STANOIU DAMIAN

CARTEA PUSNICILOR, DAMIAN STANOIU, Editie Definitiva, Doua(2) Volume, 1945, Bucuresti, Volumul I: 1945, Bucuresti, Cuprinde: UCENICII SFANTULUI ANTONIE; DUHOVNICUL MAICILOR si DRAGOSTE SI SMERENIE, 405 pagini, Volumul II: 1945, Bucuresti, Cuprinde: ALEGERE DE STARETA; POCAINTA STARETULUI si O ANCHETA, 404 pagini, 19,5cm. x 13cm., In Coperta Veche, Originala de Editura (Lipsa Coperti Spate!), Stare BUNA! Damian Stănoiu (n. 1893, Dobrotinet, Județul Olt - d. 1956) a fost un scriitor român. A fost un timp călugăr. A colaborat la „Viața românească”, „Gândirea”, „Adevărul literar și artistic”, etc. Nuvelele și romanele sale, consacrate lumii mănăstirești („Călugări și ispite”, 1928; „Necazurile părintelui Ghedeon”; „Duhovnicul maicilor”, 1929; „Alegere de stareță”, 1932; „O zi din viața unui mitropolit”, 1935, etc.), evidențiază cu umor contrastul flagrant dintre viața monahală reală, lipsită de trăiri spirituale și supusă tentațiilor lumești, și exigențele de austeritate și pioasă reculegere impusă de morala religioasă. Remarcabilă la Stănoiu este savoarea stilistică datorită parodierii subtile a limbajului arhaic și bisericesc, precum și a comportării fățarnic-pocăite a personajelor. Alte romane sunt inspirate din mediul citadin: „Fete și văduve”, 1931; „Camere mobilate”, 1933; „Parada norocului”, 1934 ș.a. Critica literara a momentului a fost destul de dura. George Calinescu, intr-un articol din Adevarul Literar si Artistic (1933), scrie: "In cartile sale nu vom gasi analize, transfigurari, idei, interpretari, cazuri, portrete sintetice, adica tot ceea ce presupune o elaborare a universului in vederea unui scop superior informatiei. Cartile sale cuprind poante, mai bine zis anecdote, reportaje din viata."