Semnatura pe cerere catre Asociatia Publicistilor Români a scriitorului bucovinean Filimon Taniac, 1935

D12. Format apropiat de A4. Un personaj până acum ignorat este Filimon Taniac – de remarcabil interes cultural şi literar, cu prodigioasă activitate în a doua jumătate a sec. XIX şi prima jumătate a veacului XX. Călinescu, atât de bun cunoscător al perioadei, nu-i menţionează nicăieri numele, poate pentru motivul că lucrările ce l-ar îndritui pe condeierul bucovinean la un locşor în istoria literaturii române au rămas în manuscris, ori au fost redactate, parte din ele, într-o altă limbă (germana). Documentele expuse în premieră la Suceava revelează un autor de proză, poezie, culegeri de folclor, critică, traduceri (din Goethe!), teatru – probabil, cel dintâi dramaturg al Ţării de Sus – şi un luptător activ pentru drepturile românilor bucovineni aflaţi sub stăpânire kesaro-crăiască. Acuzat de spionaj şi crimă de înaltă trădare faţă de armata austriacă (1918), judecat de Curţile marţiale din Braşov, Cluj şi Lemberg, Taniac a scăpat cu greu de pedeapsa cu moartea prin spânzurătoare, după un lung periplu prin cruntele închisori austro-ungare. Nu statura de militant politic – ce ar merita, desigur, luată în atenţie de istoricii perioadei – interesează însă acum şi aici, ci ivirea, dintr-un adevărat nicăieri, a unui scriitor pe care istoria literară l-a ignorat pur şi simplu.