Sa stam de vorba fara catalog - Mircea Santimbreanu

Sa stam de vorba fara catalog - Mircea Santimbreanu

Era o incredibila dupa-amiaza de noiembrie, bintuita de funigei si de aroma tufanelelor, cind cerul insusi, uns cu mierea ultimilor faguri de vara se amesteca in viata ta particulara si intima, iti da o mie de motive sa zaci pe banca trasa la soare si, in acelasi timp, o mie de ghionti sa pleci, sa te tot duci, sa nu te mai opresti... Ceas de cumpana, de lenevie si dor de duca, de remuscare ca nu faci nimic ori ca faci ceva, totdeauna parca altceva decit s-ar cuveni, infasurat in dulce mantie de lumina si roace. Si poate nimic nu seamana mai mult cu hoinareala decit o astfel de trindava visare... Te simti pe fundul unei barci, tirit la intimplare, fara visle, spre larg, mereu spre larg, acolo unde nu e nici durere, nici intristare, nici ascultare, nici absentare,ci numai lenea cea fara sfirsit... Plus un otgon, o sforicica amarita ce te tine, totusi, priponit si care te zmuceste brusc, taman cind lumea ti-e mai draga. E scoala, Misule, care a inceput de doua luni, scoala spre care ai plecat de doua-trei ceasuri, scoala care nu tine seama de funigei, de mierea cerului, de blinda vislire spre nicaieri... Si in ceasul rotund, ca un inel de aur al zilei,i e stirbitura! N-ai ce face, Misule, n-ai incotro, caci din splendoarea zilei acesteia, acolo, la 300 de metri distanta, la scoala, nu ramine decit o rubrica si din tot curcubeul acestui chiul, miraculos topit in frunze galbene, crizanteme rosii, merisor verdesi dalii lila, ramine doar zgaiba aceea neagra, de nesters: absenta.Si unde e absenta e sau intristare sau... motivare, nu? Ba bine ca nu...