Scrisoare S. Luchian catre Cecilia Vasilescu, transcrisa olograf de Laura Cocea

R 2. Scrisorile au fost in proprietatea Laurei Cocea, care le-a transcris olograf. Luchian a semnat cu pseudonimul Laura. Faptul ca au fost transcrise de Laura Cocea nu are nici o legatura cu pseudonimul ales de Luchian. Scrisorile originale au fost vandute la o casa de licitatie din Romania. În 1898, aflat în timpul unui proiect care implica pictarea Catedralei „Sfântul Alexandru” din Alexandria, Ștefan Luchian o cunoaște pe Cecila Vasilescu, fiica primarului orașului din acea perioadă. Între cei doi se înfiripă o frumoasă poveste de dragoste, iar pictorul își deschide sufletul în fața ei și, pentru a putea petrece mai mult timp împreună, devine profesorul ei de pictură. Dovada iubirii dintre cei doi rămâne păstrată în corespondența pe care au purtat-o în epocă. Povestea se putea încheia cu mariajul tinerilor, dar 1898 este și anul în care apare pentru prima dată problema de sănătate a lui Luchian ce urma să fie identificată drept scleroză multiplă. Anul următor, în 1899, sănătatea pictorului este pusă din nou la încercare, fiind o problemă la care se adăuga și starea materială precară în care artistul ajunsese să trăiască. Astfel, părinții Ceciliei se opun căsătoriei, iar relația dintre cei doi se încheie; dragostea nu fusese suficientă în cazul lor. Cu toate acestea, Cecilia va rămâne marea iubire a artistului, lucru menționat adesea de către acesta în corespondența pe care o purta cu alte personalități contemporane, precum și cu ființa al cărei refuz i-a provocat cea mai mare suferință.