Sub zodia proletcultismului. Dialectica puterii - M. Nitescu, 1995

Sub zodia proletcultismului. Dialectica puterii O carte cu domiciliu fortat; Eseu politologic M. Nitescu Editura: Humanitas Colectia: Document Data aparitie: 1995 Limba: Romana Coperta: Brosata (paperback) Numar volume: 1 Numar pagini: 400 Dimensiuni: 200 x 130 x 18 mm Greutate: 0.32 kg Atitudinea proletcultista are, pe linga explicatia ideologica si politica, si o explicatie psihologic emotionala care e generata si alimentata de complexul de inferioritate al ignorantului, al celui care vine din afara culturii, ca si de teama lui superstitioasa in fata culturii atunci cand detine puterea. De aici suprimarea oricarei autonomii in domeniul culturii, instituirea unui control riguros al tuturor manifestarilor culturale si artistice si mai ales ansamblul de masuri organizatorice si administrative menite sa-i asigure controlul, sa stimuleze manifestari de cultura care sa-i serveasca scopurile politice. Adversarii permanenti ai acestor mandatari ai proletcultismului au fost bunul simt, cultura, moralitatea profesionala si mai cu seama tendinta fireasca a naturii umane de a se manifesta liber. Un organism social in care spiritul critic nu se poate manifesta liber e un organism bolnav, infestat si expus la tot felul de virusi. Fara libertatea spiritului critic care sa tina in frau apetenta nemasurata a puterii se ajunge in mod fatal la dictatura, la ridicol si caricatura la toate nivelurile si in toate domeniile, inclusiv in cele ale culturii. DESPRE MARIN NITESCU S-a nascut in 1925 la Perieti, jud. Olt, intr-o familie modesta. Lucreaza ca ucenic in Bucuresti. In 1949–1950 ocupa un post de educator-pedagog la Scoala profesionala 23 August, urmand si cursul complet al Liceului de baieti Nr. 12 (fara frecventa), pe care il absolva in 1951. In 1950 ii moare tatal (portar la Uzinele 23 August) de T.B.C. pulmonar, boala pe care, in conditiile acelor ani, a contractat-o se pare si fiul si care, intr-o masura, ii va marca ulterior viata. A urmat apoi, ca bursier, cursurile Facultatii de Filologie a Universitatii din Bucuresti (1951–1955). Dupa absolvire este repartizat oficial ca „indrumator cultural“ in regiunea Pitesti. Renunta insa si revine in capitala, acceptand provizoratul unor posturi de pedagog la scoli profesionale (1956–1958) sau de invatator, suplinitor si profesor in suburbia Dobroesti (1958–1963). Din 1964 pana in 1969 functioneaza ca indrumator principal la Centrala Editurilor si Difuzarii Cartii din Bucuresti. Refuza tentatia de a deveni membru al P.C.R., preferand sa someze in conditii dure (1969–1972). Din 1972 e incadrat ca redactor la revista Viata Romaneasca unde lucreaza pana in 1984, cand, fortat de privatiuni (retribuire injumatatita: sub 2000 lei), sicane ideologice si boala (bronho-pneumonie cronica obstructiva), se pensioneaza, retragandu-se la Perieti-Olt. De aici solicita insistent forurilor in drept sprijin si aviz favorabil pentru aparitia cartii sale inedite (din 1979): Sub zodia proletcultismului. Raspunsul: tacere unanima, cu talc, de jos pana sus. Se stinge din cauza bolii, intr-un chip neprevazut totusi, la 24 aprilie 1989, in varsta de 64 de ani. Reperele sale morale si intelectuale: Maiorescu si Lovinescu. Lucrarile principale de critica ii sunt alcatuite din articole si cronici literare publicate in periodice de profil incepand din 1968: Intre Scylla si Carybda; Delimitari critice (1971); Repere critice (1974); Poeti contemporani. Sinteze critice (1978); Atitudini critice (1983, lucrare premiata).