Stiu cine este Dumnezeu. Patimi... si ingeri, Ada Nan

Aflata la al doilea volum de versuri, poeta Ada Nan se imputerniceste si ne face o confesiune: „stiu cine este Dumnezeu …patimi …si ingeri”. Un nou volum impartit in doua parti distincte. O parte in care poeta se desfasoara pasional, feminin, la superlativ in relatie cu iubirea prezenta, pierduta, tradata, crescanda si in toate formele ei. Si o a doua parte in care se stabileste o relatie cu divinul, fie ca este Divinul canonic, fie ca e cel interior.

O femeie care se plaseaza curajos intre iubire carnala si iubire divina este „o femeie care alearga cu lupii”, dupa cum apare in imagistica scriitoarei Clarissa Pinkola Estés. Vorbim despre femeia care isi descopera salbaticia arhetipala, dar dezvolta si cunoastere divina, asa cum promite sa faca Ada Nan inca din „Confesiunile” ce deschid volumul. Ce sa fie aceste versuri? „Indrazneala, inconstienta sau blasfemie?” se intreaba creatoarea insasi, lasand raspunsul la alegerea cititorului, deja intrigat de aceasta provocare.

Dumnezeul din creatia Adei Nan este unul ce deschide inima, ajuta la descoperirea samantei divine din sufletul fiecaruia dintre noi. Cu toate acestea, poeta se si ia de piept cu Dumnezeu, intrebandu-l ceea ce atatia ne ferim sa-L intrebam: „De ce?”, „De ce, Doamne, (…) ne mor oamenii buni?” Fara sa ofere neaparat un raspuns, poezia „Oda celor care se duc” infatiseaza viata ca o „legare in lanturi”, fiindca doar astfel „pasarile albe” plutinde pot fi metaforic asemuite „sufletul(ui) oamenilor buni/ Dezlegate de lanturi…”.

Amin! Aproape simt sa spun citind aceste versuri. Si in incheiere simt intentia exprimata inca din „Confesiuni“: „Sa va fie aceasta carte un refugiu, o alinare, o inspiratie, un dar!“ Incantatoare, versificatia Adei Nan este voluptoasa, articulata, eminamente feminina, vibrand de pasiune si atunci cand exprima plictis, durere, apatie.

Cartea este imbogatita cu 16 ilustratii color, care delimiteaza cele doua parti distincte intr‑o sectiune speciala, in care „patimile” si „ingerii” se intrepatrund si se insinueaza in sufletul cititorului si vizual, nu numai (con)textual. Si, pentru a sublinia opozitia partilor care compun volumul de fata si, totodata, continuitatea ideilor, cartea beneficiaza de o coperta dubla, cate una pentru fiecare sectiune, tonurile pastelate ale „ingerilor” contrastand cu rosul violent si negrul „patimilor”.