea, interesul Securitatii pentru aceasta problema continua sa se mentina scazut, motiv pentru care, in 1975, capitanul Petre Ionescu, din cadrul Securitatii Municipiului Bucuresti, propune si i se aproba inchiderea dosarului de problema privind elementele dusmanoase din randul fostei francmasonerii romane, aducand urmatoarele argumente :

Analizand situatia operativa din problema, se constata ca majoritatea elementelor au decedat, iar cele ramase in viata, datorita varstei inaintate, nu mai prezinta pericol potential.

In prezent, in evidentele noastre, se afla un numar de 3 elemente din aceasta categorie, fiind si fost condamnate pentru infractiuni contra securitatii statului, urmarirea lor continuandu-se in cadrul problemei 891 – fosti condamnati fara nuanta politica.Mentionam, de asemenea, ca nici in cadrul Directiei I nu exista un asemenea dosar de problema.Cu toate ca s-a efectuat cu aprobarea conducerii Securitatii, inchiderea dosarului de problema in 1975 a fost indelung criticata ulterior, cand s-a hotarat redeschiderea sa sub numele de cod „Oculta”:

Datorita desfiintarii acestei probleme de munca, in acest domeniu nu s-au mai intreprins masuri organizate de cunoastere si prevenire si, drept consecinta, nu se cunoaste situatia prezenta a fostilor francmasoni din tara si din strainatate, in special a celor care au fost condamnati pentru activitate ostila, precum si a descendentilor acestora […] si nu a existat o preocupare temeinica pentru depistarea emisarilor francmasoneriei si a canalelor de legatura […]. Ca urmare, aparatul de securitate, nefiind instruit si orientat cu privire la aceasta problema, nu cunoaste formele si metodele specifice ale actiunilor ostile desfasurate de francmasonerie si […] nu este in masura sa sesizeze particularitatile activitatii de nuanta masonica a elementelor din baza de lucru suspecte sau sa identifice persoanele racolate de organizatie. 

1981 – francmasoneria denigra regimul politic

Incepand cu anul 1981, francmasoneria redevine brusc o problema de mare importanta pe agenda Securitatii. Motivatiile acestei bruste schimbari de atitudine se refereau mai ales la activitatea francmasoneriei din exterior. Se citeaza, in acest sens, actiunile Supremului Consiliu pentru Romania, care denigra regimul politic din Romania si facea apel la redesteptarea lojilor francmasonice romanesti, vizitele in Romania ale unor masoni din strainatate, suspectati a fi in slujba unor servicii de spionaj occidentale, dintre care unii ar fi proferat diferite amenintari la adresa autoritatilor romane precum cea de a se folosi de relatiile lor masonice pentru a distruge turismul romanesc mentinerea legaturilor unor vechi membri ai lojilor din tara de exemplu: Panait Stanescu Bellu, Vasile Florescu, Alexandru Bilciurescu cu Marcel Schapira, aflat la Paris, intrarea in contact a unor intelectuali romani cu francmasoni din strainatate cu ocazia calatoriilor efectuate de acestia in Occident etc. Toate acestea nu par, insa, justificari suficient de credibile ale interesului acordat francmasoneriei din anul 1981. Supremul Consiliu pentru Romania se infiintase inca din 1969, legaturi ale intelectualilor romani cu persoane banuite de apartenenta la francmasonerie din Occident erau semnalate de multa vreme, dupa cum vizitele unor masoni straini in Romania se produsesera si anterior.Cel mai probabil, toate acestea nu reprezinta decat justificari ulterioare ale unei hotarari luate din cu totul alte motive. in ceea ce priveste adevaratul motiv al reconsiderarii problemei francmasoneriei, documentele nu ofera date suplimentare, dar este de remarcat coincidenta acestei schimbari de atitudine a conducerii Securitatii cu scandalul lojei masonice italiene „Propaganda Due”, care a izbucnit in 1981, afectand intreaga clasa politica din Italia si care a beneficiat de atentia mass-media din intreaga lume. in rapoartele Securitatii apar referiri la acest scandal, extrase din presa italiana, reproduceri ale declaratiilor unor oficiali italieni – precum cele ale lui Aldo Bozi, presedintele Partidului Liberal Italian, membru al Comisiei de ancheta a Parlamentului italian in cazul lojei „P2″, care afirma ca, in Romania, s-ar gasi membri ai lojei amintite.Este de remarcat, de asemenea, faptul ca prima unitate care arata un interes deosebit francmasoneriei dupa inchiderea dosarului de problema in 1975 este Centrul de Informatii Externe (U.M. 0544), care preia multe din informatiile presei occidentale referitoare la masonerie si cauta sa prezinte practicile lojei „P2″ ca fiind generalizate in cadrul francmasoneriei. Toate acestea nu reprezinta, insa, decat o ipoteza, care nu este confirmata si nici infirmata de documentele studiate. Oricum, pentru conducerea Securitatii, mai important decat sa arate ca isi stabilea propria agenda in functie de speculatiile presei occidentale, era faptul ca astfel redescoperea un vechi „dusman”, in seama caruia putea pune toate actiunile indreptate impotriva regimului pe care il apara ba chiar, cu putin efort, toate neajunsurile care apareau in diverse sectoare de activitate din Romania.Redeschiderea dosarului de problema privind francmasoneria nu s-a produs, insa, din 1981. Aceasta s-a datorat, cel mai probabil, disputelor dintre diferitele unitati ale Securitatii cu privire la compartimentul care ar fi trebuit sa se ocupe de problema in cauza. La inceput, problema a cazut in sarcina U.M. 0544, dar, ulterior, ea a revenit compartimentelor care se ocupau de problemele interne (in special celor de informatii interne si contraspionaj),  Directia I (Informatii Interne) propunand, in 1982, deschiderea dosarului de problema „Persoane care desfasoara activitate francmasonica” sub indrumarea angajatilor sai.2 Castig de cauza, in aceasta privinta, va avea insa Directia a III-a (Contraspionaj), care va aduce drept argument pentru acesta solutie, intre altele, faptul ca francmasoneria ar fi o organizatie cu caracter international, structurata pe principii si reguli de conspirativitate severe, similare activitatii serviciilor de spionaj. Initial, in martie 1983, dosarul de problema a fost deschis doar la Directia a III-a si la compartimentele corespondente din cadrul a 5 inspectorate judetene si la Securitatea Municipiului Bucuresti, urmand ca, in functie de rezultatul masurilor intreprinse, sa se deschida  si la alte inspectorate din tara. Abia in iulie 1984 s-a hotarat deschiderea dosarului la toate inspectoratele judetene ale Securitatii din tara. Coordonarea activitatii pe tara era asigurata de Serviciul 7 din cadrul Directiei  a III-a, laolalta cu celelalte probleme date in sarcina serviciului respectiv – radioamatori, filatelisti etc. Dosarul de problema avea numarul 1780 – „Prevenirea actiunilor organizatiei francmasonice”- cu numele de cod – „Oculta”, iar de coordonarea actiunilor din cadrul acestuia raspundeau nemijlocit capitanul Odroiu Dumitru si colonelul Stefanescu Gh.

3 Supravegherea celor cu nuanta francmasonica 

Dupa stabilirea sediului problemei, s-a procedat la impartirea sarcinilor fiecarei unitati  implicate in aceasta activitate, dar si a obiectivelor comune. Sarcinile comune tuturor unitatilor Securitatii in problema „Oculta” erau : lucrarea in mod calificat a persoanelor din tara suspectate de desfasurarea unei activitati francmasonice sau de intretinerea de legaturi cu organizatiile francmasonice din strainatate, pentru prevenirea si neutralizarea oricarei forme de activitate ostila pe aceasta linie”; intensificarea supravegherii cetatenilor straini care veneau in Romania, suspecti a fi emisari sau ca ar avea preocupari de nuanta francmasonica; controlarea informativa a cetatenilor straini aflati la studiu in Romania, in vederea depistarii eventualilor masoni existenti in randul acestora; identificarea si urmarirea informativa a persoanelor cu preocupari pe linia teosofiei, esoterismului, astrologiei si a altor tendinte filosofice oculte ; selectionarea surselor cu posibilitati pe langa elementele suspectate de activitate francmasonica, completarea retelei informative cu noi surse utile si reevaluarea fostilor informatori, in vederea selectionarii celor care puteau fi utilizati in continuare; asigurarea unei instruiri adecvate a cadrelor si a informatorilor implicati in problema. Pentru indeplinirea acestor sarcini, fiecare unitate centrala sau locala a Securitatii trebuia sa desemneze cate 1-2 ofiteri care raspundeau, dupa caz, in exclusivitate sau pe langa alte sarcini, de problema „Oculta”.

Urmarirea informativa

Urmarirea informativa a persoanelor banuite de apartenenta la francmasonerie sau de intretinerea de legaturi cu diferiti membri ai lojilor masonice a constituit cea mai importanta activitate desfasurata de Securitate in problema „Oculta”. Persoanele care intrau sub incidenta urmaririi informative in problema francmasoneriei trebuia sa se incadreze, teoretic, intr-una din categoriile stabilite de la bun inceput de conducerea Securitatii prin Programul de masuri pentru cunoasterea si contracararea actiunilor ostile tarii noastre preconizate de francmasomerie, intocmit cu prilejul deschiderii dosarului de problema „Oculta” :In evidenta dosarului de problema vor fi incluse persoane :
a) Cunoscute ca au facut parte din francmasonerie inainte de anul 1948, cand aceasta a fost scoasa in afara legii;
b) Cu privire la care exista indicii sau informatii ca au fost racolate ulterior la activitati francmasonice;
c) Depistate ca au legaturi cu organizatii sau elemente francmasonice din exterior;
d) Semnalate ca sunt trimise in tara cu misiuni din partea organizatiilor francmasonice din exterior;
e) Straini cunoscuti ca fac parte din francmasonerie, care viziteaza R.S.Romania ori actioneaza din exterior impotriva tarii noastre;
f) in ale caror preocupari se regasesc simboluri, expresii ori idei francmasonice
g) Descendenti ai fostilor francmasoni care intretin legaturi cu straini, calatoresc in strainatate ori sunt cunoscuti ca desfasoara activitate ostila ;
h) Orice alte categorii de persoane in legatura cu care exista sau se obtin informatii cu esenta de activitate francmasonica .  Programul de masuri amintit mai sus stabilea o gama destul de larga de persoane asupra carora se putea incepe urmarirea informativa in problema francmasoneriei si permitea diverselor compartimente ale Securitatii raportarea obtinerii unor succese in activitatea desfasurata pe aceasta linie. Asta si datorita faptului ca desemnarea multora din categoriile de persoane ce puteau face obiectul urmaririi informative pe aceasta linie era suficient de vaga incat sa permita fiecarei unitati, locale sau centrale, a Securitatii sa anunte, in scurt timp, inregistrarea a macar 1 sau doi suspecti de activitate francmasonica. Lucrurile nu s-au petrecut insa intocmai conform planurilor

.Numarul suspectilor creste

Se poate consemna, intr-adevar, un progres rapid in privinta numarului persoanelor care constituiau baza de lucru in problema „Oculta”. Astfel, la deschiderea dosarului de problema, in iulie 1984, erau identificati, in Romania, 22 de francmasoni in viata – 14 in Bucuresti, 4 in judetul Cluj si cate 2 in judetele Timis si Constanta – carora li se adaugau 50 de persoane suspectate de a fi fost racolate de francmasonerie in anii din urma, majoritatea acestora fiind din Bucuresti. Apoi, in decembrie 1984, in urma studierii materialului de arhiva detinut, sunt identificate 320 de persoane (romani si straini) care au facut sau fac parte din francmasonerie, sunt descendenti de francmasoni, intretin relatii cu persoane din strainatate ce fac parte din francmasonerie, au preocupari pe linia teozofiei, ezoterismului ori altor practici oculte. Dintre aceste persoane, 70 au fost incluse in baza de lucru, fiind subiectul propriu – zis al urmaririi – 22 cu dosar de urmarire informativa, iar 48 au fost puse sub supraveghere informativa. in iulie 1987, numarul persoanelor care intrasera sub urmarirea Securitatii ajunsese la 92- 77 romani si 15 straini, iar in 1988, pana la 103 persoane 92 romani si 11 straini dintre care 34 aveau dosar de urmarire informativa, 2 aveau mape de verificare, iar 67 se aflau sub supraveghere informativa.Desi, in privinta numarului persoanelor urmarite, se constata un progres continuu al organelor de Securitate, nivelul de implicare al diverselor compartimente in activitatile legate de aceasta problema  este departe de a fi egal. Astfel, la cateva luni dupa deschiderea dosarului de problema, in decembrie 1984, se putea remarca faptul ca, in timp ce unele structuri teritoriale si centrale ale Securitatii depuneau eforturi pentru identificarea persoanelor banuite de intretinerea de legaturi cu francmasoneria, 16 Securitati judetene nu au obtinut nici un fel de informatii, nu au luat in lucru niciun element si nu au nici o sursa in problema. Atentionarile venite din partea conducerii, prin care sefii acestor unitati teritoriale erau indemnati sa acorde o mai mare importanta problemei francmasoneriei au ramas, in general, fara efect, o dovada in acest sens fiind si faptul ca, 4 ani mai tarziu, in 1988, situatia ramasese aproape neschimbata, 12 unitati judetene neavand niciun element in atentie. Multe unitati nu trecusera nici la identificarea fostilor francmasoni, a descendentilor si a rudelor si cunostintelor acestora, iar in cazul in care se efectuase identificarea lor nu s-a trecut la luarea lor in lucru operativ pentru a cunoaste si documenta daca au preocupari masonice prezente.

