Teoria generala a uitarii, Jose Eduardo Agualusa

Note de Simina Popa si Iolanda Vasile...

Roman laureat al International IMPAC Dublin Literary Award 2017...

Roman finalist in 2012 al Man Booker International Prize...

Luanda, 1975. Ludovica, sau Ludo, personajul fascinant imaginat de José Eduardo Agualusa, isi zideste un perete in fata usii, separindu-si apartamentul de restul cladirii in care locuieste. Ea da astfel nastere unei povesti in care simtul umorului serveste drept antidot pentru tragica istorie a Angolei. Izolata de restul lumii, inconjurata de carti, in compania unui ciine, Ludo se trezeste asediata de intimplari aparent fara legatura unele cu altele, dar care mai tirziu vor ajunge sa-i bata la usa, personaje in carne si oase, desi ar putea la fel de bine sa vina dintr-un vis. Considerat unul dintre cele mai bune romane ale lui José Eduardo Agualusa, Teoria generala a uitarii vorbeste despre frica de celalalt, despre absurdul rasismului, despre iubire si capacitatea de a ne salva sufletele.

„Luanda este personajul principal in Teoria generala a uitarii. Celalalt este o batrina doamna portugheza, Ludovica, cea inspaimintata de oras si de locuitorii lui, care se zideste in interiorul unui apartament. Tema romanului este frica de celalalt. Mi se pare, din nefericire, o tema mai de actualitate azi decit in vremea in care am scris cartea. In timpurile confuze pe care le traim, intr-o lume in cautarea unei gindiri politice noi si a unor noi idei, frica de celalalt e un fel de incendiu care ameninta sa ne devoreze pe toti. In romanul meu, Ludo e salvata de un baiat care o face sa vada ceea ce este evident – nu exista Celalalt. Celalalt sintem tot noi. Fiecare om este intreaga omenire.” (José Eduardo Agualusa)

„Precum scriitorul portughez Fernando Pessoa, precum argentinianul Jorge Luis Borges, portughez-angolezul José Eduardo Agualusa e un trickster literar care copleseste cu constructele lui fictionale. Agualusa este un maestru al dialogului intre genurile literare, care se distreaza schimbind registrul de la romanul de spionaj la proza pastorala sau la fluxul constiintei, este un autor care tine la personajele lui.” (Star Tribune)

„Un povestitor innascut.” (Washington Independent Review of Books)