Sinners Anonymous

Mă cheamă Rory Carter și fac lucruri rele.

Sub înfățișarea angelică se ascunde un suflet distrus, iar uneori mă întreb dacă spovedaniile mele săptămânale la hotline-ul Sinners Anonymous vor fi vreodată de-ajuns să-l vindece.

Cea mai bună faptă pe care am făcut-o vreodată a fost să-i promit unui capo septuagenar din Cosa Nostra că mă căsătoresc cu el, ca să-mi salvez tatăl. Ardeam pe dinăuntru și eram împietrită în spatele zâmbetului fals și al rochiilor strâmte, dar mă descurcam.

Până când, într-o seară, la cină, apare nepotul logodnicului meu. Neinvitat.

Angelo „Vicious” Visconti.

Un monstru frumos, cu pomeții la fel de ascuțiți ca replicile lui.

Mi s-a spus că n-ar trebui să-mi fie teamă de el, pentru că, acum nouă ani, a ieșit din afaceri. Că nici măcar nu mai este un mafiot.

Eu spun însă că e cel mai periculos din toată familia Visconti.

Nu doar pentru că privirea lui rece îmi face inima să bată mai repede.

Nu doar pentru felul în care vocea lui, dulce și calmă, îmi alunecă pe șira spinării.

Ci pentru că ține toate păcatele mele în palmele lui mari și puternice.

Iar singurele păcate mai întunecate decât ale mele sunt… ale lui.