Lipsa de rezultate in problema „Oculta”

Cauzele lipsei evidente de rezultate a unor unitati locale ale Securitatii in problema „Oculta” erau legate, mai ales, in opinia conducerii Directiei a III-a, de deficientele in organizarea unei retele informative adecvate, cadrele acestor unitati nereusind sa realizeze o selectionare a surselor care sa fie dirijate pe langa elemente suspecte de activitate francmasonica, impunandu-se o reevaluare a surselor mai vechi, folosite anterior in problema, pentru a se vedea in ce masura acestea puteau fi utilizate in continuare, precum si recrutarea de noi informatori in aceasta problema. insa principala cauza a lipsei de rezultate in problema „Oculta” inregistrata de unele unitati era legata de mentalitatea lucratorilor operativi din cadrul acestora, care nu acordau acestei probleme importanta necesara :In anumite situatii, desi au fost identificate unele elemente care au facut parte din organizatii masonice, apreciindu-se cu usurinta ca sunt in varsta, bolnave ori ca nu ar prezenta pericol pentru securitatea statului, nu s-a trecut la selectionarea si luarea lor in lucru activ pentru a le cunoaste pozitia si preocuparile prezente, cu toate ca informatiile atesta  faptul ca francmasonii, indiferent de varsta si starea sanatatii, mentin contacte intre ei si actioneaza pentru raspandirea ideilor masonice si recrutarea de noi membri.   Lipsa de interes a unor cadre ale Securitatii fata de problema francmasoneriei, precum si cantitatea redusa de informatii de o importanta reala obtinuta de la deschiderea dosarului de problema, starneste adesea nemultumirea conducerii organelor de represiune, dar nici exprimarea, in repetate randuri, a acestei nemultumiri, nu a fost de natura sa modifice situatia:
Stadiul general al activitatii in acest domeniu nu poate fi insa apreciat ca sastisfacator.[…]
Pornind de la imperativele deosebite ce au impus reactivizarea problemei, de la fondul de informatii ce necesita a fi clarificat, cele ce se raporteaza sunt doar niste aspecte mai mult formale de justificare cat de cat a unei activitati.Daca cineva din conducerea Directiei a III-a are o alta parere, sa vina cu argumentele![…] Este nemultumitor si greu de calificat faptul ca nu s-a dat inca raspuns chestiunilor de fond vizate la deschiderea problemei.Prevederile vagi ale Programului de masuri in problema „Oculta” ar fi permis punerea sub urmarire a unui numar mare de persoane, care nu aveau propriu-zis o legatura cu francmasoneria, dar manifestasera interes pentru activitatea acesteia sau pentru istoria ei ori pronuntasera cuvantul „francmasonerie” in prezenta unui informator al Securitatii. Cu toate acestea, unele inspectorate judetene ale Securitatii nu reusesc nici in aceste conditii sa raporteze identificarea unui suspect pe teritoriul judetului si, in consecinta, consemneaza urmarirea, pe linia problemei „Oculta”, a unor pasionati de filatelie, radioamatori, a unor persoane care calatorisera in Statele Unite sau erau rude ale unor evazionisti etc.

NOTE

  1. ACNSAS,fond Documentar Bucuresti, dosar 8795(10680),  f. 33-34 – Lupta organelor Securitatii statului impotriva francmasoneriei – material de invatamant, ian. 1956.  Aceasta convingere a ramas inradacinata in randul cadrelor Securitatii, aparent in ciuda tuturor eforturilor depuse de conducatorii acestora de a o modifica. Si in materialul mai sus citat se sublinia ca lucratorii operativi trebuie sa combata conceptiile dusmanoase ale unor informatori care credeau ca masonii nu ar fi decat  niste persoane neserioase, patrunse de misticism, ale caror manifestari nu prezinta pentru statul nostru niciun pericol – vezi ibidem, f. 41.
    2. Idem, dosar 8796,vol. 5 f. 165 – 166 – Nota din nov. 1982. Numele de cod al dosarului de problema astfel deschis urma sa fie „Simbolul”
    3. Ibidem, vol. 1, f. 25 – Asta nu insemna ca problema directiei care  trebuia sa coordoneze actiunile intreprinse in acest dosar a fost rezolvata definitiv. O dovada in acest sens o constituie si faptul ca, in septembrie 1985, generalul Iulian Vlad intreba: Directia a III-a cum s-a impus ca unitate centrala cu sediul de problema? – vezi ibidem, f. 70 – Nota  din 16.09.1985 a generalului Iulian Vlad.
    4. Termenul „urmarire informativa” este folosit impropriu aici. Prin el am vrut sa desemnez intreaga gama de operatiuni utilizate de Securitate in problema, adica supravegherea, verificarea si urmarirea informativa propriu-zisa.
    5. Ibidem, f. 109 – Nota a gen. – colonel Iulian Vlad din 10.07.1987

Mafia Serviciilor Secrete din Romania-masonii tradatori

 

Pe timpul lui Nicolae Ceausescu erau citeva servicii secrete conduse in fapt de securitate-DSS.Nu toti erau prosti ,corupti, tortionari.In anii 50 securitatea era formata din evrei care isi schimbasera numele in nume romanesti si ucideau romanii intelectuli,tarani,preoti la canal si in inchisori ptr a ne ucide fiinta nationala.

Dupa tradarea sa de catre evreul facut ptr crimele comise, general-pacepa-Ceusescu si a data seama ca o grupare formata din masoni doreste ca tara sa fie subjugata de FMI si Banca mondiala a evreilor si sa fie vinduta evreilor si sa -l rastoarne de la putere ptr a pune marioneta evreilor ion iliescu, tot mai impins de la spate de Europa Libera…Ceausescu a inceput sa i dea la o parte pe evreii masoni-ultimii au fost Leon T Rautu si Voitec, dar masonii patrunsesera deja in serviciile secrete-securitate, directia de informatii a armatei-DIA si pregateau lovitura de stat sub masca unei revolutii transmise in direct-ieseau din adormire ptr a aprinde lumina in decembrie 1989.

Unitatea de la Boteni era o unitatea speciala a armatei formata din securisti patrunsi in armata, care aveaua pregatire in aviatie,scafanadri,rezistenta in conditii grele etc…Aveau 8 permise speciale ptr a se desimula in oameni de rind.Ei au preluat conducerea revolutiei dupa ce securistii l-au tradat in 21 decembrie pe Ceausuescu la adunarea din fata sediului central al CC al PCR-o capcana intinsa familiei ceuasescu.Tot unitatea de la Boteni a penetrat televiziunea ptr a avea contolul la cine si ce se transmitea la tv-mesaje screte pe care profanii nu le intelegeau…Toti sefii erau imbracati cu pulovere de lina de parca atunci erau uniforme ,nu alta.Securitatea facea si multe abuzuri si rele de catre indivizi dornici de afirmare dar avea si o latura de profesionalism ,lucru recunoscut de occident si nu numai…Ofiterii DIA-Directia de Informatii a Armatei ,au pus la cale acel razboi psihologic cu tinte false-chipurile eram atacati de avioane si elicoptere rusesti-vezi ce spunea generalul Gusa-de razboiul inexistent cu anumiti teroristi care au disparut imediat.Sa nu uitam ca multe din cadavrele de la Timisoara arse in crematoriul de la Popesti Leordeni de Sorescu si Baciu-sefi ai Militiei-nu au fost luati in evidente pe simplul motiv ca erau straini-agenti ai KGB,CIA, Mossad, Serviciile secrete ale Ungariei-condusi de agentul dublu Tokes.

Acum dupa revolutie masonii care au pus mina pe serviciile secrete au penetrat PIB ul tarii si este o adevarata mafie ce a inflorit sub toate guvernele cheltuindu se miliarde de euro pe aparatura de ascultare pe oricine ptr santaj, compromitere etc.

Daca in timpul lui Ceuasecu erau ascultate 80% din telefoanele romanilor acum sint ascultate 90%…Au fost angajati sute de mii de sri sti, politisti ,jandarmi etc cu atributiti de filaj ,urmarire ,compromitere paltiti cu salarii grase de noi amaritii de rind. Ii platim sa ne asculte la ordinul mafiei politice.Iata cite structuri de asa zis siguranta nationala au fost create ptr ca sa fim urmariti non stop intr o tara libera ,ptr care au murit mii de tineri in 1989.

Securitatea a fost inlocuita prin dezinformarea si incidentele de la Tg Mures- cu SRI ,find numit sef un evreu ungur Astolosz Virgil Magureanu-prezent la asasinarea lui Ceausescu ,agent Mossad…In structura SRI se afla mai multe servicii decit inanite de 1989 -mai multi bani cheltuiti ptr a fi urmariti si ascultati.Normal SRI trebuie sa faca servicii procuraturii,DNA si sa asculte cu mandat convorbirile suspectilor dar ei te fac terorist si te urmaresc cum vor fara mandat.

Sefii SRI sint masoni in frunte cu George Maior -nasul de cununie al lui Ponta Victor din a doua casnicie dar numit de Traian Basescu.

El vrea sa fie noul presedinte al Romaniei…Evreu ungur, Maior George a condus fundatia evreiasca americana George Marshall primind banii negrii…

Ei au adus in Romania asa zis teoristi in inchisori camuflate de psd si pnl prin Norica Nicolai, procuror, agent secret – scolita si pregatita de evreul ungur George Soros…

Radu Timofte fost sef SRI senator psd, implicat in mafia teroristului PKK Keser Fatih, protejat de Ponta Victor, Viorel Hrebengiuc, Adrian Nastase, Ionba Talpes. Ristea Priboi-cel cu atentatul de la Europa Libera regele rambursarilor de tva de miliarde euro-caruia psd si Ponta Victor i-au dat fabrica de explozivi Nitramonia Fagaras si au trimis 3000 tone exploziv cu un vapor Red Sky din Constanta catre Al Queda in Egipt….De asemenea in mandatul lui Emil Constantinescu faceau si operatiuni speciale cu trafic armament, camuflate in contrabanda tigari si cafea….

Deci pe timpul lui Ceusescu , era securitatea si DIA-directia de informatii a armatei.Dupa lovitura de stat data in 1989 de masonii care au aprins Lumina imediat, ptr a pune mana pe averile lui Ceuasescu si a ne inrobi iar evreilor de la FMI si Banca mondiala, au aparut SRI dar si alte citeva structuri de informatii – sanchi-in realitate servicii aservite strainatatii,conduse de tradatori masoni in totalitate cum sint Virgil Magureanu, George Maior ,F Coldea si altii…A aparut DGIPI adica politia secreta de tip nazist -gestapo-kgbist bolsevic evreiesc, a politiei, care conform legii ar trebui sa urmareasca doar politisti corupti, care sint multi tare-dar ei urmaresc pe toata lumea ,ptr a o santaja si stoarce bani de la oamenii de afaceri si oamenii politici…..

Dan Gheorghe unul din sefi -avea o voce groasa de la tigari- a devenit ulterior sef SIPA cu generalul de securitatea Ureche si sluga mafiei de la complexele de contrabanda Europa si NIRO, pe unde se spala miliarde de euro cu marfa de contrabanda din China, intrate prin portul Sud Agigea controlat in totalitate de familia basescu-Mircea si Traian si seful de vama Teseleanu, prin firma Triton-a lui Basescu- condusa de Anca Ivascu directoare BRD Constanta.Foarte usor s- ar sti daca in containerele din China vine marfa de contrabanda, droguri, armament, tigari, daca ar fi folosit scanerul dat de Uniunea Europeana dar nu se vrea pentru ca spaga este mare. La NIRO lucreaza si politisti de la DNA-Badea, fiind toti masoni inregimentati in structura mafiota a serviciilor secrete ce poarta denumirea de UNPR-partidul lui Gabriel Oprea -mason general corupt cu avere de sute de milioane euro-de unde? Din slariu?

Printre sefi este si Nicu Dumitru. DNA ii protejeaza ptr spaga care o dau la alegeri , trecind din tabara lui Adrian Nastase la Traian Basescu si la Victor Ponta. DGIPI are sediul pe Str. Eforie din Bucuresti vis avis de Politia Capitalei. Printre primii sefi a fost si sluga lui Ceusescu si Iliescu Ion-generalul Cico Dumitrescu – omul Elenei Ceausescu in domeniul chimiei-apoi consilier de stat la Palatul Cotroceni, unul din capii masoni bolsevici ai loviturii de stat din decembrie 1989, cel care la televiziune il tinea pe Nicu Ceausescu de mina…S-a numit si unitatea 0215 cunoscuta ca si doi si un sfert actulamente 0962…Printre sefii masoni cunoscuti a fost si generalul Ardeleanu Virgil poreclit Vulpea…Provenit din masoneria de la Cluj aservita lui Ion Tiriac prin Ioan Rus si Camarila de frati tradatori , Ardeleanu a strins dosare intregi despre intreaga clasa politica, cu care a santajat toate guvernele, fiul sau fiind unul din baietii destepti care impreuna cu fiul lui Virgil Magureanu-sef SRI, a facut sute de milioane de euro…Nici pina azi nu au patit ceva. S-a retras la Cluj unde conduce activitati specifice…

Viorel Hrebengiuc, mafiotul 1 al tarii, evreu mason a coordonat santajul politic impotriva adversarilor sai incercind cu ‘eminenta cenusie’, reapetentul Vanghelie sa puna mina pe doi si un sfert -DGIPI-in 2008, cind era cuscrul lui Traian Basescu. Dar atunci au dat in omul-pusculita al lui Traian Basescu-Puiu Popoviciu-si au luat-o in bot de la Basescu… Mai tirziu Elena Basescu-Eba nu a mai vrut sa se f…ta cu baiatul lui Viorel Hrebengiuc, coalitia psd-pdl a cazut si DGIPI si a schimbat iar stapinii.

