SAMUIL MICU - EX LIBRIS ! O carte din biblioteca lui Samuil Micu, tipărită la Viena în anul 1774.

O carte din biblioteca lui Samuil Micu:

PREDICA rostită în anul 1773, la Viena, 
cu prilejul sfințirii lui Grigore Maior 
ca episcop al Bisericii Române Unite din Transilvania, 
carte tipărită la Viena în anul 1774.

    Tipăritura ce o prezentăm a fost inclusă recent în rândul cărților românești tipărite în sec. XVIII în Imperiul Habsburgic.
    Este vorba despre Predica ținută de abatele vienez Anton Ruschitzka cu prilejul consacrării lui Grigore Maior ca episcop român unit al Făgărașului, ceremonie care s-a desfășurat la Viena, la 4 mai 1773, în Biserica „Sf. Petru”. Despre monahul Grigore Maior știm că, anterior, pentru neascultare, a stat, timp de șapte ani, la mănăstirea din Muncaci. Eliberat de către Iosif al II-lea, a ajuns cenzor la tipograful Iosif Kurzböck din Viena (privilegiat a imprima cărți destinate neamurilor de rit răsăritean de pe întinsul imperiului). Odată reabilitat, Curtea din Viena a socotit nimerit să-l numească în fruntea Bi-sericii Române Unite din Transilvania. Hirotonirea ca episcop a lui Grigore Maior a fost celebrată de episcopul unit din Croația, iar predica de consacrare a rostit-o abatele vienez Anton Ruschitzka. Solemnitatea s-a desfășurat în prezența împărătesei Maria Tereza, a lui Iosif al II-lea, ale altor oficialități de la Curte, precum și a clericilor români de la Blaj Silvestru Caliani, Ignatie Darabant, Samuil Micu și Augustin Körösi.
    Dată fiind importanța evenimentului, Predica rostită în cinstea ierarhului român a fost tipărită, în cursul anului 1774, în tipografia lui Iosif Kurzböck din Viena, în trei rânduri, fiind editată în limbile germană, slavo-sârbă și latină - înclinăm să credem prin grija fostului cenzor Grigore Maior.
    Tirajul limitat al celor trei ediții, destinat unui cerc restrâns de cititori, în fapt elitei intelectuale eclesiastice, poate să explice raritatea acestei scrieri în zilele noastre, la două veacuri și jumătate de la apariție mai putând fi semnalate exemplare în cadrul unor fonduri documentare din Viena, Heidelberg, Budapesta, Praga și Alba Iulia. În România până în prezent a fost identificat doar un exemplar din ediția slavo-sârbă, păstrat la Biblioteca Bathyaneum din Alba Iulia.
    Exemplarul ce-l prezentăm apartine ediției în limba latină a Predicii și este cel dintâi identificat în România.

    Este un volum in-4o, complet, de 54 pagini.

    Ceea ce îi dă o însemnătate specială este faptul că păstrează la început, pe foaia de gardă, ex libris-ul „Samuelis Klein”, acesta adeverind că exemplarul a aparținut cărturarului iluminist, reprezentantului de frunte al Școlii Ardelene Samuil Micu, tipăritura alăturându-se puținelor cărți păstrate până în zilele noastre din bi-blioteca sa.
    Sub semnătura olografă a cărturarului iluminist se află lipită o foiță de devoțiune (în genul iconițelor) originară, închinată călugărului franciscan Thomas Bellaci, originar din Florența, a carui cult a fost fondat de Papa Clement al XIV-lea.
    Este posibil ca această carte Samuil Micu să o fi primit chiar de la episcopul Grigore Maior, cu prilejul consacrării, ori să o fi dobândit în răstimpul (1777-1783) când s-a aflat, ca „prefect de studii”, la Seminarul „Sf. Barbara” din Viena.
    Iată, așadar, o carte prețioasă, de interes atât pentru bibliologi cât și pentru iubitorii de carte rară.

Referințe bibliografice:
Samuil Micu, Scurtă cunoștintă a istoriei românilor, București, 1963.
Zenobie Pâclișanu, Istoria Bisericii Române Unite, ed. Galaxia Gutenberg, 2006.
Florian Dudaș, Memoria vechilor cărți românesti, Oradea, 1990.
Eva Mârza, în volumul Cartea românească veche (tipărită) în Imperiul Habsburgic (1691-1830), Cluj-Napoca, 2016.