Spune-mi ce ascunzi, Karen M. McManus, 2022

Fragment din cartea "Spune-mi ce ascunzi" de Karen M. McManus:

"Nu pot sa cred ca i-am spus!
Am reusit sa tin povestea asta in mine timp de aproape patru ani, iar acum Brynn Gallagher, dintre toti, la mama dracului, stie ca tatal meu l-a ucis pe domnul Larkin si ca eu am musamalizat totul. Cu un plan naiv, copilaresc si prostesc care chiar a functionat. Saptamani in sir de la eveniment, mi-a fost teama ca presiunea o sa devina prea intensa pentru Shane si o sa cedeze. Sau ca Charlotte, dupa ce i-am inscenat accidental faza cu banii de excursie, o sa-si schimbe povestea ca sa distraga atentia de la ea.
Dar nu s-a intamplat nimic de genul asta. Shane, Charlotte si cu mine am devenit martori demni de toata compasiunea, aproape niste eroi, si nimeni - poate cu exceptia politistului Patz - nu a suspectat ca am fost, de fapt, niste mincinosi bine pregatiti.
"O sa spunem politiei povestea noastra si apoi nu mai vorbim niciodata despre asta", le-am spus lui Shane si lui Charlotte. 
"Nici noi intre noi, nici cu altcineva. In felul asta nu vom rosti din greseala ceva gresit."
Uneori inca nu-mi vine sa cred ca am scapat basma curata. Ca niciunul dintre noi nu a gresit vreodata, ca nu s-a saturat de prefacatorie sau ca nu a ajuns in punctul in care adevarul si-a croit drum spre exterior, indiferent cat de mult am incercat sa il ascundem.
Pana acum.
Nu ma pot uita la Brynn; nu pot suporta gandul la expresia pe care probabil o are acum pe fata. Apoi, groaza incepe sa-mi patrunda in tot corpul, incolacindu-mi inima si plamanii pana cand imi e aproape imposibil sa respir. O sa-i spuna cuiva; bineinteles ca o sa spuna. Cum ar putea sa nu spuna? Ce-am facut, ce-am facut, ce-am facut...
- Tripp, nu!
Brynn ma scutura de brat. Ma retrag, inca incapabil sa ma uit la ea, care continua:
- Nu asta s-a intamplat. Nu avea cum!
- Busola ta magica a adevarului e stricata, Brynn, rostesc cu amaraciune. Chiar s-a intamplat.
- Nu! spune ea, tragandu-ma mai tare de brat. Trebuie sa ma asculti. Tatal meu si cu mine eram si noi la scoala atunci. Eu ramasesem sa lucrez pana tarziu la ziarul scolii, iar el venise sa ma ia. Numai ca, atunci cand a incercat sa porneasca masina, motorul nu a vrut sa porneasca.
Continua grabita si stresata, iar cuvintele i se rostogolesc unele peste altele:
- Asa ca a iesit din masina si s-a uitat in jur dupa cineva care ar putea avea cabluri pentru baterie. Nu era nimeni in parcare, asa ca m-am intors in Saint Ambrose sa vad daca pot gasi un profesor si l-am vazut pe tatal tau.
- L-ai vazut pe tatal meu si...? intreb, cu stomacul intors pe dos."