Desi este ilegal ei continua sa urmareasca oameni simpli si nu politisti corupti.Cind eram in Comisia de Siguranta Nationala am chemat in fata comisiei conducerea Ministerului de Interne si pe Virgil Ardeleanu ptr ca au cumparat fara licitatie aparatura de 30 milioane euro ptr urmarire ilegala.Ce securitate-aia erau mici copii pe tehnica operaiva-TO. Conform legii de siguranta nationala urmarirea se face pe un mandat dat de judecator doar de SRI. In realitate toate aceste structuri urmaresc pe cine vor si nimeni nu le face ceva-tara membra a UE. Cam ca NSA. Am vazut atunci aparatura de interceptare. A trecut vremea microfoanelor ascunse in telefon, riscul de intra in casa urmaritullui ptr. a planta coropisnite. Acum stau in masini-Dacia Solenza sau Logan si au un laptop care elimina vocile din jur,selecteaza vocile celui pe care il vor santaja si asculta tot, inclusiv convorbiri intime. De ce atunci era hulita securitatea? Ce fac astia este total ilegal-nu pe politistii corupti ii urmaesc. DGIPI este o arma de santaj. Seful DGIPI este numit de minstrul de interne-om politic-iar acum se vrea a fi numit direct de premierul Ponta Victor cel mai corupt om ce a scapat mafioti si teroristi pkk-keser fatih. DGIPI este subordonat deci ministrului de interne ,dar mai exista si alta structura -SIPI -subordonta sefilor de politie judetene. Alti bani publici ,ai tai ai mei ptr a fi urmariti ilegal noi ii platim din taxe si impozite-salarii uriase.

V-am prezentat cum tradatori de tara si neam au pus mina pe toate structurile de securitate dupa 1989 fara ca cineva sa-i traga la raspundere penala.Toti apartin masoneriei de parca daca nu esti mason, nu poti lucra in aceste domenii…Toti au salarii mari dovada fiind risipa din PIB ptr plata salariilor acestor nenorociti care sint de un milion de ori mai rai decit securistii lui ceausescu-unii din aia chiar erau profesionisti. Nu acelasi lucru il putem spune despre SPP-o gasca de parveniti politic si pe criterii de rudenie.

In timpul lui Ceuausescu era celebra divizie din cadrul Departamentului Securitatii Statului condus de generalul Neagoe. Celebra este imaginea din 21 decembrie 1989 cind securistul gras cu palarie in loc sa-l apere pe Ceuasescu in balconul CC al PCR ii spune-inauntru-si fuge. Ori in acel moment trebuia scos presedintele din pericolul iminent. Era dovada clara a tradarii securistilor care impreuna cu DIA pusesera la cale lovitura de stat. Lipseau asa zis teroristii-agenti Mossad-ca sa fie iubita noua conducere.

Cit de prosti eram-strigam Jos Comunismul si-l puneam seful tarii pe un comunist nenorocit-Ion Iliescu membru CC al PCR. Ii puneam pe Serban Mihailescu-sef cabinet Elena Ceausescu-zis azi Niki Spaga, pe Viorel Hrebengiuc-secretar CC al PCR la Bacau-mari masoni, pe Olimpian Ungherea sef mason-sef al ziarului securitatii Pentru Patrie, pe Ioan Taples-securist mason coleg cu Ilie Ceausescu, pe Petre Roman-al carui tata evreu a creat securitatea si NKGV-ucigind romani la canal si in inchisori comuniste. Astia eram-luam de bun tot ce ne bagau pe git Europa Libera finantata de evreii din SUA…

Primul sef al SPP este numit nepotul lui Ion Iliescu criminalul, un tablagiu -plutonier major de artilerie-Iliescu dupa nume si el-care devine in citiva ani -general…Ca si Ceausescu din cizmar-devine general de armata. Iliescu face afaceri necurate cu arme si tigari si devine bogat ,foarte bogat… Adrian Nastase isi pune si el sefi la SPP oameni de casa, implicati in afaceri, Seful SPP personal al lui era o femeie ca sa nu se mai vorbeasca ca e poponar. Apoi Ion Iliescu il numeste pe masonul Naghy-si el corupt pina in maduva oaselo.

Adevaratii profesionisti din SPP pleaca pe salarii mai mari in zone de conflict -unde isi risca viata ptr bani multi. Vine Traian Basescu care il numeste sef SPP pe V.Pahontu un securist nenorocit care in 16 decembrie-22 decembrie 1989 era sef dispozitiv de represiune al Securitatii Statului in zona Piata Unirii-Piata Universitatii-unde sint ucisi sute de tineri din comanda lui,dovada jurnalul de lupta. Era capitan de securitate. Sluga a regimului devine jandarm, raspundea de zona Palat Cotroceni unde venea lumea sa strige -Iesi afara javra ordinara….Ptr meritul de a fi scalv este numit sef SPP de Traian Basescu.

Urmeaza epurarea adevaratilor profesionisti-citi mai erau, si aduce in locul lor jandarmi. Este desfiintata unitatea Aqvila -unitatea de elita a Ministerului de Interne si sint adusi si aici pe pile niste non profesionisti, tot jandarmi…

Mass media isi are rolul sau de manipulator in acest caz. Aceasta unitate era antrenata special ptr cazuri grave, de aducere a infractorilor periculosi prinsi in alte tari. Pahontu termina SPP de tot. Sint angajati nasi si fini si nepoti pe spagi mari-vezi caz angajari ajuns la DNA-sef ce era general Andreescu -apropiat al lui Traian Basescu dar si al mafiei lui Adrian Nastase- vezi spaga vila la Snagov de la terorist Kurd Keser Fatih eliberat de Ponta Victor. Se aloca din banii nostrii miliarde de euro anual din buget sa fim urmariti de zeci de structuri corupte de asa zis siguranta nationala . Insa Uniunea Europeana ii apara pe mafioti..

Victor Stanculescu confirma: Verestoy Attila este mason. Generalul face apologia masoneriei din inchisoarea Jilava

In ultima perioada, portalul Ziaristi Online a fost alimentat cu informatii despre date si evenimente secrete ale masoneriei de la o anumita Sursa “A”, cel mai probabil aflata chiar in interiorul organizatiei oculte care tinde sa controleze total ce a mai ramas din statul roman. In baza acestor informatii, verificate si dovedite drept autentice, am publicat mai multe dezvaluiri. Tot in cadrul aceastei serii, publicam azi, de la aceeasi sursa si in exclusivitate, un interviu care circula printre masoni cu generalul Victor Stanculescu, intervievat in inchisoarea de la Jilava de Horia Nestorescu Balcesti, un mason aproape la fel de controversat ca si interlocutorul sau. In prima parte a acestei filmari constatam cum generalul confirma apartenenta senatorului UDMR Verestoy Attila la Marea Loja Nationala din Romania, face apologia masoneriei si il evoca pe primul conducator al structurii secrete din Romania, de dupa 1989, Nicu Filip, care pare cel care a dorit sa-l initieze in organizatia “discreta”. Sau a si reusit?
Pana la episodul urmator, cateva date despre “groful” UDMR, senatorul mason cu cea mai mare avere oficiala din Parlamentul Romaniei.

VERESTOY ATTILA –MASONUL DE AUR AL UDMR

Raport asupra masoneriei din Romania – Extras

UDMR este controlată de un grup de potentaţi, dintre care se detaşează simţitor senatorul Verestoy Attila, ale cărui afaceri au prosperat în epoca guvernării Năstase, şi, intâmplător sau nu, asociaţii baronului udemerist sunt personaje notorii ale clientelei financiare crescute la sânul P.S.D., cei mai mulţi dintre ei fiind masoni bolşevici cu ştate vechi. În anul 2003, odată cu instalarea lui Eugen Ovidiu Chirovici la sefia MLNR, masonul Verestoy Attila va fi numit „Asistent al Marelui Maestru” pentru Transilvania. Astfel, cu ajutorul masoneriei, senatorul Verestoy Attila va reuşi în scurt timp să controleze în totalitate nu numai presa din secuime, ci şi insituţiile de stat din Harghita Covasna, prin care va derula afaceri de milioane de euro. Masonul Attila Verestoy este un adevărat magnat local, cu o avere estimată la circa 40 milioane euro. Datorită afacerilor cu lemn pe care lea desfăşurat în Transilvania prin intermediul firmei Nivo, Verestoy sa ales chiar cu porecle cum ar fi: Kerestoy sau “Drujba lui Dumnezeu”. Societatea cu pricina era asistată juridic de fostul ministru al Sănătăţii din perioada 1996-2000, Hajdu Gabor. Profiturile obţinute din lemn au fost reinvestite de Verestoy în afaceri cu alcool, industrie, agricultură şi mass-media. Zonele de interes şi influenţă ale masonului UDMR sunt Ciucul, Odorheiul, Tulgheş, Borsec, Reghin şi Gheorghieni. Această situaţie a profiturilor reinvestite, se reflectă fidel în afacerile lui Verestoy Attila din străinătate, pe care acesta le derulează în asociere cu alţi masoni celebri, cum ar fi: Cristian Burci, Dumitru Creştin, Dinu Patriciu, Alexandru Bittner, Costel Bobic şi Emil Nell Cobar. Toate aceste personaje fac parte din stafful executiv al unei adevărate suveici de societăţi offshore care se ramifică pe bătrânul continent. Printre acestea figurează: M.G. Media Group International Holding SA, European Radio Instruments Limited, International Railway Systems SA (IRS), IRS Leasing Limited, Rompetrol, etc. Prin sistemul său relaţional, masoneria bolşevică s-a implicat şi în derularea unei alte afaceri controversate marca Verestoy Attila, cum ar fi cea cu tichete de masă, administrată de firma Hungastro SA (detalii in investigatia de mai jos).

Dan Badea – Micile secrete ale lui Attila Verestoy

Este supranumit „Drujba lui Dumnezeu“, „Groful defrisarii padurilor“ sau „Kerestoy“.

Senatorul UDMR Attila Verestoy este unul dintre cei mai bogati politicieni romani. Averea sa, in continua crestere datorita afacerilor tot mai prospere pe care le-a dezvoltat de-a lungul carierei sale politice, i-a adus si titlul de cel mai bogat om de afaceri din judetul Harghita, fieful sau politico-financiar.

Incepute in 1991, la un an dupa intrarea sa in politica, afacerile derulate de Verestoy au acoperit domenii precum industria prelucrarii lemnului, agricultura, produse chimice, alcool, comunicatii, transporturi, mass-media, investitii financiare etc.

El si-a administrat singur toate afacerile pana cand legea i-a interzis explicit acest lucru si calitatea de senator a devenit incompatibila cu aceea de administrator al unei firme. Ulterior, aprope toate afacerile sale au fost preluate, spre administrare, de catre sotia si fiul sau (Attila Verestoy jr.).

Mai trebuia amintit din start faptul ca senatorul Verestoy s-a specializat ca membru al Comisiei Parlamentare de Control al SRI, o functie extrem de importanta pentru cei care stiu ca informatia inseamna totusi ceva in politica si afaceri.

Peste sapte milioane de euro in conturi si actiuni

Averea oficiala a senatorului, conform ultimei sale declaratii, este impresionanta. Astfel, daca socotim numai banii pe care Verestoy ii detine in diferite banci acestia depasesc 3,5 milioane de euro. De asemenea, valoarea actiunilor listate (pe Bursa sau Rasdaq) aflate in posesia lui Attila Verestoy se ridica, pe 21 februarie a.c., la peste 93 miliarde de lei (aproximativ 2,5 milioane euro). El mai are, in plus, creante de 150.000 euro, dar si obligatii de 500.000 euro. In proprietatea senatorului Verestoy se mai afla cinci terenuri, patru apartamente, o vila si un autoturism Audi S8 din 2001.

Attila Verestoy isi recunoaste implicarea directa in zece firme la care detine actiuni in valoare totala de aproximativ 1,6 milioane euro. Cele zece societati sunt urmatoarele: Hungastro SA (7,123 miliarde lei), Famos SA (2,262 mld. lei), Junior Com SA (14,68 mld. lei), TVM SA (3,7 mld lei), Scripta SA (2 mld. lei), Sojo-Hort RT (Ungaria, 16,5 milioane forinti), Bavaria Leasing SA (5 mld lei), Trinserv SRL (546 milioane lei), European Radio Investment (400.000 euro) si Asociatia Societatea Civila – Aleea Modrogan (177.000 euro). Comparativ cu declaratia de avere data in decembrie anul trecut, din ultima lista a firmelor la care senatorul Verestoy se declara actionar lipsesc patru societati: Hellas Primex SRL, Agrocentrum SA, Trinvest SA si Biolitt SRL.

Pe coperta, la umbra Elenei Ceausescu

 Absolvent al Facultatii de Tehnologie Chimica din Politehnica bucuresteana, proaspatul inginer chimist Attila Verestoy si-a facut stagiatura, in perioada 1978-1980, la intreprinderile „Mecanica“ Sfantu Gheorghe si „Tehnoutilaj“ Odorheiu Secuiesc. In 1980, se reintoarce in Bucuresti si ocupa una din catedrele Facultatii de Chimie Industriala din cadrul Institutului Politehnic. Devine lector, iar apoi, din 1983, cercetator stiintific in cadrul Institutului de Cercetare de Chimie Anorganica Bucuresti.

In 1989, este cercetator stiintific principal in cadrul Institutului de Cercetare si Proiectare pentru Chimie Anorganica si Metale Neferoase din capitala. Cum locul sau de munca, dar si preocuparile stiintifice se aflau sub calcaiul Elenei Ceausescu, au aparut ulterior comentarii privind eventuala sa legatura cu Securitatea sau, mai mult, cu academicianul nr. 1 al patriei, Elena Ceausescu. Comentarii publice pe aceasta tema au aparut in 1998, in urma unui conflict izbucnit intre conducatorul extremist al platformei „Initiativa Maghiara Ardeleana“ din cadrul UDMR, Adam Katona, si liderul UDMR Attila Verestoy.

