Tablou pictura Stavru Tarasov - "Flori" ulei pe carton

43 cm x 29 cm fara rama, ulei pe carton semnat Stavru Tarasov, 
54 cm x 40 cm cu rama


Stavru Tarasov (n. 6 ianuarie 1883, Letea, jude?ul Tulcea - d. 18 ianuarie 1961, Bra?ov)[1] a fost un pictor, muzician ?i profesor român.[2]

Stavru Tarasov, unul din cei patru baie?i ai preotului Mihail Tarasov, a avut origini cazac zaporojene (hahol).[3][4]

Dupa ?coala primara, a urmat patru clase la ?coala Normala din Câmpulung (Muscel) ?i a cincea la Gala?i. În 1903 a intrat prin concurs la ?coala de Belle Arte din Ia?i, unde a fost coleg cu Tonitza, ?tefan Dimitrescu, Bacalu ?i Bulgara?, având ca profesori printre al?ii pe Emanoil Panaiteanu-Bardasare (profesor ?i director), Sever Mure?anu ?.a. În paralel, a urmat cursurile Conservatorului de Muzica din Ia?i, la clasa „de violina” a profesorului Atanasie Theodorini.[5]

La finele anului ?colar 1904-1905 la Bell Arte, Stavru Tarasov a primit Medalia de Bronz pentru lucrarea „Desen dupa figura antica”.[4]

Între anii 1906 ?i 1909 a intrat prin concurs ?i a urmat cursurile Academiei Regale de Arte Plastice din München (înregistrat la 14.05.1906 cu numarul matricol 3123 la specializarea în „desen”[6]), unde a fost coleg cu Nicolae Tonitza ?i Marius Bunescu.[5]

Spre sfâr?itul anului 1909 s-a stabilit la Paris, unde a ramas pâna în 1910. A studiat în muzee ?i ateliere particulare ?i a participat la expozi?ia lui Tonitza, organizata în atelierul acestuia din strada Montparnasse. În 1911 s-a mutat la Bruxelles, unde a ramas pâna în 1914. În acest interval de timp a intrat prin concurs ?i a urmat studii de pictura în cadrul „Académie des Beaux Arts” din Bruxelles. Se între?inea cântând la vioara într-o orchestra ?i executa copii de picturi în muzee. În 1912 a participat la o expozi?ie colectiva la Haga cu tabloul „Morfinomana”. Lucrarea a fost cumparata de arhitectul ora?ului – Ian Hendricks. Elogiat de critica ?i de public, pictorul român a re?inut aten?ia Primariei, care i-a comandat o copie dupa lucrarea lui Fra Angelico, „Coborârea de pe Cruce”.[5][4]

În 1914 s-a întors la Bruxelles ?i,împreuna cu un grup de arti?ti decoratori belgieni, a plecat în Argentina, la Rosario, unde a executat decorarea teatrului din localitate.[5]

În 1915 a lucrat ca desenator la Paris ?i la 15 iulie 1915 s-a întors în România. Revenit acasa, a solicitat un post în înva?amânt. A fost trimis înva?ator suplinitor în catunul Sfi?tofca din comuna Periprava, jud. Tulcea. În perioada 1916–1917 a fost mobilizat în Regimentul 73 Infanterie, la Tulcea, ?i folosit ca translator pentru armatele ruse din Delta Dunarii.[5][4]

În perioada 1918–1928 a lucrat ca profesor de desen la Târgu Ocna, unde s-a casatorit cu profesoara Constan?a Ionescu, apropiata reginei Maria în actele de caritate pentru rani?ii din Primul Razboi Mondial.A lucrat apoi la Bacau, Tecuci ?i Bârlad.[5]

În toata aceasta perioada de timp a lucrat ?i a participat la expozi?ii personale sau de grup împreuna cu Tonitza (de care l-a legat o strânsa prietenie de familie), Demian, Dumitru Ghia?a, Sion, Maniu, Sârbu, Serescu ?i al?ii.[5]

În anul 1928 s-a stabilit în Constan?a ca profesor definitiv la „?coala Normala”, iar în anul 1930, la „Gimnaziul Comercial de Baie?i”.[5]

La începutul anului 1931 lui Tarasov i s-a propus sa execute pictura murala a bisericii Sfântul Gheorghe-Nou, a carei construc?ie fusese terminata în anul 1925. Cunoscând situa?ia grea prin care trecea prietenul sau, Tonitza, Tarasov a refuzat ?i i-a propus acestuia sa preia comanda. Ca urmare, la 19 aprilie 1931 Tonitza, Bacalu ?i Jean Buiuk câ?tiga concursul ?i încep lucrarea, care se va încheia cu destule greuta?i în anul 1934.[5]

În anul 1938 Tarasov s-a titularizat la Liceul „Mircea Cel Batrân”, de unde s-a ?i pensionat în anul 1941.[5]

În anul 1945, din cauza îmbolnavirii fiicei sale, Tarasov s-a mutat la Bra?ov, unde a continuat sa picteze pâna la decesul sau, în anul 1961.[5]