Tomul Bucuriei (neogreacă). Râmnic, 1705 - Antim Ivireanul

Tomos charas en ho periechontai hai epistolai Photiou tou hagiotatou patriarchou Konstantinoupoleos, he hagia kai oikoumenike ogdoe Synodos, … Ta antirhetika kata tes arches tou Papa tes Rhomes, Nikolaou Iatrophilosophou, Logos Meletiou Alexandrias kata tes arches tou Pappa, Dialogos hieromnemos monachou meta tinos heterou monachou kata Latinon. Typotheis en te Episkope Rhemnikou, hegemoneunontos tou eusebestatou eklamprotatou kai hypselotatou authentou… pases Ungroblachias kyriou kyriou Ioannou Konstantinou Basaraba Boeboda. Dia exodou kai epimeleias tou makariotatou kai hagiotatou Patriarchou Hierosolymon kai pases Palaistines kyriou kyriou Dositheou, para tou theophilestatou kai logiotatou episkopou Rhemnikou kyriou Anthimou tou Iberias. En etei 1705, kata mena Septembrion. + 18 f., 134, 640 p. (416 f. cu signat.) : il. ; 4° (31 cm), 30-42 R (25 x 16 cm) Bibliografie : BRV I, 149 BRV Additamenta, p. 223 Dositheos al II-lea Notaras, patriarh al Ierusalimului între anii 1669 și 1707, a pregătit câteva antologii din scrierile polemice ale teologilor bizantini îndreptate împotriva erorilor doctrinare ale Bisericii romanocatolice (“latinilor”), toate redactate în limba greacă, editate și prefațate de renumitul cleric și cărturar. Cele mai cunoscute astfel de colecții polemic-apologetice apărute în epocă sunt: Tomos katallages (Tomul împăcării), Iași, 1692-94, Tomos agapes (Tomul dragostei), Iași, 1698 și Tomos charas (Tomul bucuriei), Râmnic, 1705. Omul de cultură, ierarhul și “meșterul tiparelor” Antim Ivireanul a jucat un rol esențial în campania de combatere a propagandei catolice și calvine inițiată de Dositei Notara la Iași, cu sprijinul domnitorului Gheorghe Duca și continuată în Țara Românească prin tratatele scoase la lumină în atelierele din București, Snagov, Râmnic și Târgoviște, sub patronajul marelui Constantin Brâncoveanu. Rolul tiparniței episcopale de la Râmnic era acela de-a pune la dispoziția credincioșilor din Transilvania și Banat cărți de cult și de edificare spirituală în contextul puternicelor presiuni uniatiste. Tomul bucurieirămâne una dintre cele mai importante și influente cărți anticatolice. Cartea, concepută judicios și extrem de bine structurată, este tipărită exclusiv cu negru, pe suport manufacturat (două sorturi vărgate), cu corp variabil de literă grecească de rând și majusculă, custos; signatură grecească (și paginație aidoma, doar la început), paragrafe numerotate (cu cifre grecești, apoi cu cifre arabe, ca și paginația secțiunilor principale); glose marginale.  Ornamentație de compoziție tipografică, constând în motive vegetale stilizate cu alură geometrică (bandouri și mici anturaje); repertoriul xilografic include (în exemplarele complete) stema brâncovenească (fără inițialele numelui și titulaturii voievodale), pe lângă cele două modele de vinietă de final cu aspect cruciform – un model din antrelacuri simple, rotunjite, și unul din tije florale fin trasate, întrețesute, ambele cu o prezență constantă în grafica tipăriturilor de secol XVII, început de secol XVIII (e.g., Biblia de la 1688). Spațiul tipografic limitat nu a permis introducerea altor ornamente. Prezentului exemplar (pe deplin concordant cu cel descris în BRV, loc. cit.) îi lipsește foaia de titlu (în specimenele complete, la fel de sobră, decorată doar cu o mică vinietă fitomorfă). Foaia cu care se deschide cartea de față este cea care conține, pe recto, epigramele spudeilor Academiei domnești din București, iar pe verso începutul scrisorii pastorale a lui Dositheos redactată la Constantinopol în luna mai a anului 1705; scrisoarea (totodată, o introducere în materie) ocupă secvența celor 18 foi de la începutul volumului. Urmează o tablă de materii care arată din câte scrieri se compune acest tom al bucuriei; el cuprinde (menționate aici, pe scurt) - corespondența patriarhului Constantinopolei, Fotie, supranumit “cel mare” (sec. IX) privind lucrările sinodului al 8-lea ecumenic (și o seamă de rezumate ale acestora, scrise de același patriarh), epistola enciclică a lui Marcu Efesiul, scrieri alese ale patriarhului Dositei și explicațiile sale privind dezbaterile sinodale, luările de poziție ale catolicilor, cuvântul împotriva primatului Papei, al lui Meletie Pigas, excerpte din răspunsurile lui Nikolaos Kerameus, adresate părții adverse pe același subiect al întâietății Papei, scrieri ale patriarhului Alexandriei, Meletios (care dintre cele două biserici afectate de schismă deține adevărul de credință și cine este capul bisericii), iar la final, un dialog dintre un monah hieromnim (diacon al catedralei patriarhale bizantine) și un alt monah, privind erezia latinilor (adaosul filioque, condamnat de conciliul din 879/880). Urmează o altă tablă de materii, mai detaliată, pe capitole tematice, alcătuită