Neintelegerile dintre cei doi, provocate de viziuni politice diferite, l-au iritat peste masura pe Katona, care a afirmat ca Attila Verestoy ar fi fost un fel de mana dreapta a Elenei Ceausescu. Declaratia a fost facuta intr-un interviu pe care Adam Katona l-a dat in iulie 1998 bilunarului „Europei Ido“ din Sfantu Gheorghe. „Verestoy a lucrat in institutul Elenei Ceausescu ceea ce, pentru un cercetator maghiar, nu era o onoare oarecare, ci presupunea o relatie bazata pe incredere“, a declarat Katona.

Acesta ar fi fost deranjat de faptul ca, potrivit afirmatiilor sale, Attila Verestoy i-ar fi spus, scurt, dar convingator, „Te sugrum, dar nu la figurat, ci pe bune“. Ulterior, in apararea senatorului Verestoy a sarit secretarul de stat Szabolcz Lanyi care, in cotidianul „Romaniai Magyar Szo“, a afirmat ca singura legatura dintre Verestoy si Elena Ceausescu a fost publicarea numelui „academicienei doctor inginer“ in fruntea colectivului care a lucrat la elaborarea unei teze in cadrul Institutului de Cercetare si Proiectare pentru Materiale Neferoase si Rare.

Inceputurile din padure

Lansat in afaceri din industria de prelucrare a lemnului, fostul inginer chimist Attila Verestoy s-a descurcat cum nu se poate mai bine in jungla tranzitiei. S-a implicat in acest domeniu si datorita faptului ca a beneficiat de retrocedarea unei parti importante dintr-o fabrica de mobila care apartinuse bunicului sau, inainte de nationalizare.

In 1991, a infiintat firma IVO SRL, alaturi de cumnatul sau Ferenczy Karoly, firma prin care a derulat cunoscutele afaceri cu cherestea. Trei ani mai tarziu, alaturi de cumnatul sau si de Attila Hosszu, a infiintat o noua firma in Odorheiu Secuiesc, „Metwooplast-Sat“ SRL, societate al carei obiect de activitate era fabricarea si comercializarea produselor din lemn.

Tot in 1994, devine administrator la fabrica de mobila Famos SA din Odorheiu, ulterior preluand actiuni importante si la aceasta societate, cu o traditie de peste 40 de ani. Treptat, Attila Verestoy si-a extins afacerile si in alte domenii. In 1993, a infiintat firma Hellax Primex SRL, profilata pe produse agricole, iar in 1994 s-a asociat cu fostul senator oltean al PDSR, Teiu Paunescu, in societatea MES SA Slatina; in acelasi an a infiintat, la Bucuresti, societatea de consultanta si management in afaceri V&P Invest.

Alcool, tichete de masa si presa

Cum afacerile cu alcool ofereau oportunitati financiare interesante, Attila Verestoy si-a incercat norocul si in acest domeniu. A inceput in 1994, timid, cu firma „Simalcoop“ SRL din Tusnad, societate prin care a participat la privatizarea fabricii „Spirt –Amidon“ de langa Miercurea Ciuc. Desi a preluat de la FPS un pachet de 21% din actiunile „Spirt-Amidon“, contravaloarea acestora (trei miliarde de lei) n-a mai ajuns la FPS, cativa ani mai incolo firma trecand, cu datorie cu tot, la FPS. Conform declaratiilor senatorului Verestoy, afacerea nu i-a adus profit. „Am iesit in pierdere totala, nu m-am imbogatit din aceasta afacere“, a declarat ulterior Verestoy.

O alta incursiune in lumea alcoolului a fost facuta de Verestoy in 1998 cand, prin firma IVO SRL, a preluat de la FPS pachetul de 40% din actiunile societatii „Vinuri si Bauturi“ din Miercurea Ciuc.

Profitul cel mai insemnat ii revine insa din actiunile pe care le detine la grupul de firme Hungastro SA din Covasna, actiuni evaluate la peste 35 milioane dolari. Ca orice politician responsabil, Attila Verestoy a investit si in mass-media prin firma Trinvest din Sfantu Gheorghe. El a participat la infiintarea „Editurii Scripta“ de la Oradea, la care a devenit presedinte si, ulterior, la preluarea unor actiuni (6%) la cotidianul de limba maghiara „Kronica“.

Miliarde la minut cu actiuni Rompetrol

In aprilie 2008, senatorul Attila Verestoy s-a numarat printre protagonistii ingenioasei speculatii pe piata de capital cu actiunile Rompetrol (RRC), alaturi de Camelia Voiculescu (fiica lui Dan Voiculescu), Sorin Rosca Stanescu (foto), Calin Popescu Tariceanu si altii. Declansata pe 7 aprilie 2004, tranzactia cu actiuni Rompetrol a adus protagonistilor, in doar cateva minute, castiguri de zeci si sute de miliarde de lei. De exemplu, un off-shore din Cipru, Saltville Ltd., a cumparat intr-un minut (intre orele 10:09 -10:10) un miliard de actiuni la pretul de 116 lei bucata, si dupa sapte minute a vandut 550 milioane actiuni cu preturi cuprinse 250 si 300 lei bucata, obtinand un profit de 22 miliarde lei, plus 450 milioane actiuni in portofoliu.

Printre cei care au cumparat atunci de la Saltville, la pretul de 250-300 lei actiunea, s-au aflat Camelia Voiculescu (478 milioane actiuni) si Attila Verestoy (63 milioane actiuni). Senatorul UDMR a vandut, la randul sau, o parte din actiuni la un pret dublu (intre 657 si 770 lei actiunea) si a realizat rapid un profit de 7,7 miliarde lei ramanand si cu 28 milioane de actiuni in portofoliu. Ulterior, Attila Verestoy a declarat ca totul a fost corect si la vedere. „Am cumparat si am vandut mai multe actiuni de pe piata libera, a spus Verestoy. Da, am cumparat in 7 aprilie cu 300 de lei“ – a declarat Attila Verestoy. Singurul secret nedezvaluit de liderul UDMR a fost modul in care a ghicit ca trebuie sa se afle la locul potrivit, in momentul potrivit, alaturi de grupul restrans, select si potrivit de speculatori pe piata de capital.

Razvan Theodorescu iese la lumina, Stanculescu si masonii la Jilava 


Sursa “A”, care ne-a transmismai multe informatii despre razboiul subteran dintre diversele grupuri masonice care-si adjudeca Romania, revine. In primul rand cu fotografia de mai sus, din care se detaseaza o chelie binecunoscuta: academicianul Razvan Theodorescu, instalat de Ion Iliescu ca prim presedinte al TVR-FSN in 1989-1990. De altfel, in jurul personajelor protagoniste ale acelor evenimente se invarte si nota remisa acum portalului Ziaristi Online. Este vorba de o informatie privind unul dintre actorii loviturii de stat din decembrie 1989 si al executiei cuplului Ceausescu: generalul cu piciorul in ghips, Victor Atanasie Stanculescu. Aflat acum la Jilava, fostul conspirator pe linia AVO-GRU este vizitat regulat, la “vorbitor”, cu portocale si aparate de filmat, de unul dintre masonii implicati in rafuielile masonice: Lucian Cornescu Ring. In acelasi loc in care il vazusem filmat pe Stanculescu facand apologia masoneriei alaturi de Horia Nestorescu Balcesti, de data aceasta este sarbatorit 1 decembrie impreuna cu Lucian Cornescu Ring (vezi video mai jos). Acesta, la randul lui, pe site-ul sau de “stiri masonice”, aduce in atentie o alta controversa, privindu-l pe “venerabilul” Marcel Shapira, care ii scrie de la Paris in 2005 aducand aminte in PS-ul ravasului sau plin de informatii interesante, faptul ca intr-o carte despre revolutie ar fi aparut ca el ar fi dat ordinul executarii lui Ceausescu. O copilarie. Jocurile au fost mult mai mari. Dar prezentam aici continutul scrisorii, pentru documentare. Atat Ring cat si Sursa “A” considera ca Schapira a fost, de fapt, doar un banal informator al Securitatii, ulterior un sustinator infocat al lui Iliescu. Inpostarea sa, Ring dezgroapa si un scandal vechi de cinci ani, starnit la vremea respectiva de un articol incisiv al ziaristei Miruna Munteanu, despre care afirma ca a fost trimisa la el de “fratele” Costel Iancu la ordinele lui Schapira. Cu toate acestea, in 2005, cei doi hotarasc sa ingroape scandalul si se vad la Paris unde si filmeaza un material nu lipsit de interes, pe care il prezentam integral mai jos. De la Ring mai aflam si cum ar fi fost “reaprinse luminile” masoneriei in Romania, dupa 1989. Citam:

“In 1990, a venit la mine si s-a facut cunoscut ca frate regretatul Nicu Filip. Mi-a explicat atunci ca avea o loja ascunsa inca din timpul epocii Ceausescu. L-am sunat la telefon pe Schapira si i-am propus sa reincepem sa lucram ca masoni in Romania (in acel timp, functiona la Paris un Suprem Consiliu in exil precum si o Mare Loja). Spre uimirea mea, m-am izbit de un zid, Schapira spunand un “NU” hotarat si explicand ca „acolo sunt numai securisti…”. Am mers mai departe, l-am luat pe Nicu Filip la mine, i-am pus la dispozitie birouri, secretara, sofer masina si i-am dat si o sarcina: cea de a gasi maestri masoni in adormire, de preferinta dintre cei deveniti maestri inante de 1935. In mai putin de doi ani, Nicu a gasit 19 frati cu care „a suflat in taciuni”, este adevarat, cu ajutorul mai multor Mari Loji straine si, in 1993, in luna mai, a fost consacrata M.L.N.R. si Supremul sau Consiliu. Schapira a aflat ca la inceputul lunii mai 1993 trebuia sa vina la Bucuresti reprezentantii Supremului Consiliu Jurisdictiei Sud a S.U.A., in acel caz, Loja N.A.T.O. condusa de un contraamiral si a venit de indata la Bucuresti. Nicu l-a ignorat. Atunci, Schapira, jignit, a convocat  la hotelul Bucuresti mai multi frati de el cunoscuti si SI-A TRANSFERAT TOATE PUTERILE. Cele ale sale de Suveran Mare Comandor in mainile lui Amedeo Lazarescu si, in acelasi timp, Marele Maestru in exil si-a transferat si el puterile in mainile lui Vladimir Boanta”

Sursa “A”: Ce face Lucian Cornescu Ring cu Victor Atanasie Stanculescu la Jilava

Pentru a închide paranteza deschisa cu ceva timp în urma, si pentru a urma cursul materialelor prezentate, voi face câteva referiri si completari la ultimul material. În materialul anterior am amintit ca Constantin Bartolomeu Savoiu l-a santajat pe fostul general Stanculescu, propunându-i semnarea unui document pentru a arata apartenenta sa la masonerie, în schimbul ajutorului pentru a parasi arestul din puscarie. Spuneam în acel material ca si Lucian Cornescu Ring a efectuat vizite la Stanculescu la Jilava. Ultima vizita filmata a avut loc pe (sau în jurul datei de) 1 decembrie 2010. Dovada acestui lucru sta în materialul acesta:

Trebuie totusi sa mentionam si relatia, negata acum de Savoiu, dintre Lucian Cornescu Ring si Constantin Barolomeu Savoiu. Cu ceva timp în urma circula faimoasa lista a masonilor din Supremul Consiliu al lui Cornescu Ring, acolo unde se regaseau nume precum Horia Nestorescu-Balcesti, Razvan Theodorescu etc.

Savoiu se autoproclamase Mare Maestru al unei mari loji numite MLNUR, iar Cornescu se autoproclamase Suveran Mare Comandor al unei entitati masonice superioare numite SCR, chiar daca acestia fusesera expulzati din acest doua entitati.

Astazi, cei doi se ataca reciproc, fiecare invocând ce le convine mai mult. Dar sa revenim putin la faimoasa lista. Cine este astazi pe aceasta lista? Voi mentiona doar câteva nume sonore: Radu Vasile (este vorba despre fostul premier al României), Victor Babiuc (fost ministru al Apararii), Eliade Stefanescu, Florin Enaceanu, Manolescu, etc. Voi reveni cu noi informatii.
Pana atunci…

Legenda Foto: Doamna cu parul castaniu din stanga este Gratiela Barla, fosta sotie a lui Cornescu Ring. Persoana de langa ea este Mircea Deaca, fiul “faimosului” (la casa Ceausestilor) pictor Deac (ajuns in Franta, pentru a-si pierde urmele trecutului rosu, si-a schimbat numele in Deaca). In dreapta, inconfundabilul academician Razvan Theodorescu, alaturi de Horia Nestorescu Balcesti. Fotografia a fost realizata la sfarsitul anului trecut, la unul dintre hotelurile centrale din Bucuresti

Nici când au venit sovieticii n-a fost mai grav ca azi pentru România, stat pe cale de disoluție, atrage atenția istoricul Dinu C. Giurescu

Nici în 44 când au venit trupele sovietice, România n-a fost într-o situație mai gravă decât este acum”, a declarat academicianul Dinu C. Giurescu, duminică seara, la emisiunea lui Radu Tudor. Iată câteva dintre semnalele de alarmă trase de marele istoric, singurul, se pare, care are tăria morală și forța intelectuală de a atenționa românii că țara lor e pe cale de a nu mai exista: ”O ţară poate fi împinsă spre destrămare pe mai multe căi: economic, prin acapararea instituţiilor statului de grupuri de interese, prin dezorganizarea învăţământului, distrugerea sistemului public de sănătate şi pierderea celui propriu de asigurări, cât şi prin „conlucrarea“ tuturor acestor factori. Este cazul României.

După decembrie 1989 a avut loc lichidarea, la propriu, a peste 90% din industria românească, odată cu reducerea masivă a producţiei meşteşugăreşti, în timp ce întreprinzătorii autohtoni par mai curând ignoraţi de forurile de decizie.

În prezent, la ordinea zilei este privatizarea (vânzarea) resurselor minerale şi energetice, însoţită de afirmaţia – nedemonstrată – a independenţei energetice a ţării!

