Sfantul Efrem Cel Nou, Izbavitorul Celor Nedreptatiti Si Al Celor Care Se Afla In Procese, - Editura Sophia

Prin izbanda martiriului Sfantului Efrem, moar-tea a fost din nou biruita cu puterea lui Hristos, iar aceasta s-a savarsit in inima monahului-mu-cenic dintru implinirea dragostei pentru vraj-masi. invesmantandu-se intru lumina lui Dum-nezeu si va."rsandu-si sangele in cumplite cazne pe Colina Neprihanitilor, azi Sfantul Efrem surade tuturor nedreptatitilor lumii, adeverind deplin nadejdea adusa de invierea Domnului. Bratele dragostei sale ne cuprind pe toti cei impovarati de nedreptatile altora sau de ale noastre, topind in imbra." tisarea sa tot amarul si mahnirea cea din lume. indreptandu-ne cugetul inimii catre Sfan-tul Efrem, primim alinare, mangaiere, dar mai ales intarire si rabdare intru a suferi cele ingadui-te de Dumnezeu asupra noastra. Fie ca, pe Sfan-tul Efrem avandu-1 impreuna.'-calator in caile acestei vieti, sa ne inseninam cu liniste launtrica, ca si noi sa fim incununati de cuvantul Mantuito-rului, care spune: „si veti fi urati de toti pentru numele Meu; iar cel care va rabda pana in sfarsit, acela se va mantui" (Matei 10, 22). Fragment: "NU AVEA NICI CHIP, NICI FRUMUSETE O sora din manastirea de la Nea Makri povestest lucrurile urmatoare despre Sfantul Efrem: Ma aflam in biserica bizantina care se afla in constructie, dar am vazut-o terminata, plina de maretie. Acolo avea loc slujba de sarbatorire a coborarii Sfantulu nostru din copacul in care il spanzurasera cu capul in jo acei lupi sangerosi, necredinciosii otomani. Se afla de fata un mare sobor de sfintiti slujitori: arhiepiscopi, preoti, diaconi, ieromonahi si monahi, imbracati stralucitor precum si o mare multime de oameni, intrucat urm sa fie coborat din copac trupul ucis cu multa cruzime al Sfantului Efrem. Dar acei turbati il adusesera intr asemenea stare, incat nu se puteau recurnoaste nici trupul nici mainile, nici picioarele, nici capul. Era insangerat, ciopartit, „nu avea nici chip, nici frumusete". Atunci se infatisa un ieromonah venerabil, purtand vesminte aurite si cu cruci rosii. Puse o scara si coboi cu mare grija trupul cu totul chinuit, acoperit de rani ciopartit al Sfantului nostru. Apoi, dupa ce l-a infasura intr-o panza, l-a pus in bratele mele, iar vesmintele mi-au fost inmuiate in sange pana intr-atat, incat, amintindu-mi doar, simt ca ma topesc, ca sunt gata sa mor d durere. O, Sfinte al meu! Cum ai putut rabda chinuri atat de infricosatoare? Daca as putea avea macar lacrimi ca sa-ti plang suferintele grozav de amare... Insa te rog de treci cu vederea nelegiuirile mele, iarta-ma, caci am pacatuit, si ai mila de mine, pacatoasa! Soborul Sfintilor s-a aratat la Nea Makri intru prItznuirea muceniciei tale, Sfinte Efrem, si, cunoscand nevointele tale si rabdarea pe care in multe cazne AI aratat-o, s-au veselit intru Duhul Sfant, multumind plIpanului Hristos, Cel Care, Dumnezeu fiind, prin intrupare S-a facut sluga tuturor. Stapanul Vietii S-a Iktpus mortii din dragoste nemarginita pentru firea omeneasca, iar prin Invierea Sa ne-a daruit cale de urmat, El insusi fiindu-ne si impreuna-Calator, si Cale. Slava Celui Care a luat asupra Sa toate pacatele noastre si S-a facut prin moarte fara de chip si frumusete! Slava Tle, Doamne, pentru smerenia Ta cea mare, pe care nici o minte zidita nu o poate cuprinde! "