Rudolf Steiner - Cunoa?terea ini?iatic?

O serie de conferin?e ?inute de Rudolf Steiner la Penmaenmawr între 19 ?i 31 august 1923, cu un cuvânt introductiv de Marie Steiner .

" În?elegerea lumii , în evolu?ia ei , a fost legata întotdeauna de în?elegerea omului . ?i , este cunoscut faptul ca în cele mai largi cercuri, pe timpul când oamenii ?ineau seamã nu numai de existenta materiala , ci ?i de cea spirituala , omul a construit un microcosmos , o lume în miniaturã ; adica el a fost astfel considerat în fiin?a lui , în activitatea lui , în apari?ia lui pe lume , totul era în?eles ca fiind o concentrare a tuturor legilor cosmice , a tuturor activita?ilor cosmice , a însa?i esen?ei Universului . În atare vremuri se voia recunoscuta cu stricte?e valabilitatea principiului : o în?elegere a Universului nu este posibila decât bazatã pe în?elegerea Omului ."

Dar pentru un om cu adevarat nepartinitor , aici apare pe loc o dificultate . Pentru ca omul vrând la un moment dat sa ajunga la o a?a-numitã autocunoa?tere - care nu trebuie sa fie decât adevarata cunoa?tere - se afla in fa?a celei mai mari enigme posibile ?i - dupa o perioada de autoobservare - trebuie sa î?i marturiseasca ca propria fiin?a interioara nu i se dezvaluie sufletului lui intru totul , a?a cum se dezvaluie fiin?a exterioara , din punct de vedere senzorial , în sânul lumii sensibile , perceptibila prin sim?uri . Omul trebuie sã recunoasca - a?adar - ca o parte a fiin?ei sale ramâne necunoscuta perceperii senzoriale fizice . De unde rezulta ca , înainte de a ajunge la cunoa?tere universalã , îndatorirea omului este de a descoperi - prin autocunoa?tere - propria ?i adevãrata sa fiin?ã .

<< A?a se întâmpla