Harta întocmită de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale arată că toate zonele României, inclusiv platoul aferent al Mării Negre, sunt cuprinse în perimetrele de exploatare acordate la 26 companii străine.

Cu ce rămân cetăţenii acestei ţări în urma acestui val de explorări-exploatări? După contractele aflate în lucru, cu foarte puţin şi, în plus, la cheremul celor care efectuează forajele. Adio, independenţă energetică!

Sistemul bancar este controlat în proporţie de peste 90% prin sucursalele din România ale băncilor din alte ţări. Recapitalizarea CEC-ului – capital românesc – este refuzată de instanţele europene. Oare se pregăteşte să moară şi cea mai veche bancă populară românească?

Prin împrumuturile contractate de la Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială şi Banca Europeană, asupra cetăţenilor apasă cea mai mare datorie din istoria contemporană a României.

Instituţiile statului – atât la nivelul superior decizional, cât şi pe trepte intermediare – sunt direcţionate de reprezentanţi ai cercurilor de interese transpartinice constituite de mulţi ani. Încercările de a repune legea în drepturile ei se izbesc de refuzul net al acestor reprezentanţi, sub felurite „motivări“. Nu au reuşit până în prezent nici încercările de a clarifica şi eventual sancţiona multiplele „combinaţii“ pe seama avuţiei publice. Vorbim însă repetat şi insistent de independenţa justiţiei.

Rolul şi menirea parlamentului – bine definite şi formulate în teorie – rămân a fi verificate şi în practică.

Ştergerea treptată a identităţii, a conştiinţei apartenenţei la naţiunea românăse operează, de mai mulţi ani, direct asupra tinerilor prin învăţământ, mai ales prin disciplinele umaniste – limba şi literatura şi istoria românilor. Operaţiunea se efectuează prin stabilirea curriculei şi a unor tipare obligatorii pentru manuale, care, prin însăşi alcătuirea lor, îndepărtează încet şi sigur tineretul de la disciplinele respective.

Ţelul educaţiei globaliste este astăzi formarea unui om al secolului XXI interesat de valori materiale şi pseudo-culturale, fără identitate naţională. Cu alte cuvinte, un „pălmaş“ modern.

Deteriorarea sistemului public de sănătate din multiple cauze a devenit vizibilă iar exodul medicilor şi a personalului sanitar continuă.

Încorporarea cetăţeanului într-un sistem de asigurări prin companii internaţionale înseamnă supunerea acestui cetăţean în final unor reguli standard fără legătură cu posibilităţile şi evoluţia ţării respective, în cazul de faţă, România. Procesul este în curs.

Asemenea evoluţii sunt limpede influenţate de tendinţele integratoare ale Uniunii Europene conduse de o birocraţie cu reguli proprii. Reglementările succesive – care merg până la reţeta de preparare a „mititeilor“ – ca şi impunerea regionalizării continentale (obligatorie) – duc spre ştergerea identităţii statelor europene.

În ultimă instanţă vine opţiunea esenţială a fiecărui om politic român. Câtă voinţă are – dincolo de apartenenţa la un partid – de a păstra şi apăra valorile proprii româneşti – materiale, morale şi culturale? Cât de mult mai este dispus să se plece, repetat, în faţa directivelor, regulamentelor şi grupurilor de presiune din interior şi din afară?

Cu prea puţine semne pozitive, atitudinile oamenilor politici nu sunt încurajatoare. Tendinţa merge spre slăbirea în continuare şi chiar destrămarea statului şi a naţiunii.

Apare ca şi cum s-ar dori să nu se schimbe ceva fundamental, ca starea existentă în 2011-2012 să rămână încă o generaţie cel puţin.

Vom merge în continuare spre destrămare sau dimpotrivă spre o redresare – deocamdată greu de întrevăzut?

Încotro ne îndreptăm, Doamne?”

Profesorul Dinu C. Giurescu este parlamentar, ales pe listele Partidului Conservator. Încercările sale disperate de a trezi clasa politică, românii în general  la o atitudine patriotică de salvare națională, măcar în ultimul ceas, par a fi fără sorți de izbândă în condițiile în care s-a instituit și consolidat un monopol antinațional în toate domeniile, iar reacțiile din interior lipsesc sau sunt mai degrabă de acceptare interesată.

 

  • Nota cu interviul tovarasului col.(R) Aurelian Pasarin a fost adaugata ca titlu informativ, nu ca o proba istorica a aflarii adevarului, ca atare va rog sa o interpretati cum doriti dvs., cu + si - in clasamentul adevarului.
  • DEZVALUIRI SOCANTE DESPRE REVOLUTIA DIN 1989 Col (r.) Paulian Păsărin a fost şeful Serviciului de Contraspionaj. El a condus serviciul de la înfiinţarea sa, în anul 1974, până la dizolvare, în decembrie 1989. Acesta declara că în decembrie 1989 nu a fost revoluţie, iar evenimentele care au dus la înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu şi chiar împuşcarea lui şi a Elenei Ceauşescu, au fost planificate cu mult timp înainte, de Uniunea Sovietică şi Statele Unite. Paulian Păsărin a murit în anul 2007, iar apropiaţi ai săi au declarat că ultimele sale cuvinte ar fi fost: "Mi-au făcut-o şi ei mie.". Reporter: Domnule colonel, a ştiut Nicolae Ceauşescu ce i se pregăteşte, sau a fost luat prin surprindere de Revoluţia din Decembrie 1989 ? Paulian Păsărin: Despre evenimentele din 1989 pot să spun adevărul, pentru că am cunoscut faţa nevăzută a lucrurilor, dar nu voi folosi termenul de revoluţie, pentru că nu împărtăşesc această variantă şi vă voi argumenta în continuare de ce.S-a ştiut cu mult timp înainte ce va urma. Au existat informaţii în mediul oamenilor de informaţii şi nu de genul că s-ar putea, ci au fost informaţii certe.Totul a plecat de la o greşeală a lui Nicolae Ceauşescu. La sfârşitul anilor 70, după moartea lui Brejnev, s-a pus problema cine să fie succesorul lui la conducerea Partidului Comunist din Uniunea Sovietică. Printre posibilii succesori a apărut şi Andropov, care era şeful KGB-ului în Uniunea Sovietică. Atunci Ceauşescu a făcut greşeala (nu ştiu dacă sfătuit, sau din proprie iniţiativă, dar cred că a fost o iniţiativă personală), de a ieşi pe postul naţional de televiziune cu părerea că nu este Andropov cel mai potrivit să-l urmeze pe Brejnev la conducerea partidului. De aici au sărit scântei şi de o parte şi de alta, dar mai ales din partea lui Andropov, care a ajuns în poziţia de preşedinte al Uniunii Sovietice. Deci înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu a fost pusă la cale la Moscova. În plan informativ, un subordonat de-al meu a venit şi mi-a spus că, în fiecare zi de marţi şi de vineri ale săptămânii, la blocul din Piaţa Aviatorilor, bloc care era al sovieticilor şi era un cămin-hotel, vin un autocar sau două cu turişti, care a două zi nu făceau altceva decât să împânzească Bucureştiul. În urma verificării informaţiilor am constatat că turiştii verificau pieţele, magazinele, dar mai ales se familiarizau cu dispozitivele de pe traseele pe care circula Ceauşescu. Dacă bărbaţii aveau ca sarcină să monitorizeze intersecţiile şi să vadă lipsurile cu care se confruntă populaţia, femeile au mers până acolo încât îi identificau pe băieţii noştri aflaţi în dispozitiv şi încercau să le facă "ochi dulci", în ideea de a intra în vorbă cu ei. Am mers mai departe cu verificarea şi am aflat că aceste grupuri făceau parte dintr-o divizie amplasată în Basarabia. Unii dintre ei îşi căutau anumite poziţii, din care să poată acţiona cu arme de foc. Eu îmi întăresc afirmaţia prin faptul că toţi care s-au aflat în mulţime şi asupra cărora s-a tras, au fost împuşcaţi de la înălţime, după traiectoria gloanţelor. R: Coincid clădirile în jurul cărora au stat mai mult presupuşii turişti cu cele din care s-a tras în timpul evenimentelor din Decembrie 1989? P. P.: Da, cele mai studiate clădiri de către respectivele persoane au fost chiar cele din care sau de pe care s-a tras în mulţime. De exemplu, în jurul Televiziunii au fost instalate acele simulatoare, iar eu cunosc un caz concret, al unui anume Popescu, de pe Zambaccian, care a mânuit tot timpul simulatorul şi a recunoscut ulterior acest lucru. Este un fost agent KGB, care a povestit că a folosit simulatorul, iar pe masă avea un pahar cu apă şi o pastilă, pe care trebuia să o ia, ca să moară, dacă acţiunea ar fi eşuat, iar el ar fi fost prins. R: Ce se făcea, concret, cu acele simulatoare? P. P.: Simulatoarele erau de mai multe categorii: de zgomot care imitau trecerea unui tanc, o rafală de mitralieră, o explozie, dar şi simulatoare cu efecte luminoase, cu trasoare. Deci, revenind la întrebarea iniţială, dacă s-a cunoscut sau nu ce urmează, este cert că Ceauşescu a fost informat despre faptul că urma să fie înlăturat. Astfel, pentru că ştia că i se pregăteşte ceva, nu a rămas niciodată pe timp de noapte în URSS, de câte ori s-a dus în vizită, n-a acceptat niciodată să se facă aplicaţii pe teritoriul României, împreună cu celelalte state din Tratatul de la Varşovia şi nici măcar să treacă trupele pe teritoriul ţării, singurul lucru pe care l-a acceptat fiind aplicaţiile pe hartă. Mulţi spun că ar fi fost vorba despre o trădare a Securităţii, dar Securitatea şi-a făcut datoria, aceea de a culege informaţii, de a le verifica şi de a informa pe preşedinte despre ce se întâmplă, ori noi asta am făcut. Trebuie precizat că eu şi cu oamenii mei ne ocupam strict de securitatea preşedintelui şi nu aveam nici o legătură cu trupele de securitate, care se ocupau de securitatea naţională. Poate am fost acuzaţi că nu am acţionat în timpul evenimentelor din 1989, dar trebuia să te gândeşti întâi la ţară şi apoi dacă e bine sau nu să-l aperi pe Ceauşescu. Dacă ar fi acţionat Securitatea, ar fi însemnat măcel naţional. Trebuie spus că s-a afirmat că în România a fost genocid şi că sunt 62.000 de morţi, o cifră lansată dinainte de sistemul de dezinformare sovietic, ca să justifice intervenţia militară, o altă variantă pusă la cale de sovietici, dacă varianta începută ar fi eşuat. S-a acţionat cu planuri de dezinformare, s-a acţionat cu zvonuri, propagandă defăimătoare, prin Europa Liberă şi cu mobilizare de oameni, ceea ce s-a întâmplat la Timişoara şi la Bucureşti. Asta pentru că lumea era nemulţumită şi era uşor de scos în stradă. Iar la acţiune n-au participat numai sovieticii, au participat şi americanii, aceştia din urmă în partea aeriană. R: Deci, concret, cine şi ce a hotărât îl legătură cu soarta soţilor Ceauşescu? P. P.: Bush cu Gorbaciov s-au întâlnit în vara lui 89 la Malta şi au hotărât înlăturarea lui Ceauşescu de la conducerea României, dar s-a hotărât ca treaba să fie executată pe cale terestră de Uniunea Sovietică şi pe cale aeriană de Statele Unite. Reţeaua informativă, însă, a fost îmbunătăţită, pentru că, pe lângă serviciile secrete ruse şi americane ce au acţionat în plan informaţional, s-a colaborat şi cu serviciile de informaţii ale evreilor, sârbilor. De altfel, vreau să-i informez pe cititori că primul partid comunist care a rupt legăturile cu Nicolae Ceauşescu a fost Uniunea Comuniştilor Iugoslavi, în frunte cu Miloşevici, iar principala poartă de intrare a trupelor de comando în România, care au declanşat evenimentele de la Timişoara, a fost graniţa sârbească. R: Am înţeles cine au fost actorii acestor scene, dar care era scopul, ce voiau, de fapt, să facă ? P. P.: Gorbaciov voia înlăturarea lui Ceauşescu şi o Perestroika, adică schimbarea şi destinderea, care să ducă la un grad mai mare de libertate, dar tot într-un socialism cu un singur partid. De ce? Pentru că Gorbaciov era finul lui Andropov şi a fost şeful direcţiei de dezinformare din KGB, deci acţiona ca un profesionist. De altfel, la întâlnirea şefilor de state şi de guverne din Tratatul de la Varşovia, care a avut loc la Moscova, Gorbaciov s-a întâlnit separat cu fiecare şef de stat, iar când s-a întâlnit cu Ceauşescu i-a spus că trebuie făcută o schimbare, iar aşa cum s-au retras alţii (Honeker a plecat, Brejnev a plecat, Jivcov a plecat), e cazul să se retragă şi el, la al XIV-lea congres. Răspunsul lui Ceauşescu a fost destul de categoric, cum că e treaba partidului şi a poporului său, iar atunci Gorbaciov l-a ameninţat, că-l şterge de pe faţa pământului, la care Ceauşescu a trecut şi el la ameninţări, spunând: "Dacă te mai amesteci în ţara mea îţi fac din Europa un Vietnam cum n-ai mai văzut niciodată şi-ţi cer Tezaurul, Insula Şerpilor şi Basarabia!" ... Efectul discuţiei lor s-a văzut şi în întâlnirea generală, pentru că Ceauşescu a anunţat că s-a înţeles cu şefii de state şi cu primii miniştrii, ca următoarea întâlnire a primilor miniştrii să aibă loc la Bucureşti şi Gorbaciov din prezidiu i-a zis: "Să vedem dacă mai apuci!...". R: A fost acea întâlnire de la Moscova semnalul de începere a evenimentelor din decembrie 1989? P. P.: Categoric ! La cererea lui Gorbaciov, a pornit ofensiva şi trebuie să clarificăm ce s-a întâmplat la Timişoara . Se tot vorbeşte de cei 42 de morţi, care au fost împuşcaţi la Timişoara şi arşi în crematoriu la Bucureşti. Nu au fost oameni din Timişoara , ci oameni din trupele de comando, care trăgeau de aproape în oamenii care manifestau. Au fost depistaţi, împuşcaţi şi duşi la Morgă. Din toţi, n-a venit până acum vreo rudă să spună că le-a fost ars cineva la crematoriu. Ei erau oameni recrutaţi cu ani în urmă din străinătate, e drept români, dar despre care nu se mai ştia nimic. Ei au fost recrutaţi şi pregătiţi în Ungaria şi au fost pregătiţi special. Ei au fost cei care i-au scos pe studenţi afară cu forţa. Mulţi se tem să spună, dar eu ştiu, pentru că am cules informaţii. R: Pe aceşti oameni din trupele de comando cine i-a împuşcat? P. P.: Oamenii generalului Nuţă Constantin, şeful Inspectoratului General al Miliţiei i-au împuşcat, iar el a fost trimis la Timişoara de Elena Ceauşescu, pentru că Ceauşescu era în Iran . Iar ca o dovadă că aşa a fost, ungurii au făcut deja monument celor 42 de morţi în Ungaria. Când a plecat din Timişoara, Nuţă a luat cu el toate documentele şi probele pe care le avea de la acţiunea care a avut loc, inclusiv probe video. Ruşii au ştiut, însă, că acesta are probe împotriva lor, aşa că l-au interceptat în tren la Alba Iulia şi l-au urcat într-un elicopter, care a pierit într-o explozie, iar Nuţă, echipajul şi dovezile au ars. Deci, după cum vedeţi, totul a fost pus la punct, spontane fiind doar manifestaţiile oamenilor în stradă, dar şi ieşirea lor a fost provocată de cei care au organizat totul. Asta pentru ca o simulare de revoluţie a poporului să mascheze intervenţia externă. 
  •  Un gand de piosenie pentru disparitia marelui regizor si actor, participant activ la Revolutia din Dec.1989, existent pe DVD-urile Revolutiei, domnul SERGIU NICOLAESCU. Adio domnule regizor !!! 

