Taramul inocentilor - Emilian Marcu

Romanul se construieste, in fapt, pe destinul lui Sasa Ilici Ostafiev, pornit pe urmele cainelui sau disparut, adevaratul si singurul prieten, despre care afla ca a fost sfasiat de un urs, bolnav, cazut in abis, pe un monolog introspectiv continuu privind singuratatea, libertatea, suferinta, nefiinta, la care se asociaza  proiectia alegorica a zborului de cocori.
Taramul inocentilor este mentinut intr-un registru al prozei poematice, constituit pe descrierea epica propriu-zisa a unei realitati postbelice cumplite, absurde, subumane, ci si pe figurari sugestive, simbolice si parabolice, precum zborul cocorilor (expresie metaforica a libertatii), bataie de clopote, ale caror sunete „cheama” viii, plange mortii, imprastie viforele”, masurand liturgic timpul, cateii pamantului (aparuti in visul cu avalansa de gloante a eroului), varful muntelui (ca deschidere spre „inaltul cerului”).
Pentru romanul Taramul inocentilor, ce incununeaza intreaga sa activitate literara, importanta in contextul literaturii romane de azi, Emilian Marcu merita Premiul Academiei Romane.
Acad. Mihai Cimpoi