SURÂD, DECI EXIST

Cartea de faţă începe astfel: revenit în patrie după un ocol al lumii, scriitorul Vasile Andru este îndemnat de reporterul şi etno-prozatorul Dumitru Brădăţan (Dumi Brad, aici) să dezvăluie lumea văzută, dar şi pe cea nevăzută, atât cât este îngăduit. Autorul ia pulsul mileniului III şi al veacului care îşi arată colţii, şi al generaţiei palide şi scindate. Dumi Brad, care este nu doar reporterul, ci mai ales ucenicul ascultător, zice: Am ars o mie şi una de impurităţi la şcoala de sapienţia a lui Vasile. Reporterul este un challenger, el a provocat şase din cele optsprezece dialoguri. La acestea, în sumar, Andru adaugă şi cinci eseuri, mărturii şi reflecţii despre arta de a trăi şi a nu îmbătrâni, despre arta de a întrebuinţa bine planeta. Însoţit de surâsul care are ceva metafizic, conţinând şi râs, şi plâns. Toate având incidenţa cu o biografie devenită destin.