Spații Sigure 2(m)-020 - COLECTIV AUTORI* 2021 * ARHITECTURA SI EPIDEMIILE

Volumul se adresează în special arhitecților, dar conține informații relevante pentru toți cei interesați de felul în care clădirile ne pot susține sau pune în pericol sănătatea. Sunt de asemenea analizate pe larg felul în care diferite țări au abordat pandemia și informațiile de bază medicale referitoare la COVID-19.

Cartea prezintă strategii salutogene pentru (re)amenajarea și adaptarea birourilor și a școlilor la noua situație socială și sanitară. Proiectul este non-profit, toţi membrii echipei lucrȃnd la acest proiect pro bono. Proiectul a fost realizat cu sprijinul firmei “Vlad Simionescu & Asociaţii Arhitecti”.

Autori: Raluca Buzdugan, Yvonne Toader, Lawrence S. Ng, Cerasella Crăciun, Gaby Schwartz, Alexandru Cherteș, Mihnea Buzdugan, Dan T. Simionescu, Maya Simionescu, Arina Cadariu, Vlad Simionescu

Extras:

Va schimba epidemia de COVID-19 felul în care construim și utilizăm clădirile? Putem schimba clădirile astfel încât să prevenim sau să limităm impactul epidemiilor? Au mai fost pandemii, ce am învățat din ele? Ce facem în continuare? Care sunt schimbările pe care le putem face? Care sunt importante? Care sunt măsurile care merită implementate temporar și care definitiv? Ne vom adapta suficient de repede? Ca specialiști căutăm strategiile cele mai eficiente.

De-a lungul istoriei omenirii, în special după apariția orașelor, epidemiile au fost un inamic constant al dezvoltărilor umane. În lipsa cunoștintelor medicale specifice, oamenii au învățat să le accepte ca pe un fapt de viață (și de moarte) comun, modificându-și, din păcate, obiceiurile cotidiene extrem de încet. Totuși și lupta împotriva epidemiilor a determinat de-a lungul timpului schimbări în igiena personala și urbană.

Pe măsură ce au înțeles mai bine modul de transmisie al bolilor contagioase, oamenii au schimbat felul în care și-au construit așezările și casele. Primele sisteme de alimentare cu apă și de canalizare datează de circa 5000 de ani, din Mesopotamia, unde, în anii 3500 î.Hr, în Babilon si Ur, existau case cu un sistem de colectare simplu care conducea apele uzate în afara orașului.