Stelian Cucu (6 februarie 1904, Văcăreni, judeţul Tulcea - 15 noiembrie 1985, Bucureşti) - poet şi publicist. Este fiul lui Nicolae Cucu.
Urmează şcoala primară şi liceul la Râmnicu Sărat, iar între 1922 şi 1925, Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti. Mai întâi funcţionar în Bucureşti, din 1926 este profesor de limba şi literatura română, ulterior şi director al Liceului „Regele Ferdinand” din Râmnicu Sărat. Transferat din 1945 în Bucureşti, predă la liceele „Mihai Viteazul” şi „Matei Basarab”.
Cucu debutează cu versuri în 1929, în revista „Lumina” din Râmnicu Sărat. Conduce tot aici revista şcolară „Glas tânăr” (1932-1942), scrie la „Luceafărul” din Brăila, „Caiet literar”, „Pământul” din Călăraşi, „Cuget clar” etc. Colaborările târzii, din anii ’70, sunt sporadice, la „Ateneu”, „Cronica”, „România literară” etc., dar şi la publicaţia „Interferenţe” a cenaclului bucureştean „Relief românesc”.
Între numeroasele tipărituri ale lui Cucu se află plachetele de versuri Trec păsări în amurg (1929), Nopţi provinciale (1931), Anotimpuri (1934), Zodiac şi întoarcerea la sat (1935), cărora li se adaugă, peste mai bine de trei decenii, volumul retrospectiv Versuri (1969), Iubiri şi nunţi (1973), Vânător în amurg (1975) şi Ieşirea din basm (1981). Cărţile de versuri sunt concurate, într-o primă decadă a perseverentei lui afirmări publicistice în urbea pe care a slujit-o cu devoţiune mai întâi ca dascăl, de mult mai numeroase broşuri şi extrase.
Cucu ţine să pună în circulaţie textele unor conferinţe ori însemnări despre scriitori şi literatura română. Om de catedră şi om al cărţii, ataşat sincer, uneori cu un entuziasm aproape ingenuu, de nume importante ale literaturii române, Cucu găseşte un prilej de încântare şi elogiu în fiece rând citit din/şi despre Ion Creangă (subiectul său predilect), B.P. Hasdeu şi Nicolae Iorga. Respectă, în general, tipare şi opinii critice consacrate, într-o formulă pe care eclectismul nu avea cum s-o ocolească. Autoritatea cel mai frecvent invocată rămâne însă Mihail Dragomirescu.
Pentru Cucu nu atât originalitatea ideii ori a informaţiei este importantă. Amendează totuşi ici şi colo câte o opinie, argumentează o dată biografică sau încearcă limpezirea unei paternităţi literare, ca în cazul Cântării României, a cărei transpunere în versuri semnată de Dimitrie Bolintineanu o editează. Esenţiale sunt însă exerciţiul de admiraţie prezent în expuneri, credinţa în puterea acestuia de a mobiliza şi alte energii intelectuale din preajmă.
Ca versuitor, Cucu priveşte tot spre maeştri, încercând să-şi modeleze scrisul cu inflexiuni folclorice în matca unei tradiţii care îl leagă pe Vasile Alecsandri de St. O. Iosif şi Ion Pillat. Incursiunile în zona simbolistă sunt repede abandonate. Poezia lui este cuminte, reţinută, predominant nostalgic-evocativă, elegiacă, iar stanţa, cizelată cum se cuvine atunci când forma aleasă e sonetul, rondelul ori gazelul.
Opera literară
- Trec păsări în amurg, Râmnicu Sărat, 1929;
- Aspecte din poezia noastră naţională şi socială, Râmnicu Sărat, 1930;
- N. Iorga, Râmnicu Sărat, 1930;
- Nopţi provinciale, Râmnicu Sărat, 1931;
- Ion Creangă ca pedagog, Râmnicu Sărat, 1931;
- Humorul lui Creangă, Râmnicu Sărat, 1931;
- Basmele lui Creangă, Râmnicu Sărat, 1931;
- Copilul în „Amintirile” lui Creangă, Râmnicu Sărat, 1931;
- Privire fugară asupra operei literare a domnului Const. Kiriţescu, Râmnicu Sărat, 1933;
- Anotimpuri, Râmnicu Sărat, 1934;
- Poezia lirică a domnului N. Iorga, Râmnicu Sărat, 1934;
- N. Iorga. Naţionalismul semănătorist. Semnificaţia dramelor sale istorice, Râmnicu Sărat, 1934;
- Însemnări despre gândirea lui Creangă, Râmnicu Sărat, 1935;
- Ioan Creangă, Râmnicu Sărat, 1935;
- Însemnări despre poezia populară şi poezia cultă, Râmnicu Sărat, 1935;
- Zodiac şi întoarcerea la sat, Râmnicu Sărat, 1935;
- Bogdan Petriceicu Hasdeu (aristocratismul vieţii şi operei lui), Râmnicu Sărat, 1936;
- Al. Lascarov-Moldovanu, poet al vieţii alese şi al tainicei solidarităţi cu pământul românesc, Râmnicu Sărat, 1936;
- Cultura românească şi satul, Râmnicu Sărat, 1939;
- Versuri, Bucureşti, 1969;
- Iubiri şi nunţi, Bucureşti, 1973;
- Vânător în amurg, Bucureşti, 1975;
- Ieşirea din basm, Bucureşti, 1981.
