Scrisori Catre Vera Hc, Vladimir Nabokov - Editura Polirom

Pentru Nabokov proza este totul, ea este profunzimea, energia divina. - The New York Times Aceste scrisori cuprind cele mai emotionante pasaje pe care le va scrie vreodata Nabokov, pline de viziuni cand impresioniste, cand extrem de detaliate asupra lumii inconjuratoare, pe care o zugraveste ca fiind dureros de frumoasa. Nabokov cel din acest volum e un scriitor care isi face o misiune din a-si convinge cititoarea sa coboare de pe terasa de la ultimul etaj aratindu-i splendoarea lumii care a incetat cumva sa mai fie o sursa de incantare. - The Times Literary Supplement Nuantate de o imediatete senzuala a detaliului, Scrisorile sunt marturia extazului… Ele dezvaluie un Nabokov de o inteligenta sclipitoare, cu un dar aparte pentru critica la obiect si o fascinatie pentru ceea ce se situa in afara culturii sale – fie ca era vorba de autobuzele Greyhound din Massachusetts sau de metroul din New York. Acum, probabil pentru prima oara, autorul rus se iveste limpede din umbrele biografilor sai. - The Observer Fragment din cartea "Scrisori catre Vera" de Vladimir Nabokov: "Draga mea, scumpa mea iubire, iti scriu din trenul care merge la Paris, deci scrisul mi-e oarecum tremurat. Seara frantuzeasca a avut chiar mai mult succes ca data trecuta, sala mare, somptuoasa a fost plina ochi. In loc de introducere, Jacques Masui a vorbit fermecator si inteligent despre mine. Batrinul de Rieux (care acum publica o carte despre... Lawrence — nu colonelul, ci amantul) a venit la mine si a spus qu'il n'aurait jamais cru ca Puskin ar fi putut scrie un vers asa de frumos precum... "l'etoile n'est plus la parce que l'eau se ride". Lectura a fost strinsa la mijloc de o curelusa de aplauze, iar la final a fost o larma totala, puternica si serioasa. Victor a cistigat o mie de franci pentru o asemenea lectura, baiat bun, nu-i asa? Eleonora a fost acolo, am tinut-o linga mine tot timpul (de ce se grabeste asa, e iute, pripita), am mers impreuna la o cafenea si asa mai departe. Apropo, se spune ca nu au priceput pe deplin aluzia misterioasa a Aleksandrei Lazarevna (despre dar), dar tatal ei ghicise corect. Kirill, vai, se conformeaza intru totul impresiilor pe care noi le aveam deja despre el (draga mea, deja mi-e un dor nebun de tine — si de flacaias — te sarut, bucuria mea), e foarte slab si posac, complet lipsit de vechea lui vivacitate. Nu o sa scriu despre “becurile” lui. I-am recuperat lucrurile pentru douazeci si cinci de franci (!), m-am dus personal cu el sa le luam, fiindca nu se putea duce singur, ii era frica de proprietareasa. N-o sa spun decit ca, in maldarul de lucruri pe care le impachetam, se aflau o lingurita cu resturi de gem si o foarfeca plina de rugina portocalie. Serghei si Anna sint foarte buni cu el, la fel si Zina. Ce fermecator e micutul Niki! Nu ma puteam desprinde de el. Statea intins, un lucrusor rosu, ciufulit, cu bronsita, inconjurat de automobile de toate marcile si marimile."