Șt. O. Iosif, manuscrisul Romanțe și cântece, traducere din Heine, 1901

Ștefan Octavian Iosif, manuscrisul Romanțe și cântece, traducere din Heine, București, Editura Librăriei H. Steinberg, 1901. 6 f., 115 p. Manuscrisul se deschide cu o prefață dedicată lui Heinrich Heine în care autorul ne vorbește despre viața sa: „În orășelul Düseldorf, către sfârșitul secolului al XVIII-lea, dintr-o familie de neguțători, s-a născut unul din cei mai mari lirici ai zilelor noastre: Heinrich Heine”. În continuare, descrie precocitatea copilului, cele dintâi scrieri și influențele primite din partea familiei, gândurile de final ce evocă: „astfel imaginația viitorului poet prinse aripi”. Ne este relatat în continuare cum în 1814 a devenit „ucenic” al unui bancher din Frankfurt, cariera sa academică, prima sa publicație din 1827, „Cartea Cântecelor”. De aici, prefața transportă cititorul prin viața lui Heine ca adult, cu un ton admirativ, către sfârșitul zilelor sale: „tărziu, în noaptea de 17 februarie 1856 se sfârșise din viață”. La începutul volumului regăsim semnătura olografă a traducătorului și poetului Ștefan Octavian Iosif prin care evocă gândurile sale cu privire la poetul și prozatorul german Heinrich Heine, datată și localizată în anul 1901, Paris. Legătură contemporană integral din piele. Ștefan Octavian Iosif se remarcă în literatura română ca traducător, lingvist și poet, fiind premiat pentru o parte din lucrările sale de Academia Română în 1902 și 1906.