Singuratatea marilor - Dumitru Popescu

„— De ce ti-e frica, Leonard? interveni Robert, calcându-si propriul consemn al tacerii.
— Nu stiu. De tot, de orice. De ce e în afara mea, dar si de ce e în mine.
— N-ai încercat sa decelezi sursa?
— Ba da. Ba nu… Poate are un miez frica asta, un focar. Intuiesc asa, vag – dar si foarte acut – ca daca ma apropii mai mult de el, pur si simplu, ma dezintegrez.
— Spune, spune!… îl îndemna Robert.
— Punctul acela e pretutindeni. Inclusiv în celulele mele, în sângele meu…
— Nu cumva, Leonard, e vorba despre ceea ce Jung numea „duhul adâncului"? Duhul adâncului tau, adica? Jung ne învata ca omul traieste în doua lumi: una ordonata si alta fantastica, cea din sinele tau. Si pentru a putea coborî în ea, în sinele tau, trebuie sa-ti înfrângi si sa-ti depasesti spaima de inconstient.”