 

ADEVARUL despre Colectiv si HexiPharma, asa cum a fost in informarile SRI

„ADEVARUL despre Colectiv si HexiPharma, asa cum a fost in informarile SRI. V-am promis, ma tin de cuvant. Cu pretul vietii mele, fie ea pretioasa sau nu, tabloul complet al premeditarii unui masacru, si va solicit sa aveti bunavointa de a-l citi pana la sfarsit, cu atentie sporita:

Preambul: La nivel mondial exista doar cativa producatori de napalm. Ei sunt singurii certificati DEA pentru a produce napalm. Contractele lor cu guvernele lumii sunt stricte. Unul dintre producatori (din SUA) insa mai are o caracteristica: el este unic producator mondial, legalizat, si de DOM – un drog precursor al amfetaminei. Deci. produce atat napalm cat si dom. Uneori, regulile sunt facute ca sa fie incalcate. Si dealerii de droguri din diverse guverne ale lumii se folosesc de pozitia lor pentru a incheia asa-zise contracte de stat intre producatorul de napalm, si militiile ori armata tarii din care face parte. Dar, in fapt, pe langa napalm, in containerele de export se strecoara si cantitati de dom. Dom-ul fiind precursor al amfetaminei, este cumparat la negru, prin intermediul unui ministru corupt (care nu poate fi decat din mediul militar) care incheie cu producatorul de napalm contract de import dupa schema de mai sus, dar marfa importata in containere nu e numai napalm ci si dom, iar dom foloseste acelor firme farmaceutice (care in subteran produc industrial heroina), pentru ca dom-ul fiind precursor al amfetaminei, amfeamina obtinuta in dom produce heroina (la randul ei amfetamina e precursor chimic al heroinei).

Sa recapitulam, ca sa ma asigur ca intelegeti bine aceasta parte a postarii: napalmul nu e produs decat de cateva companii, in lume, iar una dintre aceste companii (numele ei este Dow Chemical) pe langa napalm are licenta (e unicul producator mondial care are voie sa produca precursori ai amfetaminei, din amfetamina producandu-se heroina industriala) de producere industriala a unui drog numit DOM. Precizare: oficial, productia de NAPALM este pentru armatele si alte structuri militarizate ale lumii, iar productia de DOM este pentru industria farmaceutica (dar in subteran mai scapa si in traista traficantilor de droguri).

Bun, sa intram in subiect:
– In luna iunie a anului trecut (mai exact data de 5, ora 13.03, 2015), Serviciul Roman de Informatii primeste o informare, de la un avertizor din Directia de Combatere a Crimei Organizate, Serviciul Antodrog, cu privire la faptul ca o importanta companie romaneasca de medicamente (ce se afla deja in urmarire informativa de mai mult timp din cauza suspiciunilor ca sumele imense de bani pe care le transfera in afara tarii nu puteau proveni doar din productia de dezinfectanti), ca DCCO a depistat la aceasta companie cantitati uriase de anhidrida acetica (precursor al heroinei), aceasta substanta nefiind utilizata in compozitia niciunui dezinfectant produs de compania respectiva, deci exista varianta ca fabrica de dezinfectanti sa fi folosit anhidrida la producerea de heroina. In informarea, insa, a avertizorului din DCCO, catre SRI se specifica faptul ca actiunea de anihilare a retelei din interiorul companiei medicale a fost STOPATA de insusi seful Politiei Romane, indicandu-se faptul ca acesta, impreuna cu Ministrul de Interne si alti ofiteri superiori din minister, au legaturi atat cu patronul companiei romanesti, cat si cu un reprezentant al companiei americane Dow Chemical ce are reprezentanta chiar in Romania.

– SRI incepe sa urmareasca informativ, toata luna august a anului 2015, eventuale “importuri” facute de catre compania HEXIPHARMA (caci despre ea e vorba) de anhidrida acetica (producatori de anhidrida nu sunt nici ei multi in lume deoarece este, ca si in cazul producerii domului, o productie controlata, anhidrida fiind un precursor al heroinei), dar nu depisteaza absolut niciun fir prin care sa explice prezenta stocurilor imense de anhidrida in depozitele Hexipharmei. De unde provenea, atunci, anhidrida acetica, in depozitele companiei/fabricii Hexipharma, din moment ce ea nu venise ca produs fabricat de la niciuna dintre cele cateva companii producatoare de anhidrida? Raspunsul specialistilor din SRI a fost unul singur: anhidrida era produsa, in scopul producerii pe mai departe a heroine industriale, chiar in fabrica ce apartinea Hexipharma! In perioada iunie 2014 – februarie 2015, ministerul de interne, prin ministrul de interne, a contractat, de la compania-mama Dow-Chemical din SUA, prin intermediul reprezentantei Dow-Chemical din Romania, trei importuri de NAPALM pentru cateva unitati militare cu specific anti-tero ce apartineau ministerului de interne, iar in containerele cu napalm – luat legal – au fost introduse si pachete cu drogul numit DOM, produs tot de catre compania Americana, singura din lume cu licenta DEA pentru productie de dom. Rapoartele informative ale SRI pe acest obiectiv au aratat legatura directa, infractionala, intre ministrul de interne si patronul Hexipharma, precum si faptul ca in fabrica Hexipharma, din domul ajuns pe cai ilicite in companie, s-a produs anhidrida acetica, domul fiind precursor al anhidridei.

S-a demonstrat asadar de catre Serviciul Roman de Informatii ca stocurile de anhidrida acetica (prin care fabrica Hexi producea ulterior heroina industriala) proveneau din precursorul DOM pe care, prin intermediul lui Oprea Gabriel, ministru internelor si “vicepremier pe probleme antitero”, li-l livrase compania Dow-Chemical, cea cu care ministrul incheiase contracte de livrare pentru unitati ale internelor, de napalm.

– In data de 3 septembrie 2015, spre Administratia Prezidentiala si CSAT pornesc doua rapoarte ale SRI cu privire la aceste aspecte. Aceste doua rapoarte noi, ce aveau la baza dosarul de urmarire informativa cu numarul 8832, Titlul “Hxp”, erau diferite de cele pe care Serviciul Roman de Informatii le trimisese, anterior, tot pe obiectivul Hexipharma, catre presedintele Romaniei si ministrii sanatatii precum si catre premierul Ponta Victor Viorel, in perioada ianuarie 2015-aprilie 2015, cu privire la faptul ca tot compania Hexipharma savarsea si o alta infractiune ce tinea de incalcarea Sigurantei Nationale, si anume faptul ca, pin contracte antedatate, frauduloase, incheiate cu spitale importante de pe teritoriul Romaniei, produsele de dezinfectare ale fabricii erau livrate spitalelor in stare diluata, punand astfel in pericol starea de sanatate a intregii populatii si a medicilor care le foloseau!

DECI: SRI a trimis catre presedinte doua tipuri de rapoarte informative pe speta Hexi: cele referitoare la dilutii, si ulterior, la inceputul lunii septembrie a anului trecut, cele referitoare la PRODUCERE DE HEROINA si producere de anhidrida acetica din care se producea heroina, din precursorul numit DOM, achizitionat in subteran prin intermediul nemijlocit al numitului Oprea Gabriel, sub umbrela achizitionarii pentru unitati antitero ale MI de NAPALM, de la compania Dow-Chemical, aceasta fiind singura din lume ce avea licenta de productie atat pentru fabricare de napalm cat si pentru drogul numit dom, precursor al anhidridei acetice precursoare a heroinei.

– De asemenea, in data de 26 septembrie a anului trecut, conform protocoalelor de colaborare internationale si-a tratatelor de combatere a crimei organizate si terorism, Serviciul Roman de Informatii a anuntat DEA cu privire la faptele savarsite in Romania cu complicitatea companiei americane Dow-Chemical, cerand inceperea anchetei de catre structurile americane.

– In data de 4 octombrie a anului trecut, SIE trimite informari catre SRI ca persoane monitorizate extern, cetateni romani cu inalte functii in Stat, si cetateni straini, sunt implicati, pe teritoriul altor state europene (Franta, Italia si Germania) in vanzare de cantitati substantiale de heroina industriala. Se face precizarea, in informarea SIE, inregistrata cu nr SS04610/04.10/2015, ca membrii retelei de traficanti – cei straini – au fost anihilati de catre structura anti-drog a Interpol, dar cetatenii romani implicati nu, datorita statutului inalt si a imunitatii conferite de pozitiile cheie pe care le aveau in conducerea guvernului Romaniei si a altor institutii importante. In acest sens se poate cere de la Interpol dovada!

– Ca si in cazul rapoartelor informative pe care SRI le-a trimis catre presedintie, csat si guvern, cu privire la faptul ca dezinfectantii produsi de catre Hexi sunt diluati, nici cele doua informari cu privire la producerea de heroina industrial si comercializarea ei in alte tari, nu au avut raspuns pozitiv de la institutiile statului, ba chiar intr-o prima faza presedintele a negat ulterior ca ar fi fost informat, revenind apoi asupra declaratiei deoarece SRI putea dovedi ca informarile au ajuns la el prin REGISTRUL DE INTRARI SECRETE DE STAT DIN CADRUL ADMINISTRATIEI PREZIDENTIALE!

– In data de 3 octombrie a anului trecut, o delegatie de specialisti ai DEA din SUA vine in Romania si incep cercetarile cu privire la toate aceste aspecte, in joc fiind credibilitatea companiei careia DEA ii daduse licenta de producere, pe langa substanta militara incendiara Napalm, si a drogului Dom!

– Se prefigureaza un scandal international imens, un Watergate din care cei care n-ar fi avut cum sa scape erau: ministrul de interne Oprea, seful politiei Romane Toba, tainuitorii Ponta si Iohannis, care desi fusesera informati, nu luasera nicio masura!

– In 30 octombrie a anului trecut un club ia foc, focul se propaga cu viteza naucitoare, echivalenta cu cea a unei explozii. Exprim, inca din primele ore de la producerea deflagratiei, CERTITUDINEA (bazata pe experienta mea in contra-terorism cu arme ne- si conventionale) ca in club s-au folosit substante de tip militar, arat ca felul in care au murit primii 20 de oameni in club indica un procent de acid cianhidric (gaz de lupta) urias, peste 400 mg/m cub de aer expirat (adica peste doza letala). Autopsiile pe cele 20 de cadavre la Institutul de Medicina Legala imi dau dreptate: medicii legisti confirma, in dimineata urmatoare, afirmatiile mele: s-a murit in Colectiv din cauza inhalarii unei cantitati uriase de HCN, nicidecum din intoxicare cu monoxid de carbon cum ar fi fost firesc daca era un incediu obisnuit. (PRECIZARE: Acidul Cianhidric a fost considerat gaz de lupta, cu permisiune de a se folosi DOAR in conflicte MILITARE, prin Convetia Natiunilor Unite, el fiind interzis a fi utilizat pe civili deoarece in istorie a existat precedentul tragic al utilizarii lui in lagarele de exterminare naziste din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial).

