Tablou pictura Mihai Butnaru (1937 - 2017) - Flori

Tablou realizat in ulei pe carton de catre pictorul bacauan Mihai Butnaru, semnat in pasta si datat 1990.

dimensiuni cu ramaa55 cm x 45 cm, fara rama 28 cm x 39 cm

Ivit de pe Valea Moldovei (Tibucanii de Sus, judetul Neamt – 1 dec. 1937), artistul si dascalul de desen a cunoscut un parcurs profesional ieseano-bucurestean: dupa Scoala Pedagogica „Vasile Lupu”, a urmat Facultatea de Arte Plastice din cadrul Institutului Pedagogic de 3 Ani, tot din Iasi, si a încheiat cu Facultatea de Arte Plastice (desen-muzeologie) a Institutului „Nicolae Grigorescu” din Capitala.

O vreme a predat desenul la Scoala Gimnaziala Nr. 10 Bacau, pentru ca multi ani sa slujeasca învatamântul pedagogic, la Scoala Normala „Stefan cel Mare”. În 1996 este membru stagiar al filialei Bacau a U.A.P., iar în 2003 devine membru titular. Devine cunoscut prin expozitiile personale (prima, în 1989, de pictura si grafica, la Moinesti) si de grup (din decembrie 1970, în Bacau, cu Stefan Pristavu, Aurel Stanciu si Mihai-Milus Semenov, membri ai Gruparii „Penelul alb”) si participa la taberele de creatie (prima, în 1982). Prefera pictura, grafica, dar a îmbratisat si sculptura: în 2007 a modelat chipul lui Stefan cel Mare asezat, în bronz, în curtea Colegiului National Pedagogic Bacau. Replica acestuia se afla în incinta bisericii ortodoxe din Sascut-Târg, unde preotul paroh Savita Graur gaseste forme adecvate de a-l pune în valoare.

Premonitoriu (?), în 2015 (11 mai) a deschis „Ultima personala”, la Galeriile „Ion Frunzetti” din Bacau. Desi un „ins discret”, C. Calin a identificat pe simeze „câteva lucrari euforice, explozive, surprinzatoare”. Personal mi-au retinut atentia atunci portretul Badiei (Ernest Maftei) si peisajele domoale, adevarat balsam sufletesc. Ulterior, la Galeriile „Lascar Vorel” de la Piatra-Neamt, s-a remarcat ca „un rapsod, cu tehnica diversa” (Lucian Strochi).

Paralel cu creatia artistica, Mihai Butnaru si-a dedicat o buna parte din timp amenajarii unui muzeu al localitatilor Tibucani si Davideni, inaugurat în 1997. L-am vizitat în 2002, împreuna cu Cornel Galben, si am apreciat priceperea muzeologului (a se vedea parcursul profesional) de a asocia trecutul cu imediatul. A redactat si un ghid al asezamântului, asa încât edilii tibucaneni beneficiaza de o opera încheiata.