Semiliricul tonomat de poezii excentrice - Mircea BOBOC

SEMILIRICUL TONOMAT DE POEZII EXCENTRICE

Fragment din volum:

Tonomatul: Mă-ntrebaţi de unde vin?

Probabil dintr-un gând îmbibat de chin, apoi stors de poezie, ce-mi pasă mie? Probabil din stomacul abstract al Universului care vomită materie revoltat Precum un bărbat mahmur, amnezic, ce-şi reneagă începuturile, scuipat fiind de atemporalitate într-o galerie subpământeană şi claustrofobă de computere organizate în pereţii peşterii nasului, unde mucozităţile troglodite îşi deschid aripile cu capul în jos, zburând apoi în zig-zagul întunericului îmbrăcat de un ochi închis în cadrul clipitului golănesc către un prieten. Eu sunt Semiliricul, Semiversul, Semiproza, Ce-mi încerc hipnoza îmbrăcat în păianjeni uneori tridimensionali, uneori mişcători, uneori veninoşi Uneori scoşi din accidentalul rimei, din inelul râmei, dintr-o psihologie Cusută de pălărie. Sunt maro acum...din cauza penelor de pământ ale cavernei, imprimate de vânt în epiderma-mi de scrum; din cauza dilemei: să fiu verde sau albastru când mă pierde Nepierdutul în aventura căptuşită de lumile migratoare, căptuşite la rândul lor de câte-un meteorit, la fel cum sunt eu la rându-mi căptuşit de lanţul constrângător şi înălţător al energizantelor, caracterul lor ascensional.