– Deoarece inca din primele zeci de minute de dupa deflagratie televiziunile prezentau in direct declaratii ale pompierilor militari care afirmau, in stare de soc, ca toate cadavrele din clubul Colectiv, au o particularitate pe care ei, pompierii, nu o mai vazusera vreodata in tot timpul activitatii lor, si anume aceea ca atunci cand voiau sa ridice cadavrele ramaneau cu bucati de piele sau carne din cadavre, in mana (lucru care, intr-o carbonizare produsa de un incendiu obisnuit NU ESTE NICIODATA INTALNIT), si locuind relativ aproape de club, am mers personal in acel loc in acea noapte, apoi si la IML unde fusesera depuse cadavrele. Recunosc public ca m-am folosit de un pic de trafic de influenta ca sa pot avea permisiunea sa vad cadavrele! Constatarea mea, pe care am si facut-o publica in acele momente pe facebook (ulterior, a doua zi, fiind consfintita si de catre medicul Dan Enescu care a afirmat in mai multe interviuri, ca n-a vazut in toata activitatea lui asemenea plagi, nu stie ce sunt, cert e ca nu au fost provocate de vreun incendiu obisnuit) a fost ca plagile caracteristice de pe corpul mortilor (plagi fixe, florescente, cu epicentru vinetiu si margini rosietice, neintalnite NICIODATA intr-o patologie a unui ars din foc normal), precum si faptul ca toti cei 23 aveau capul si gatul COMPLET CARBONIZATE, a fost: INCENDIERE CU NAPALM, singura substanta incendiatoare care produce astfel de leziuni. Pentru documentarea domniilor-voastre cei care cititi acest material, atasez doua fotografii: in stanga este fotografia unei victime arse cu napalm in timpul “primaverii arabe” din Siria, in care fortele militare ale conducerii de atunci au folosit, in mod asumat, napalm, iar in dreapta sunt cadavrele din clbul Colectiv. Dupa cum vedeti, tipurile de leziuni sunt ACELEASI! Din punct de vedere medico-legal, expertizarea unor astfel de leziuni nu se poate face de catre niciun medic CIVIL, indiferent de experienta pe care ar avea-o in patologia arsurilor, deoarece acest tip de leziuni sunt studiate DOAR de specialisti in CHIRURGIE MILITARA DE RAZBOI! PRECIZARE: deoarece medicii militari din Romania nu au avut cum si unde sa studieze patologia chirurgicala a leziunilor post-napalm, am cerut Organizatiei Medici Militari Fara Frontiere sa expertizeze aceste leziuni, si s-au apucat deja sa faca acest lucru.

– Pe de alta parte, in data de 31 octombrie anul trecut, eu cer audienta la Procurorul General al Romaniei, numitul Nitu, pentru a contesta decizia lui – ILEGALA – de a lua dosarul Colectiv de la DIICOT si a-l transfera la procurori din Parchetul General, dorind sa-I spun nu doar ca decizia lui e abuziva si incalca propriul statut, dar o mare parte a acestui dosar era de competenta PARCHETULUI MILITAR! In timpul audientei, numitul motiveaza ca “stie el” ca focul ar fi izbucnit “de la artificiile alea”. Eu ii spun ca NU ARE niciun fel de expertiza tehnica, stiintifica, de la absolut nicio entitate de profil, care sa demonstreze ca focul ar fi izbucnit de la vreun artificiu, si ca e periculos pentru cariera lui sa se antepronunte fara NICIO PROBA! Discutia se termina in termeni neacademici. Ulterior, DNA il cerceteaza intr-o speta separata pe numitul Nitu, si DNA demonstreaza ca numitul Nitu avea complicitati cu numitul Oprea Gabriel (voi reveni asupra acestei chestiuni).

– Urmeaza la toate televiziunile dezinformari teribile si linsarea mediatica a firmei de pirotehnie care instalase artificiile in Colectiv. Linsajul odios conduce la retinerea patronilor firmei pirotehnice, fara nicio proba, fara nicio EXPERTIZA STIINTIFICA care sa ateste in vreun fel ca deflagratia ar fi fost produsa de niste amarate de artificii, fara macar ca reprezentantii firmei sa poata sa prezinte dovezi ale nevinovatiei lor, deoarece cei trei procurori de caz LE-AU REFUZAT acestora depunerea la dosar a actelor doveditoare ca artificiile erau RECI, deci imposibil de a da foc la ceva! Pe baza acestui linsaj, populatia Romaniei este instigata de catre televiziuni sa iasa in strada, protestele sunt apoi confiscate de catre ong-urile lui Soros, cade guvernul Ponta, ponta demisionand pe… facebook!

– In tot acest timp (carnagiu in Colectiv, scandal in teveuri, arestarea unor NEVINOVATI prin complicitatea procurorului general Nitu Tiberiu), specialistii DEA ce venisera in Romania pentru a investiga reteaua Hexipharma – Dow Chemical – minister de interne, si-au suspendat cercetarile, pentru ca aparuse, nu-i asa, tragedia Colectiv. In plus, ministrul si prim-ministrul suspectati nu mai erau in functii. Tocmai asta fiind motivul premeditarii asasinarii, CU NAPALM, a atator cetateni CIVILI intr-un club din Bucuresti… Si, ca sa nu uit, sa stiti ca in firma Americana Dow-Chemical, Soros detine si el un procent de actiuni de 20%. Asta asa, ca fapt divers.

– DNA face publice interceptari intre un colonel STS si un interlocutor, colonelul spune acestuia, cu o saptamana inainte de crima din Colectiv, ca la fabrica Pionierul (unde se afla clubul Colectiv) va fi “teroare, foc, l-am auzit pe Oprea ca nu va scapa nimeni cu viata”. Procurorii de caz din dosarul Colectiv vor avea de dat niste explicatii referitoare la faptul ca, desi afirmatiile colonelului STS au fost facute publice de catre DNA, ei nu au catadicsit sa il cheme ca martor pe acest colonel! Prin asta aratand ca ei sunt complici cu Oprea!

– In luna mai a acestui an, “moare” patronul Hexipharma, Dan Condrea. Eu public, asa cum bine stiti, o postare in care afirm ca in Hexi se produceau droguri de mare risc, mai precis heroina. Desi nu dau toate amanuntele pe care vi le-am prezentat acum, vorbesc in acea postare despre rapoartele SRI. Evident ca din moment ce am vorbit despre ele atunci, eu le aveam, si azi v-am demonstrat, facand publice inclusiv numerele lor si amanunte, ca STIAM EXACT CE AFIRM!

– A doua zi dupa ce am publicat stirea despre heroina produsa in Hexipharma, am fost concediata din postul de consilier parlamentar, de catre deputata la care eram angajata. Aceasta, extrem de nervoasa, mi-a cerut sa sterg postarea dar am refuzat. Am fost concediata pe loc, apoi supusa unor denigrari teribile, pe care insa le-am demontat din temelii. Fac mentiunea ca deputata in cauza era foarte apropiata de numitul Oprea Gabriel, chiar daca plecase din UNPR – si las DNA sa termine de cercetat legaturile infractionale dintre Oprea si Minca, fiindca va fi o surpriza de mari proportii.

– Timp de doua luni, din mai pana in iulie, reiau public acuzatia ca in Hexi se produceau droguri, dar niciun reprezentant al Hexi nu raspunde acestei acuzatii, nu dezminte, nu neaga, dimpotriva face altceva: inchide fabrica in acele doua luni…

Aveti acum tabloul complet al musamalizarii, printr-un atac terorist dat intr-un club, a unui proces de producere si comercializare de droguri, asa cum a fost! Posibil ca aceasta postare sa fie ultima, fiindca stiu exact la ce risc ma supun prin aceste dezvaluiri. Posibil sa nu, si atunci vom trece la alta etapa a DANSULUI.

PS1. In club S-A FOLOSIT NAPALM, dovada sta (pe langa viteza de propagare a focului etc) si in aceste doua imagini care arata ca leziunile sunt identice. Stanga: victima a atacului cu napalm in conflictul militar din Siria, dreapta: cadavrele din Colectiv.

PS2: Condrea traieste, el doar a fost “retras”.

PS3: Dow-Chemical taman ce si-a pierdut licenta de producator, in urma cu 5 zile…

Va imbratisez, pe toti.
– Cu drag, a voastra mereu slujitoare a ADEVARULUI, “Katiusa” –”

* Instanta dispune inceperea judecarii pe fond in dosarul Colectiv

Judecatoria Sectorului 4 a dispus vineri inceperea dezbaterilor pe fond in dosarul Colectiv, in care cei trei patroni ai clubului – Alin George Anastasescu, Paul Gancea si Costin Mincu – sunt acuzati de ucidere din culpa, vatamare corporala si neluarea masurilor legale de securitate si sanatate in munca, informeaza Agerpres.

In dosar mai sunt judecati Daniela Nita, patroana firmei de artificii SC Golden Ideas Fireworks Artists SRL, Cristian Nita (director) si Viorel Zaharia (pirotehnist), precum si persoanele juridice SC Colectiv Club SRL si SC Golden Ideas Fireworks Artists SRL.

Un judecator de camera preliminara a respins toate exceptiile si cererile ridicate de inculpati.

Astfel, magistratul a respins cererea lui Alin Anastasescu de restituire a dosarului la parchet si de excludere a unor mijloace de proba (imagini video inregistrate in seara zilei de 30 octombrie 2015 in clubul Colectiv, expertize in incendii si constructii, procese-verbale de redare imagini).

De asemenea, instanta a respins solicitarea depusa de Daniela Nita, patroana firmei de artificii, de excludere a unor mijloace de proba (declaratia unui martor din 31 octombrie 2015, toate procesele-verbale intocmite de procurori, declaratiile date de ea pe 8 aprilie 2016).

Acelasi lucru s-a intamplat si cu cererea lui Cristian Nita de excludere a unor probe (procese verbale de redare a unor convorbiri telefonice purtate de acesta la datele de 31 octombrie 2015, 1 ¬ 3 noiembrie 2015).

In plus, judecatorul nu a fost de acord cu solicitarea partii civile Danut Strugaru de trimitere a dosarului la parchet pentru completarea urmaririi penale si introducerea in cauza, in calitate de parti responsabile civilmente, a Spitalului Clinic de Urgenta Bucuresti-Floreasca si a Ministerului Finantelor Publice).

Totodata, au fost respinse si cererile de restituire a dosarului la parchet formulate de partile civile Vasile si Doina Toader, George Toader, Gabriela Ursu (fosta Toader) si Ioana Olteanu (fosta Toader).

Instanta a constatat legalitatea sesizarii instantei cu rechizitoriul Parchetului General si a dispus inceperea judecarii pe fond, urmand a fi citati inculpatii si partile civile (rude si apartinatori ai celor 64 de victime decedate, 20 de persoane vatamate in raport de care s-a pus in miscare actiunea penala, unitati spitalicesti si institutii publice).

Pe de alta parte, judecatorul a respins cererile de constituire ca parti civile formulate de Gabriel Alexandru Popescu, Sebastian Danut Coanda, Ioan Andrei Galut, Ionut Tudor, Nicoleta Dumitrescu, Elena Tudor, Mihai Diaconu, Iulian Rob, Nicodemus Marvin, Catalin Mocanu, Victor Dobre, Andreea Popescu si Alexandra Adriana Nicula (persoane vatamate in raport de care nu s-a pus in miscare actiunea penala, dispunandu-se disjungerea).

Decizia nu este definitiva si poate fi contestata in termen de 3 zile de la comunicare.

In rechizitoriul intocmit de Parchetul General se arata ca patronii clubului Colectiv „au incurajat si permis accesul unui numar de persoane mult peste limita admisa a clubului, in conditiile in care spatiul nu era prevazut cu mai multe cai de evacuare in caz de urgenta, precum si desfasurarea unui spectacol pirotehnic (foc de artificii) in incinta acoperita a clubului situat pe strada Tabacarilor nr. 7, sector 4, in conditiile amenajarilor interioare improprii unor astfel de activitati, caracterizate prin existenta unor materiale usor inflamabile, montate cu incalcarea dispozitiilor legale si pentru evitarea costurilor suplimentare (obiecte de decor si pentru izolare fonica pe stalpii de sustinere, pereti si tavan, spuma poliuretanica neignifugata), cu consecinta producerii unui incendiu in seara de 30.10.2015”.

Anchetatorii mai arata ca Alin George Anastasescu, Paul Gancea si Costin Mincu „nu au asigurat cadrul organizatoric si mijloacele necesare securitatii si sanatatii in munca, prin inexistenta planului de prevenire si protectie compus din masuri tehnice, organizatorice, sanitare si de alta natura, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care sa il aplice corespunzator conditiilor specifice unitatii in activitati de spectacole, in conditiile conditionarii unui numar mare de auditori la aceste activitati in lipsa cerintelor minime privind securitatea si sanatatea in munca, nu au luat masuri pentru evacuarea personalului si ale clientilor prin asigurarea unui numar de cai de iesire, suficient si prevazut de lege, marcate si dotate corespunzator si nu au stabilit clauze privind sanatatea si securitatea in munca cu prezentarea riscurilor specifice pentru securitatea si sanatatea in munca in cadrul clubului la incheierea contractului de prestari servicii dintre SC Club Colectiv SRL si SC Digidream Multimedia SRL”.

In acelasi dosar, Daniela Nita, patroana firmei de artificii, este acuzata de ucidere din culpa, in forma agravata, avand ca urmare decesul mai multor persoane, constand in aceea ca, in calitate de administrator al SC Golden Ideas Fireworks Artists SRL, a procurat de la societatea Enigma Firework Limited din Bulgaria produse pirotehnice „fantana de scena”, neinsotite de fise tehnice, care, in conformitate cu instructiunile de utilizare redate in limba bulgara pe eticheta fiecarui produs, dar netraduse, trebuie utilizate numai in spatiu deschis si amplasate in pozitie verticala, pe un suport stabil si plat si, in aceste conditii, fara efectuarea vreunui minim instructaj privind modul de folosire a produselor pirotehnice si fara un instructaj privind noul loc de munca (incinta clubului Colectiv), i-a insarcinat pe pirotehnistii Marian Moise si Viorel Zaharia sa monteze si sa actioneze la data de 30 octombrie 2015 elementele pirotehnice intr-un spatiu inchis, respectiv incinta clubului Colectiv, cunoscand faptul ca la acel eveniment vor fi prezente numeroase persoane.

