Scaunul singuratatii - Fanus Neagu

Obisnuinta aia tenace de-a îndura plecat nedreptatea îngrozitoare e cel mai teribil semn de cainta si respect în fata autoritatilor. Cu timpul ajungi sa te scuturi si sa te lepezi de ea, libertatea e un nisip aspru care curata cocleala, si­ atunci ti-e sila si ti-e rusine c-ai stat cu harponul înfipt în spinare, dar la început, când intri în casa si esti tot un captiv, harponul ala are inima si gheare si­l simti ca pe un frate geaman care nu s-a dezvoltat firesc ca sa se nasca odata cu tine si a ramas ca un monstru pipernicit în plamânii tai. Te va ucide si, totusi, aflând cine te va ucide, îl vei iubi, înduiosat ca i-ai stins viata mai înainte ca el sa fi scos primul sunet al bocetului cu care toti pasim în vagaunele vietii. Libertatea nu se manifesta la fel de intens ca oprimarea. Prima saptamâna de libertate e o vadra de nauceala. Îi risipesti toate sapte zile ca un om care s-­ar fi nascut la vârsta de 30, de 40 sau de 50 de ani.