Stepancikovo si locuitorii sai – Feodor Dostoievski

Foma Fomici aparu in casa generalului Krahotkin in chip de pripãsit fara căpatâi, tolerat sã se înfrupte la masa stăpânului. De unde a venit nu stia nimeni. De altfel, am facut si unele investigatii obtinând câteva date despre aceast figur notabila. Se spunea, in primul rând, că slujise cândva pe undeva si cã fusese prigonit, bineînteles, „pentru dreptate”. Se mai spunea că s-ar fi ocupat o vreme la Moscova si cu literatura. Tot ce se poate, căci ignoranta crasă a lui Foma Fomici, desigur, nu putea constitui un impediment pentru o cariera literara. Cert este insã că nu i-a reusit niciodata nimic, find nevoit, in cele din urmă, sã se aciuieze la general in situatia de lector personal si martir. Nu exista umilintã pe care să n-o fi suportat pentru o bucata de pâine la masa generalului. E adevarat că, ulterior, după moartea generalului, când la rându-i si cu totul neasteptat Foma deveni brusc un personaj extrem de important, el a cautat de repetate ori sã ne convingã cã a consimtit să-l facă pe bufonul numai si numai dintr-un generos sentiment de prietenie; că generalul a fost protectorul si binefactorul lui; că a fost un om mare si neînteles si că numai lui Foma isi destinuia tainele sufletesti cele mai intime; că, in sfârsit, dacă el, Foma, facea de multe ori, la cererea generalului, pe caraghiosul, imitând diferite fiare si maimutarindu-se, toate astea le accepta numai de dragul generalului; numai pentru a-l distra si inveseli pe sarmanul sau prieten coplesit de suferinte.