Totodata, Daniela Nita mai este acuzata de vatamare corporala din culpa, in forma agravata; neluarea masurilor legale de securitate si sanatate in munca; favorizarea faptuitorului si sustragerea sau distrugerea de probe ori de inscrisuri (dupa producerea incendiului, impreuna cu Cristian Nita si Adriana Moise, a procedat la distrugerea si sustragerea de documente ce constituie probe in cadrul procesul penal).

De asemenea, Viorel Zaharia, pirotehnist la firma de artificii, este acuzat de ucidere din culpa, in forma agravata; vatamare corporala din culpa, in forma agravata; nerespectarea masurilor legale de securitate si sanatate in munca.

Note

  • Nota 1 : Nota cu interviul tovarasului col.(R) Aurelian Pasarin a fost adaugata ca titlu informativ, nu ca o proba istorica a aflarii adevarului, ca atare va rog sa o interpretati cum doriti dvs., cu + si - in clasamentul adevarului.
    Data adaugare: 15-12-2012 08:30:35



  • Nota 2 : DEZVALUIRI SOCANTE DESPRE REVOLUTIA DIN 1989 Col (r.) Paulian Păsărin a fost şeful Serviciului de Contraspionaj. El a condus serviciul de la înfiinţarea sa, în anul 1974, până la dizolvare, în decembrie 1989. Acesta declara că în decembrie 1989 nu a fost revoluţie, iar evenimentele care au dus la înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu şi chiar împuşcarea lui şi a Elenei Ceauşescu, au fost planificate cu mult timp înainte, de Uniunea Sovietică şi Statele Unite. Paulian Păsărin a murit în anul 2007, iar apropiaţi ai săi au declarat că ultimele sale cuvinte ar fi fost: "Mi-au făcut-o şi ei mie.". Reporter: Domnule colonel, a ştiut Nicolae Ceauşescu ce i se pregăteşte, sau a fost luat prin surprindere de Revoluţia din Decembrie 1989 ? Paulian Păsărin: Despre evenimentele din 1989 pot să spun adevărul, pentru că am cunoscut faţa nevăzută a lucrurilor, dar nu voi folosi termenul de revoluţie, pentru că nu împărtăşesc această variantă şi vă voi argumenta în continuare de ce.S-a ştiut cu mult timp înainte ce va urma. Au existat informaţii în mediul oamenilor de informaţii şi nu de genul că s-ar putea, ci au fost informaţii certe.Totul a plecat de la o greşeală a lui Nicolae Ceauşescu. La sfârşitul anilor 70, după moartea lui Brejnev, s-a pus problema cine să fie succesorul lui la conducerea Partidului Comunist din Uniunea Sovietică. Printre posibilii succesori a apărut şi Andropov, care era şeful KGB-ului în Uniunea Sovietică. Atunci Ceauşescu a făcut greşeala (nu ştiu dacă sfătuit, sau din proprie iniţiativă, dar cred că a fost o iniţiativă personală), de a ieşi pe postul naţional de televiziune cu părerea că nu este Andropov cel mai potrivit să-l urmeze pe Brejnev la conducerea partidului. De aici au sărit scântei şi de o parte şi de alta, dar mai ales din partea lui Andropov, care a ajuns în poziţia de preşedinte al Uniunii Sovietice. Deci înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu a fost pusă la cale la Moscova. În plan informativ, un subordonat de-al meu a venit şi mi-a spus că, în fiecare zi de marţi şi de vineri ale săptămânii, la blocul din Piaţa Aviatorilor, bloc care era al sovieticilor şi era un cămin-hotel, vin un autocar sau două cu turişti, care a două zi nu făceau altceva decât să împânzească Bucureştiul. În urma verificării informaţiilor am constatat că turiştii verificau pieţele, magazinele, dar mai ales se familiarizau cu dispozitivele de pe traseele pe care circula Ceauşescu. Dacă bărbaţii aveau ca sarcină să monitorizeze intersecţiile şi să vadă lipsurile cu care se confruntă populaţia, femeile au mers până acolo încât îi identificau pe băieţii noştri aflaţi în dispozitiv şi încercau să le facă "ochi dulci", în ideea de a intra în vorbă cu ei. Am mers mai departe cu verificarea şi am aflat că aceste grupuri făceau parte dintr-o divizie amplasată în Basarabia. Unii dintre ei îşi căutau anumite poziţii, din care să poată acţiona cu arme de foc. Eu îmi întăresc afirmaţia prin faptul că toţi care s-au aflat în mulţime şi asupra cărora s-a tras, au fost împuşcaţi de la înălţime, după traiectoria gloanţelor. R: Coincid clădirile în jurul cărora au stat mai mult presupuşii turişti cu cele din care s-a tras în timpul evenimentelor din Decembrie 1989? P. P.: Da, cele mai studiate clădiri de către respectivele persoane au fost chiar cele din care sau de pe care s-a tras în mulţime. De exemplu, în jurul Televiziunii au fost instalate acele simulatoare, iar eu cunosc un caz concret, al unui anume Popescu, de pe Zambaccian, care a mânuit tot timpul simulatorul şi a recunoscut ulterior acest lucru. Este un fost agent KGB, care a povestit că a folosit simulatorul, iar pe masă avea un pahar cu apă şi o pastilă, pe care trebuia să o ia, ca să moară, dacă acţiunea ar fi eşuat, iar el ar fi fost prins. R: Ce se făcea, concret, cu acele simulatoare? P. P.: Simulatoarele erau de mai multe categorii: de zgomot care imitau trecerea unui tanc, o rafală de mitralieră, o explozie, dar şi simulatoare cu efecte luminoase, cu trasoare. Deci, revenind la întrebarea iniţială, dacă s-a cunoscut sau nu ce urmează, este cert că Ceauşescu a fost informat despre faptul că urma să fie înlăturat. Astfel, pentru că ştia că i se pregăteşte ceva, nu a rămas niciodată pe timp de noapte în URSS, de câte ori s-a dus în vizită, n-a acceptat niciodată să se facă aplicaţii pe teritoriul României, împreună cu celelalte state din Tratatul de la Varşovia şi nici măcar să treacă trupele pe teritoriul ţării, singurul lucru pe care l-a acceptat fiind aplicaţiile pe hartă. Mulţi spun că ar fi fost vorba despre o trădare a Securităţii, dar Securitatea şi-a făcut datoria, aceea de a culege informaţii, de a le verifica şi de a informa pe preşedinte despre ce se întâmplă, ori noi asta am făcut. Trebuie precizat că eu şi cu oamenii mei ne ocupam strict de securitatea preşedintelui şi nu aveam nici o legătură cu trupele de securitate, care se ocupau de securitatea naţională. Poate am fost acuzaţi că nu am acţionat în timpul evenimentelor din 1989, dar trebuia să te gândeşti întâi la ţară şi apoi dacă e bine sau nu să-l aperi pe Ceauşescu. Dacă ar fi acţionat Securitatea, ar fi însemnat măcel naţional. Trebuie spus că s-a afirmat că în România a fost genocid şi că sunt 62.000 de morţi, o cifră lansată dinainte de sistemul de dezinformare sovietic, ca să justifice intervenţia militară, o altă variantă pusă la cale de sovietici, dacă varianta începută ar fi eşuat. S-a acţionat cu planuri de dezinformare, s-a acţionat cu zvonuri, propagandă defăimătoare, prin Europa Liberă şi cu mobilizare de oameni, ceea ce s-a întâmplat la Timişoara şi la Bucureşti. Asta pentru că lumea era nemulţumită şi era uşor de scos în stradă. Iar la acţiune n-au participat numai sovieticii, au participat şi americanii, aceştia din urmă în partea aeriană. R: Deci, concret, cine şi ce a hotărât îl legătură cu soarta soţilor Ceauşescu? P. P.: Bush cu Gorbaciov s-au întâlnit în vara lui 89 la Malta şi au hotărât înlăturarea lui Ceauşescu de la conducerea României, dar s-a hotărât ca treaba să fie executată pe cale terestră de Uniunea Sovietică şi pe cale aeriană de Statele Unite. Reţeaua informativă, însă, a fost îmbunătăţită, pentru că, pe lângă serviciile secrete ruse şi americane ce au acţionat în plan informaţional, s-a colaborat şi cu serviciile de informaţii ale evreilor, sârbilor. De altfel, vreau să-i informez pe cititori că primul partid comunist care a rupt legăturile cu Nicolae Ceauşescu a fost Uniunea Comuniştilor Iugoslavi, în frunte cu Miloşevici, iar principala poartă de intrare a trupelor de comando în România, care au declanşat evenimentele de la Timişoara, a fost graniţa sârbească. R: Am înţeles cine au fost actorii acestor scene, dar care era scopul, ce voiau, de fapt, să facă ? P. P.: Gorbaciov voia înlăturarea lui Ceauşescu şi o Perestroika, adică schimbarea şi destinderea, care să ducă la un grad mai mare de libertate, dar tot într-un socialism cu un singur partid. De ce? Pentru că Gorbaciov era finul lui Andropov şi a fost şeful direcţiei de dezinformare din KGB, deci acţiona ca un profesionist. De altfel, la întâlnirea şefilor de state şi de guverne din Tratatul de la Varşovia, care a avut loc la Moscova, Gorbaciov s-a întâlnit separat cu fiecare şef de stat, iar când s-a întâlnit cu Ceauşescu i-a spus că trebuie făcută o schimbare, iar aşa cum s-au retras alţii (Honeker a plecat, Brejnev a plecat, Jivcov a plecat), e cazul să se retragă şi el, la al XIV-lea congres. Răspunsul lui Ceauşescu a fost destul de categoric, cum că e treaba partidului şi a poporului său, iar atunci Gorbaciov l-a ameninţat, că-l şterge de pe faţa pământului, la care Ceauşescu a trecut şi el la ameninţări, spunând: "Dacă te mai amesteci în ţara mea îţi fac din Europa un Vietnam cum n-ai mai văzut niciodată şi-ţi cer Tezaurul, Insula Şerpilor şi Basarabia!" ... Efectul discuţiei lor s-a văzut şi în întâlnirea generală, pentru că Ceauşescu a anunţat că s-a înţeles cu şefii de state şi cu primii miniştrii, ca următoarea întâlnire a primilor miniştrii să aibă loc la Bucureşti şi Gorbaciov din prezidiu i-a zis: "Să vedem dacă mai apuci!...". R: A fost acea întâlnire de la Moscova semnalul de începere a evenimentelor din decembrie 1989? P. P.: Categoric ! La cererea lui Gorbaciov, a pornit ofensiva şi trebuie să clarificăm ce s-a întâmplat la Timişoara . Se tot vorbeşte de cei 42 de morţi, care au fost împuşcaţi la Timişoara şi arşi în crematoriu la Bucureşti. Nu au fost oameni din Timişoara , ci oameni din trupele de comando, care trăgeau de aproape în oamenii care manifestau. Au fost depistaţi, împuşcaţi şi duşi la Morgă. Din toţi, n-a venit până acum vreo rudă să spună că le-a fost ars cineva la crematoriu. Ei erau oameni recrutaţi cu ani în urmă din străinătate, e drept români, dar despre care nu se mai ştia nimic. Ei au fost recrutaţi şi pregătiţi în Ungaria şi au fost pregătiţi special. Ei au fost cei care i-au scos pe studenţi afară cu forţa. Mulţi se tem să spună, dar eu ştiu, pentru că am cules informaţii. R: Pe aceşti oameni din trupele de comando cine i-a împuşcat? P. P.: Oamenii generalului Nuţă Constantin, şeful Inspectoratului General al Miliţiei i-au împuşcat, iar el a fost trimis la Timişoara de Elena Ceauşescu, pentru că Ceauşescu era în Iran . Iar ca o dovadă că aşa a fost, ungurii au făcut deja monument celor 42 de morţi în Ungaria. Când a plecat din Timişoara, Nuţă a luat cu el toate documentele şi probele pe care le avea de la acţiunea care a avut loc, inclusiv probe video. Ruşii au ştiut, însă, că acesta are probe împotriva lor, aşa că l-au interceptat în tren la Alba Iulia şi l-au urcat într-un elicopter, care a pierit într-o explozie, iar Nuţă, echipajul şi dovezile au ars. Deci, după cum vedeţi, totul a fost pus la punct, spontane fiind doar manifestaţiile oamenilor în stradă, dar şi ieşirea lor a fost provocată de cei care au organizat totul. Asta pentru ca o simulare de revoluţie a poporului să mascheze intervenţia externă.
    Data adaugare: 15-12-2012 08:34:04



  • Nota 3 : Un gand de piosenie pentru disparitia marelui regizor si actor, participant activ la Revolutia din Dec.1989, existent pe DVD-urile Revolutiei, domnul SERGIU NICOLAESCU. Adio domnule regizor !!!
    Data adaugare: 04-01-2013 12:06:02



Modalitati de livrare si plata

LIVRARE

In Constanta

  • - Prin Posta Romana - Coletarie - 16.72 Lei in max. 5 zile lucratoare

In Romania:

  • - Prin Posta Romana - Coletarie - 33.26 Lei in max. 6 zile lucratoare

  • Livrarea imediata prin posta romana.

PLATA

  • - Ramburs
  • - Online
  • - Detalii: Plata se face ramburs, dupa primirea coletului.

Politica de retur

  • - Produsul se poate returna in maxim 3 zile lucratoare
  • - Metoda de retur: Ramburs contravaloare produs
  • - Costul transportului va fi suportat de catre cumparator
  • - Alte detalii: Retur acceptat in conditiile Garantiei de Livrare
Optiunea ta
REVOLUTIA ROMANA 1989 INREGISTARI VIDEO REALE PE 12 DVD PROCESUL CEAUSESCU
CUMPARA
Pret curent:
20000
Comanda minima:
1 bucata
Cantitatea:
Fii primul care scrie un review

Spune-ti parerea acordand o nota produsului

Adauga review